nici-un protest nu schimbă lumea
realitatea se prelinge pe buze
ca seva unei căpşuni strivite
un tsunami înfipt
în inima cauzei
cuvintele curg
gesturile se descompun
în imagini de lumină frântă
cu fiecare greşeală
ne împăcăm cu îngerii
strigătul e un carusel
în mare viteză
şi explozia... de explozie
nu ne apără nici o cască
toţi murim
la ţărm
femeile se aruncă
în valurile deschise
goale ca nişte cruci albe
în cimitire
gândesc singur
poate că am o problemă
o şopârlă întinsă la soare
pe plaja unui ochi deschis
pierde timpul
mă retrag în aşternuturi curate
alergarea în doi
e ca fericirea tâmpă
ating sânii pe rând
ca pe trăgaciul unui pistol
trebuie sa fim radicali
protestul credeam
că e împotriva morţii
mă lămuresc ziarele de seară
confetii plutind
aruncate de la balcon
în puterea nopţii cântă o pasăre
la far valurile se sparg
se strecoară o umbră
ultima comandă în bar
amice nu strica lucrurile
ţi-e scris
lumea se va răci
pune ştampila
funcţionează
în vis
ia-ţi minţile de pe mine
ţi-e scris
lumea se va răci
pune ştampila
funcţionează
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu