sâmbătă, 30 octombrie 2010

SuperBlog _ Etapa XIX-a _ Am aruncat manusa


      Proba asta ar putea sa-mi fie la îndemână. Mi se cere să explic ce înseamnă să fi bloger şi cum privesc eu blogosfera. Nu de mult am răspuns într-un interviu unui set de întrebări care se potrivesc precum o mănuşă subiectului abordat în concurs. Si pentru că am vorbit de mănuşă am să incep cu:
  1. Degetul mic
Întrebare: Cum ţi-ai descrie blogul în zece cuvinte ?
Răspuns: “Ardem cuvinte din loc în loc cu spaimă risipind ceaţa, dar dacă nu e cu supărare mai am un haiku potrit, şi-l vând gratis.
“La bursa vieţii, neguţătorul de frunze licitează vânt.”
Stare de dubiu: În haiku-ul meu, după participarea în Superblog mă gândesc dacă neguţătorul de frunze n-ar putea devenii neguţător de vorbe. Răspunsul se află la degetul mic…

  1. Degetul inelar
Întrebare: Care crezi că e cea mai bună modalitate de a lega cititorul cu un inel simbolic, şi statornic de blogul tău, implicit de a câştiga trafic ?
Răspuns:” Sinceritatea zicerii si substanţa. Te înscri la cuvânt doar când ai ce spune, altfel eşti la fel papagalului de parlamentar ce mâzgaleşte zilnic ecranul televizorului cu prezenţa lui şleampătă şi anagramată.
E important să te plasezi în zone de interes, să-ţi faci prieteni cu care sa te susţi reciproc şi dacă reuşeşti să-ţi formezi un stil de comunicare cu un limbaj rezonabil, decent, sigur se va lărgi culuarul celor care aleg să revină totdeauna pe blogul tau, să-ţi citească opiniile. Doar aceştia contează, şi numele lor  încrustează-l pe inelul tău de logodnă”
Stare de dubiu: Sponsorilor SuperBlog, Hostway ce-or fi le plac parlamentarii; au bani, cumpără…

  1. Degetul mijlociu
Întrebare: Care este tema centrală despre care vorbesti în blog
Răspuns: Tema centrală, nu m-am gândit, oricum sunt EU la mijloc cel care privesc de sus în cercuri largi planând, dincolo de ceaţă, nu degeaba blogul meu se cheamă “Pasarea ceţii”, numai că nu cu bătăi de aripi se înlătură zmogul. Eşti totdeauna singur când scri. Tu, şi personajele pe care le creionezi, şi cărora le dai conţinut. Te amesteci în acel aluat, cu proprile-ţi atitudini şi frânturi de gânduri..
Când pui pe tarabă ce a ieşit şi nu gustă nimeni, insatisfacţia te doboară, şi te retragi în turnul tău de fildeş. Dimpotrivă, dacă prăvălia se umple şi clienţii caută să intre în vorbă cu tine, sporovăiala e placută şi deja imaginezi  noua reţetă de succes.
Stare de dubiu:  Din păcate la acest concurs observ originalitatea în clasament e plasată  undeva la mijloc în loc să fie trasa la prima linie

  1. Degetul arătător
Întrebare: Ce le-ai arăta unor începători ce sfaturi le-ai da din experienţa ta de bloger
Răspuns: Multă răbdare, respect pentru cuvânt, textele scurte, vioaie, fotografii de impact şi, mare atenţie la titluri. În titlu se pune laţul, sau inelul de logodnă cum vrei sa-i zici. Şi mai e ceva important, trebuie ponderat elanul de început, când vrei să faci totul de-odată, să aduni în pagină o mie de gadgeturi sau alte instrumente pe care nu le cunoşti.
La fel ca-n viaţă, te desparţi greu apoi de obiectele inutile.
Stare de dubiu: Arată  lumii ce vrei tu, nu ce-ar vrea ea de la tine.

  1. Degetul mare
Întrebare: Ce ai înţeles în plus faţă de perioada de început
Răspuns: Am înţeles că trebuie să laşi de la tine, să faci concesii publicului îndoielnic , sau în speţa de faţă juriilor,să faci gălăgie, să te dezbraci de decenţă, să-l înjuri pe Băsescu de cinci milioane de ori pe zi, altfel rămâi singur. Pardon asta era                                                       
Starea de dubiu.
Răspunsul ţi-l dai când te uiţi în oglindă şi te recunoşti, integru,adevărat cu umorul şi originalitatea mustind. Tu eşti adevăratul juriu. Iar dacă nu câştigi la SuperBlog recunoaşte că n-ai fost cel mai bun, o să mai ai ocazia.

Şi pentru că am tras mănuşa şi de pe ultimul deget s-o aruncăm Blogosferei.Miza e uriaşă într-un teritoriu imens, o lume paralelă în care înveţi tot timpul. Dar nu doar libertatea şi competiţia, cucerire continuă de spaţiu şi timp sunt atributele blogosferei. Sunt şi războaie, hackeri, câmpuri minate, clasamente mincinoase, junglă cu toate-ale ei. Lucrurile încearcă să se aşeze. Valoarea este a celor care aduc creativitate, care lasă ceva în urmă original şi bine prezentat. Cei mai mulţi copiază şi n-au idei, se mulţumesc cu produsul gata făcut dacă-i mai schimbă ambalajul se cred deja geniali. Nu e prea multă ordine şi nici rigoare , dar a intervenit în joc banul şi sunt premizele sfarsitului perioadei romantice.
Stare de dubiu: Nu cred că cineva va mai putea sa controleze blogosfera. S-au pierdut limitele şi suntem abia la început.

Nota: Aceasta postare a fost notata cu 68 puncte

Un comentariu: