marți, 30 noiembrie 2010

Cavalerii blogosferei. SuperBlog la final

Călărind, călărind, călărind, prin zi , prin noapte, prin zi.
Călărind, călărind, călărind.
Şi curajul a obosit atâta şi dorul s-a făcut atât de mare. Nu mai sunt munţi deloc, de-abia câte un pom. Nimic nu cutează să se ridice. Colibe străine se ghemuiesc însetate lângă fantâni prăbuşite. Nicăieri vreun turn. Şi mereu aceeaşi privelişte. Doi ochi sunt prea mulţi. (Rilke)…şi micul francez, şi marchizul şi Spork şi contele, generalul…

*
Cel din Langenau se întoarce în şa şi zice:
_ Julien – Tănase, tu vezi turnul?... De ce tocmai el? probabil singurul jurnalist de investigaţie în cursă, şi tocmai lui, în etapa de la Tarom  i s-a furat calul.
Nu-i va răspunde. Va rămâne în turnul lui…( apropos să ştii ca mie mi-a plăcut călătoria ta cu avionul.)
Oare Manubu? el să câştige? pe Cheţa ăsta, bun călăreţ l-am citit de multe ori, are tehnologie are şi calul, “pur sânge”, englezesc desigur, ce să faci cu Lipitanii noştrii!... ar merita să-l urcăm pe soclu. O singură dată la BlogMoney  s-a speriat animalul(de informaţia bombă) şi l-a trântit în iarbă .
Apoi amazoanele: Lexa , Ghiduşii, Ana Vasilescu, Raluca, Langrimme cu genunchii flexaţi, spatele drept şi bazinul  uşor spre înainte, piptul scos şi privirea în zare, elegante, suple călărind armăsari albi. Cum să reziste şi juriul, oameni şi ei!

*
Cel din Langenau scrie o scrisoare cufundat în gânduri. Lin zugrăveşte cu slove mari, grave, drepte:
“Buna mea mamă,
fii mândră: eu port steagul
fii fără grijă: eu port steagul,
iubeşte-mă: eu port steagul”

*
Ce mi-a plăcut la SuperBlog 2010 ?
Ideea de competiţie, cu tine însuţi în primul rând. Libertatea în abordare, cel puţin în aparenţă s-a făcut apel la originalitate, chiar dacă s-a dovedit la jurizare că era mai mult un slogan. Nu vreau să particularizez. Nivelul cred eu a fost destul de bun. Experienţa, şi de asemeni informaţia te înbogăţesc cumva, după ce le treci prin filtrul personal.
            Ce m-a facut sa particip pana la final?
            Când părăseşti o competiţie de orice fel trădezi spiritul olimpic. Îmi place să cred despre mine că am înţeles conceptul în filonul lui valoros. Se pot găsi motivaţii ca să ieşi din luptă, poţi fi învins, dar cu fruntea sus. N-am vrut să dau cuvintelor această notă gravă care a ieşit. Nu le mai schimb. În general textele mele sunt mult mai relaxate. Vă invit să reveniţi pe blog mai târziu.  http://pasareacetii.blogspot.com
            Ce as vrea sa se imbunatateasca in regulamentul si modul de desfasurare Superblog 2011
            Personal mă voi gândi dacă mai particip. Ce era de demonstrat… Dar pot exprima nişte opinii.
·         Lungimea nu e cea optimă, înţeleg că este vorba de un maraton însă  alegerea temelor ar trebui mai bine diversificată, fără repetiţii tematice.
·         Dintru început regulamentul ar fi bine să limiteze folosirea caracteristicilor tehnice ale produselor în textele din concurs, pentru asta pot exista linkuri.
·         Forma si prezentarea articolelor nu trebuie sa fie ca a profesioniştilor în domeniu, o fac ei mai bine decât noi. Spontaneitatea, originalitatea de care vorbeam, imaginaţia, umorul ar trebui să ne despartă de ei, altfel unde este câştigul
·         Juriul să fie mai prompt cu notele şi să-şi argumenteze punctajul nu pâna la  detaliu, nu trebuie să fim absurzi, după ce că dau şi banii…
·         Organizatorul PC NEWS  ar fi correct să nu se sustragă de la notare ba dinpotrivă.
             În final tuturor celor care au contribuit cu ceva la desfăşurarea acestui concurs Super una peste alta şi nu în ultimimul rând cititorilor noştrii mulţumiri. Şi sus steagul !

luni, 29 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XLIII-a. Soldatul de la Marathon

Nenikikamen (am învins!) a strigat Pheidippides, mesagerul atenian după ce a alergat distanţa de 42 de kilometrii de pe câmpul de luptă de la Marathon pâna la Atena, pentru a anunţa victoria asupra perşilor. S-a prăbuşit, şi a murit.
Firesc tot 42 de etape a avut şi maratonul nostru de la SuperBlog.
Similitudinea se opreşte aici. Chiar dacă noi concurenţii am fi greci, perşii cine să fie? că doar nu cititorii, nu cu ei ne luptarăm. Eventual cu juriu, dar perşii copleşeau pe greci ca efective de trupe, juriul ne copleşeşte doar cu notele. Oricum ar fi, cum ne-ar sta nouă oameni serioşi să-i alergăm pe juraţi de la spate până pe ţărmul Mării Egee, că tot nu-i mai spală nici apele mării.
În plus, noi am avut sponsori, drept e c-aveau şi ei niscaiva zei…
            Cu partenerii media ai evenimentului le-am pus capacul. Pe vremea aia chiar că  n-aveau cum să existe.

Noi la SuperBlog am avut nene parteneri serioşi:

TVR – Zona IT, emisiune difuzată saptămânal vinerea la ora 18 pe TVR2 cu un program dedicat fenomenului informaţional
Connect,  revistă de telecomunicaţii cea mai mare din Europa
PhotoMagazine, revistă de tehnică şi artă fotografică
Radio Lynx.ro, păreri, muzică, interactive, concerte de club live, evenimente de business, etc
http://www.121.ro/index.php, comunitatea femeilor senzaţionale, horoscop, modă, relaţii, carieră şi multe altele, un site pe care nu te plictiseşti
http://www.arenait.net/, siteul câştigător anul trecut, hardware, software, evenimente IT
http://www.moneywatch.ro/, analiză bussiness, socială, investiţii, câstigător de asemenea anul trecut.

Se pare că până la urmă l-au avut şi ei partener media pe Herodot…

Se poate, nu mai zic nimic, doar că oricum nu eu voi fi soldatul cu Victoria! Să râmână el cine va fi… cu GLORIA.
A servit cu demnitate istoria…

SuperBlog _ Etapa XLII-a. Un ASUS pentru Alexandru

ne fulgeră pe şiră cu colinde
se hârjonesc în suflet lupii tineri\
în cer un înger candela-şi aprinde
şi clopotele ard la Sfânta Vineri

ce veşnic ninge cearcănele serii
pudrate-s cu mireasmă de răşină
şi parcă înfloresc în glasuri merii
…în ieslea lumii pâlpâie lumină
*

Am prefaţat această ultimă temă jurizată din concurs cu un colind luat din volumul meu de versuri Glonţ de argint. Am o stare melancolică la finalul acestor zile devenite istovitoare pe parcurs, şi în orice caz neobişnuite pentru mine, în care am vrut să picur puţină originalitate, un strop de umor, şi adevăr cât poate să ducă firavele mele cunoştinţe de specialitate (ce lipsesc cu desăvârşire, la propriu) împrumutate de pe Google.
Rezultatul, privind în clasamentul provizoriu, pare să nu fi plăcut juriului. Mie însă da, (sper nu numai mie!) şi consider că m-am înbogăţit cu încă o experienţă. Las premiile celor care scriu în tipare recunoscute, ce nu-ţi forţează neuronii, pe care niciodată nu trebuie să le parcurgi până la capăt. Consideraţiile inconfortabile şi divagaţiile nu au căutare acum, şi aşa timpurile sunt zbuciumate.
Se pare că nu pot depăşi o uşoară nemulţumire.
Ultima temă, generos a fost ASUS-ul de această dată, îmi prilejuieşte să fiu relaxat. Vin sărbătorile, în cer se purifică la greu zapada şi îngerii repetă cu copii în cor colindele.
Şi pentru că trebuie să fac o comunicare importantă, acest concurs mi-a invadat blogul de două luni, intrând cu totul în viaţa mea privată, mă va suporta sper, în particular, preţ de câteva rânduri. Se va dovedi că există o legătură.
V-aduceţi aminte de povestea lui Alexandru? E încă postată pe blog. Dar de campania făcută pentru susţinerea lui prin redirecţionarea celor 2% din impozitul pe salariu, (o lege bună), către fundatia SERA?  Ei bine, am o veste extraordinară. Campania de susţinere din primavară a avut succes.
S-au strans aproximativ 500 de declaraţii, iar în urma acestora Alexandru a primit o parte din banii necesari deplasării din luna ianuarie 2011, în Germania , pentru operaţie.
În numele lui Alexandru, eu şi Cristina, mama lui, mulţumim din suflet celor care ne-au fost aproape!
Şi acum legătura cu laptopul ASUS, cadou de Crăciun.
Poate să pară un pic forţată, dar nu e. Alexandru va face în curând 7 ani. V-am mai povestit, el e cel care a testat laptopului meu Acer Extensa rezistenţa la apă, n-a rezistat, dar funcţionează cumva.
Departe de mine gândul de a argumenta exagerat şi plictisitor, dar la prima operaţie la 3 ani, o operaţie grea, prilej cu care nepotul meu şi-a pierdut darul vorbirii, după o lună de imobilizare pe spate şi întristare profundă, primul zâmbet care i-a apărut pe chip a fost datorat unui laptop pe care i-am pus un desen animat. Atunci s-a întors cu faţa către noi soarele.
N-aş vrea să devin melodramatic, dar el e familiarizat cu laptopul, vă asigur nu e prea mult. Îşi deschide singur jocurile, deseneaza, îşi caută şi porneşte singur desenele animate.
Dacă totul va merge bine în curând vom învăţa să recunoaştem literele şi idealul ar fi să învăţăm să scriem şi să comunicăm, cu ajutorul laptopului poţi face o serie de aplicaţii cu programe simple, dar eficiente.

Pentru el mi-aş dori de Crăciun un ASUS Eee PC 1001 PX, fără costuri prea mari, să-l aivă cu el în Germania, să-l pot vedea, şi să-mi facă semne cu mâna pe camera WEB


Pentru aceasta postare juriul a acordat 95 puncte

Constelatii paralele

Numele galaxy(e) provine din greacă şi înseamnă lăptos, desigur pe filiera Căii Lactee. E un sistem cu masă, alcătuit dintr- o aglomeraţie de stele. Într-o galaxie numărul stelelor începe de la 10 milioane, ajungând la un bilion în galaxiile mari, toate orbitând în jurul unui centru de gravitaţie.
Tot 10 milioane, dar de data asta de produse din gama IT&C are la această oră şi magazinul online IT GALAXY, descoperit fără vre-un telescop spaţial Hubble, (plasat pe orbită undeva dincolo de atmosferă, pentru ca imaginile sa nu fie perturbate de turbulenţe terestre), ci mult mai simplu în blogosferă folosind instrumentele unchiului Google
Serch www.itgalaxi, si ţi se descoperă o minunăţie de magazin online ce-ţi oferă o parte însemnată a civilizaţiei si înaltei tehnologii terestre pe care o poţi atinge, te poţi bucura de ea la tine acasa după ce o cumperi, spre  deosebire  de civilizaţia astrală la care poţi privii lung prin telescoapele ultra sensibile, o poţi imagina, dar nu dispui de anii lumină necesari ca să o poti compatibiliza nevolnicelor noastre simţuri.
Să rămânem deci la it galaxy-ul deţinut de SC COBRA MEDIA SRL ce  ne poate implini maruntele noastre aspiraţii şi să lăsăm în plata Domnului astrala Fată Morgană, care ce e drept ne-a inspirit în demersul introductiv ce tocmai am isprăvit să-l săvârşim.
Şi ca sa intrăm cu deplinătate în miezul lucrurilor, să spunem încă de la început că trebuie sa fim pregatiţi să găsim aici asigurate servicii şi produse la cele mai înalte standarde şi cele mai mici preţuri din piaţă. Sa continuam cu AVANTAJ-ele, adica ai posibilitatea sa folosesti cardul Avantaj, cumpând acum şi plătind după treizeci de zile. Din 1 octombrie se poate plătii şi în rate.
Despre produse
O constelaţie întreagă de produse din generaţia tânără în plină formă şi vreau să fac precizarea, n-am zărit în jur nici o gaură negră care să pună în pericol major buzunarul clientului. Nu-i mai puţin adevărat că forţele de atracţie magnetică o dată intrat în sistmem, acţionează cu certitudine, miraculos din toate părţile,  dar rămâne libertatea deplină a alegerii individuale garantată de constituţie, şi aici intervine din când în când fluierul arbitrului, cavalerul în negru care e direct pe mână cu guvernatorul Băncii Naţionale şi te avertizează când simte că faultul asupra bugetului periclitează echilibrul. 
Vizitaţi site-ul cu incredere şi nu încercaţi să mituiţi arbitrul. Cu Isărescu nu ţine!

duminică, 28 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XLI-a. O gură de nisip

Mă simt ca un călător istovit când ştie că mai are două zile de parcurs şi poate atinge umbra. Ce binecuvântare şi răsfăţ, oaza aceea verde lângă lacul albastru, după nesfârşita întindere a deşertului!
Cât mai iau o gură de nisip, am timp să studiez în amănunt imaginile mult dorite. De la razele fierbinţi ale soarelui am în cap două televizoare. Pe partea dreaptă un televizor LCD, iar pe stânga un televizor LED de ultimă generaţie. Care e diferenţa între un televizor LED şi un televizor LCD, ambele folosind acelaşi ecran LCD cu cristale lichide la afişaj?
Diferit, doar modul în care este  utilizată lumina pentru a genera imaginea în spatele ecranului. La LCD classic, lămpile fluorescente cu catod rece răspândesc o lumină albă în partea din spate a ecranului, pe când la LED, diodele organice emiţătoare de lumină (LED-uri) emit o lumină colorată utilizând mai puţină energie şi mai puţin spaţiu decât becurile tradiţionale. Nu ne mai complicăm amănunţind că la rândul ei noua tehnologie poate avea iluminare din spate, cu LED-uri sau Edge LED-uri. Oricum dezvoltarea e la început, orizontul abia deschis, şi trendul vânzărilor deja înclină balanţa.
Ar trebui totuşi să fac un efort de concentrare să văd cum stau cu imaginile.
Pe dreapta la LCD,  pare să am un raport mai scăzut de contrast, un unghi de vizualizare mai mic (un privitor ce se afla la un unghi mare faţă de televizor nu vede imaginea cu aceeaşi claritate ca unul ce priveşte din faţa ecranului), şi lumina de fundal poate crea distorsiuni de luminozitate.
În schimb, pe partea stângă am un contrast foarte bun: 3000000:1 (cu mult peste LCD), culori vii şi naturale, ultrasubţire ca dimensiune, îl poţi pune ca pe un tablou direct pe perete.
Poluarea şi consumul de curent sunt foarte mici la amândouă.
La dezavantaje deocamdată plusează televizoarele de tip LED, mai scumpe aproximativ de cinci ori decât celelalte.
In concluzie, pe  dreapta cutiei mele craniene bătute de soare am un televizor LCD destul de bun ca raport calitate/preţ, iar pe stânga am unul mai performant dar şi mult mai piperat la preţ.
N-am să mă hotărăsc acum în prăpădul de arşiţă ce mă plezneşte în moalele capului, de parcă îmi filează o lampă ca la Diamantul bunicii.
           Am să opresc temporar transmisiunea paralelă, şi o să număr consecvent în continuare paşii, până ajung în mijlocul vegetaţiei luxuriante a oazei de la capătul drumului. Nu se poate, sub arcadele vegetaţiei luxuriante să nu găsesc o bere rece Timişoreana, si abia atunci voi recăpăta discernământul întreg, să optez.      
          Cu temele făcute, a doua zi, din aeroport mă voi prezenta fără escală direct la Azerty.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XL-a Ceaţă pe fluviu

Dialogurile cu Pasărea ceţii nu sunt o noutate pe blogul meu. De un timp însă pasărea a intrat în grevă. Nu mai ciripeşte nimic. Oftează şi mănâncă seminţe. Bine măcar că nu i-a dat prin minte să intre în greva foamei, ce m-aş fi făcut, aş fi fost nevoit să mă expun răstignit pe sticlă, întrebărilor Marii Preotese de la Realitatea TV, în Ora de foc. Atât ar fi bătut câmpii Oana, de-aş fi fost obligat să-i retez scurt macaroana.  Ţi se face lehamite cât o răsuceşte cu limbuţa ei despicată până reuşeşte să facă legătura cu preşedintele…
Am bănuit mai apoi că s-a pus pe bune cu sindicaliştii, că deh şi-acolo e multă ceaţă… cu fondurile, cu patrimoniu, şi aud că se doreşte să se facă lumină. Pasărea mea, precum şi liderii sindicatelor, la lumină nu pot avea libertate de mişcare deplină.
Dar n-am zărit-o manifestând, nici măcar la mitingul poliţiştilor, şi mai mare ceaţă ca acolo, rar…
Nu s-a înscris din câte ştiu nici în partid. L-a tot urmărit în zborul ei dezordonat pe Ponta; cine-l obligă frate la înălţimea şi greutatea lui să facă piruiete ca un balerin!...
Despre Crin,
numai de bine!...
Dar e prea senin
în nor
când susţine
că doar nevasta
din coasta lui
e în serviciu
Patriciu-lui
            în offshore…

Nici de zburat, nu mai zbura, pasărea!...
Până-ntr-o zi când de pe patul ei de suferinţă, în grai pierit mi-a zis:
_Am înţeles că vrei să faci business pe blog!…Aveam deja mustrări de conştiinţă. Îi ajunsese fierea la bojog!
Asta era!
Protestul ei din business izvora.
Va trebui cu mintea în derută, şi cu experienţa mea de viaţă
s-aleg:
ori ceaţă,
ori valută!

ÎNCERCAM S-O CONVING:
            _ Dacă e ceaţă, e umezeală şi frig.
            Ceaţa e, gaura de la covrig…
            _ E poezie…e metaforă…
            _ Da ştiu, bei apă şi mănânci anaforă.
_ Ceaţa e starea de graţie primordială.
Banul e doar momeală,
E ochiul dracului…într-un cuvânt
_ Dar dacă-l ai, şi dracu e sfânt.

Ne-am ciondănit o vreme. N-am ajuns la concluzii. În mintea ei, sau a mea erau zeci de confuzii. Arta compromisului ar trebui să ne împace. Aştept Pasărea ceţii, deocamdată tace…

Cerintă specială la temă: coerenţa

Si care-i dilema?
Coerenţă? Câtă apă-n Danubiu!
O s-o vadă şi juriul n-am nici un dubiu!
Dacă e
ceaţă pe fluviu

vineri, 26 noiembrie 2010

Proza arhiscurtă înconjoară blogosfera .Preluat cu multumiri de la Calin Hera

Vorbeam despre ceva special. Am vrut să fie ceva special pentru Ion Toma Ionescu, câştigătorul ultimului concurs de proză arhiscurtă Cinci săptămâni în palon. Ceva special pentru noi toţi, prietenii şi “practicanţii” prozei arhiscurte.
Cum mi-a plăcut foarte mult ideea lansată de Adela, că suntem, cu toţii coechipieri în această întreprindere, m-am gândit că ar fi ceva special dacă am alcătui împreună PA-ul care a câştigat ultima etapă (şi care n-a mai avut şansa să ofere tema unei noi etape). De aceea v-am rugat să participaţi la acest ceva special.
Practic, am realizat împreună un lanţ de proză arhiscurtă care s-a întins peste o parte a blogosferei. A, încă un amănunt: cum Ion Toma Ionescu spunea la un moment dat că el obişnuieşte să scrie poezie şi că a apela la proză i s-a părut intersant, şi cum eu i-am răspuns că proza arhiscurtă are mai mare legătură cu poezia decât pare, mi-am permis să redau PA-ul lui sub formă de poem. Nu se poate la toate PA-urile, dar la cele scrise de poeţi se poate, aproape mereu. Nu mă întrebaţi de ce.
ar fi vrut să facă un duş.
ca degetele-i încremenite
ce nu doreau să se încheie.
Şi-a pus capul pe pernă
şoptindu-mi că e
Am împins-o
către perete.
degaja o mireasmă
Ţipetele ciudate ale pescăruşilor
NOTĂ. Le mulţumesc tuturor celor care au avut încredere în mine şi şi-au oferit ajutorul fără a cunoaşte prea precis despre ce e vorba, pe neve. Dar, după cum vedeţi, lanţul de proză arhiscurtă nu e complet. Cu atât mai bine! Fac două provocări: cei care doresc să se alăture acestui lanţ o pot face în continuare (e destul de vizibil care sunt “titlurile” care n-au încă, îndărăt, vreo postare – unele sunt foarte ofertante; sunt permise, la acest lanţ, şi fotografii şi poezii şi romane fluviu). A doua provocare: imaginaţi lanţuri de proză arhiscurtă proprii şi daţi-le drumul să se mişte prin blogosferă!

joi, 25 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XXXIX-a . U Bamboo ECO

U Bamboo vrea să fie unicat. E greu în lumea diversă a laptopurilor, dar cand eşti ASUS se poate orice. Vrei să fi ECO cu tot dinadinsul, există soluţie, scapă de plasticele pe care le înglobează din plin corpusul şi măruntaiele drăciei ăsteia, şi pune altceva în schimb, mai natural, cu care să navighezi pe internet şi toate cele, în aceleaşi condiţii poate şi mai bune.
Întoarcerea la natură nu e doar o  modă ci un deziderat necesar impus de mediul înconjurător ameninţat din toate părţile.             
Oare nu corăbierii în zorii umaniţii apropiau distanţele navigând pe corăbiile lor din bambus? Şi atunci n-ar fi potrivit în amurgul ei, să reluăm ciclul folosind bambusul în construcţia laptopurilor ca să putem naviga la fel de natural în blogosferă?!
Vorbind despre calitţile bambusului, el creşte în înălţime miraculos cu 60 centimetrii în 24 de ore, şi este foarte uşor reciclabil, nu ca plasticul adevărată otravă. Cei de la ASUS l-au folosit în construcţia carcasei şi altor componente în combinaţie cu aluminiu astfel că aproximativ 25% din materialele plastice au fost eliminate. Pe deasupra s-a obţinut un aspect deosebit de atrăgător, şi diferit ca nuanţe de la un laptop la altul.
NOTA: AICI AM PIERDUT O PARTE DIN TEXT. BINE CA A APUCT SA-L CITEASCA JURIUL...

Lumea văzută de Ion I

Când iei un OSCAR, am văzut la televizor, închini ode părinţilor, fraţilor şi în primul rând soţiei care te-a inspirat punându-ţi de-o parte cu sacrificii ceva resturi de la cina zeilor. Exegetic, “rest”-ului îi dispare nuanţa peiorativă dacă provine de la zei (am studiat conceptul). Ţinând seamă că extracţia s-a făcut cu multă grijă, înainte da servire vă dezvălui în premieră filonul geto-dagic al PA-urilor mele. Arhiscurt deci premiul îl datorez şi îl dedic poporului roman. Mulţumesc juriului!

Nota autorului: Iniţial aş fi vrut de la Călin pentru PA-uri, premiul EMMY. OSCAR-ul mi l-am ales singur mai târziu, dar "Lumea văzută de Ion B" a răsărit cumva din tomberon şi n-aş fi vrut ca "Lumea văzută de Ion I"…tot acolo, să apună


Toate PA-urile din concurs le puteti gasii pe celalalt blog http://glontdeargint.blogspot.com

miercuri, 24 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XXXVIII-a. Una cu brandul

Toyota ne surprinde din nou cu enunţul temei pentru concurs:
“Considerând atuurile care diferenţiază maşinile Toyota de celelalte branduri, cum crezi ca se distinge şoferul unui autoturism Toyota faţă de ceilalţi soferi? Prezintă-ne profilul psiho-sociologic al şoferului de Toyota, asa cum il percepi sau ţi-l imaginezi tu.”
Dintru început trebuie să fac precizarea că profilul psiho-sociologic (pretenţios după opinia mea) al şoferul de Toyota, nu poate fi un şofer de taxi, chiar dacă mă aflu acum într-un taxi Toyota. Când l-a angajat Compania pe taximetristul de la volan, nici măcar nu se ştia că patronul va scoate în piaţă şi o divizie de Toyote, deci nu s-a pus problema alegerii de nici o parte. Şi grăbit fiind, ca mine, e greu de presupus într-un oraş aglomerat că stai să cauţi un anumit brand la taxiuri, având în studiu comportamentul şoferului, presat de timp, sau de paparazzi dacă eşti vedetă, nu-i cazul meu, aşa s-a nimerit.
Ginerele meu mă aştepta la o terasă cu văr’su, îl rugasem să-mi găsească un proprietar autentic al unei astfel de mărci cu care să pot sta de vorbă, să-l descos înainte de a mă apuca de articol, să-i studiez reacţiile. Îl ştiam pe Cosmin, nu-l văzusem de când era puşti şi iată-ne la aceeaşi masă adunaţi de meandrele vieţii. Bine că nu m-am oprit la taximetrist. Cum îi mai străluceau ochii povestind întâmplări din Campus, derulate invariabil cu maşina lui!
La un moment dat m-aş fi putut întreba când mai ajunge şi la cursuri băiatul ăsta îndrăgostit de Auris. Gabi e student la drept în an terminal, nu a avut probleme cu examenele  ştiam de la văr’su. O restanţă două pe vară, cât să-l călească normal pentru meseria de avocat.
Părinţii, ambii judecători în provincie, au considerat că venise momentul să-i înlocuiască Loganul, ca să se acomodeze cumva înainte de absolvire cu noul statut şi l-au dus in Showroom de ziua lui să-şi aleagă o marcă, oricare, ce consideră el că i se potriveşte.
N-a stat pe gânduri, ştia şi culoarea îşi făcuse proictul; în doi trei ani după absolvire o va avea în garaj. Navea de unde să ştie că babacii îi pregătesc surpriza. A fost cea mai frumoasă zi din viaţa lui fără griji, ce curgea liniştit sub oblăduirea părinţilor. Vegheau cu tact, de la distanţă, fără a-i da impresia că sunt tot timpul acolo.
Le-a împlinit speranţele, putea deveni beizadea, n-a fost cazul. Şi-a însuşit un  comportament social fără excese, amabil, cu decizii rapide, stăpân pe sine, cu dorinţa continuă de autoperfecţionare şi respect pentru cei din jur, niciodată stresat, spirit ecologic, fin, elegant şi, ciudat fără a face rabat limbajului şmecheresc al generaţiei sale, adoptase în vocabularul doar”babacii”, parcă venea din altă lume.
Nu călcase niciodată pe un stadion de fotbal, singurul sport care l-a încântat practicându-l un timp în echipa liceului, a fost baschetul. Perseverent, când îşi punea ceva în gând reuşea, şi nedorind dinadins era tot timpul în centrul atenţiei. N-a trebuit niciodată să caute compania fetelor pentru că natural, ele erau cu iniţiativa. Incă nu-şi găsise partenera, va veni desigur timpul, important era că avea naş, şi naşul era Laurenţiu.
 Acolo în restaurant discuţia se încinsese pe marginea avantajelor pe care ţi le oferă Toyota şi avansul japonezilor în motorizarea hibridă. Aveam datele tehnice să conduc discuţia, fiind documentat de la etapele anterioare ale concursului SuperBlog pentru care prestam, mă interesa însă cum intrase el ca şofer în echipă, cum se completau. Era în regulă. Una cu brandul
Cum ospătarul tocmai ne adusese la masă frigărui de morun, discuţia alunecă firesc înspre pescuit. Pasiunea de ultimă oră a lui Laurenţiu ce ţinea cu tot dinadinsul ca a doua zi să-şi lanseze în Dunăre noile lui scule achiziţionate şi înca nefolosite. Ideea i-a surâs şi lui Cosmin şi-au hotât să se-ntâlnească cu condiţia să facă deplasarea cu Aurisul său. S-au înţeles, tot voia Larenţiu să-l testeze la drum lung. Aş fi mers şi eu, dar cine să-mi scrie articolul.

marți, 23 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XXXVII-a. Ţaranimănui

Nu sunt un tehnician înrăit, nici un exclusivist ol opţiunilor elitiste, să-mi doresc ce-şi pot permite puţini. Nu sunt nici fanatic gamer, ca sa am nevoie de 3D cu toate ustensilele necesare şi, ca să fiu corect cu mine însumi, nici banii nu mă dau afară din casă. Aşa că cea mai mare parte din zi, mă descopăr lumii în faţa laptop-ului, scriind.
Acum am un Acer Extensa, Intel Celerom, “invalid de război”, v-am mai povestit. Cu el îmi fac treaba şi mă mulţumeşte atâta timp cât nu trebuie să fac deplasări, căci aş fi obligat să car după mine şi monitorul aferent, introdus în sistem după ce ecranul original al laptopului a rămas în stare de protest permanent, oripilat de atacul concertat al nepoţilor. Va trebui să mă repet pentru unii, dar nu am ce face, sunt şi alte persoane noi în trafic pe blogul meu şi nu toate se pot informa, pe surse.

Deci, taberele adverse, adică nepoţii; să vi-i prezint: Tomax proaspăt colaborator Edimax şi Toyota Auris, 4 ani, în prezent bănuit de legături strânse cu teroriştii şi Alex, 6 ani, special, a cărui poveste o găsiţi aici, fără legătură cu concursul în desfăşurare.



Armele de luptă alese în acestă conflagraţie, bomba cu hidrogen (H2O)pentru Alex şi bomba cu sare, a lui Tomax.
Ţaranimănui, brazda dintre tabere, teritoriul confruntării _ ACER-ul meu Extensa. Bietul de el, a rămas marcat de invaliditate pentru toată viaţa! Dacă sarea, până la urmă i-a fost extrasă din organism(destul de greu la tastatură), cu mijloacele, e drept sărace ale sistemului de sănate, pentru H2O, nici măcar SMURD-ul, vârful de lance, n-a putut să intervină. Suflul exploziei cu hidrogen oxigenat, a afectat întrutotul organul vital al imaginii. Toate sforţările SMURD-ului n-au putut salva aparenţele, iar Raed Arafat a constatat în raportul la ancheta de după, că descarcerarea din apă, încă nu e stăpânită la nivelul cerinţelor.
Toate sunt perfectibile pe lumea asta! Părerea mea e că mult mai practică ar fi rezolvarea, dacă firmele producătoare de laptop-uri cum ar fi ASUS, preferata mea, ( îi vând ieftin pontul!) şi-ar dota produsele; antiacvatic, antimagnetic, antistres sau alte antitetanosuri posibile.
Mă înscriu de-acum pe lista de aşteptare.
Iar dacă cumva la decernarea premiilor îmi veţi oferii ceva nou, aş vrea să fie tot un laptop Acer ca ăla rănitu, că ştiu ce poate. Eu lucrând mai mult în programele Office de la Microsoft (Word, PowerPoint, Excel şi Publisher), cât şi în unele mai complexe de genul Adobe şi Picassa, fără complicaţii. Dacă are rapiditate pe internet, cu atât voi fi mai mulţumit, dar să fie cu wireless incorporat, n-am alte pretenţii.
S-auzim de bine !


Nota: Aceasta postare a fost notata cu 85 puncte

luni, 22 noiembrie 2010

SuperBlog _Etapa XXXVI-a. El si Ea

Nu mai poţi fi ancorat în realităţile acestei lumi fără un netbook la purtător. El a devenit partenerul unei existenţe curente. Cum ţi-ai face documentarea între două reuniuni? Şi fără o prezentare OK, gândită până la aterizare, cum ţi-ai putea vinde produsul? Când intri într-o bancă nu ai şanse să obţii un credit fără să-ţi poţi folosi programul personal de calcul al dobânzilor, trebuie să fi cel puţin la egalitate cu agentul, să-l domini dacă poţi, accesând comparativ alte oferte. In emisiunile TV altfel te arată obiectivul camerei de filmat cu un mini-laptop în faţă. Cine ar fi fost Constantin Stan dacă n-ar fi avut obiectul. Imi închipui o paradă a modei, fără fondul muzical şi desfăşurătorul  stabilit anterior pe destop, ce îmbulzeală ar fi pe podium!
Până şi la fotbal antrenorul nu mai poate explica tactica jocului fără un notebook în faţă, iar fotbaliştii săracii, cu el îşi ţin moralul la un tonus satisfăcător, în cantonamente.
Despre performanţele tehnice să lăsam să vorbească specialiştii, ce contează e prima impresie, distincţia care te separă de marele comun. (clasic, cu siguranţă ar fi mai potrivit), vraja care-ţi înlănţuie privirea. Ce aduce colectia Karim Rashid diferit de restul netbook-urilor? Cu siguranţă ce poate aduce un artist designer de talia lui  Karim Rashid.
Netbook-ul ASUS Eee 1008P are un design format din celule înconjurate de şanţuri inspirat din valurile mării din luminile şi umbrele care mângâie suprafaţa ei liniştită. Artistul s-a gândit ca toţi marii creatori la un el şi o ea. Culoarea roz pentru femei şi maroul cafelei pentru bărbaţi. Culori plăcute,culori calde, culori esenţiale. Ondularea valurilor se continua nu numai pe suprafaţa capacului şi în în lateral ci şi în spate, pe suprafaţa de aşezare,  cum nu se prea obişnuieşte la alte case. Materialul plăcut la atingere, imită parcă pielea de crocodil cucerindu-te. Toate porturile sunt ascunse în spatele unor căpăcele, dând o senzaţie de continuitate şi unitate stilistică întregii carcase.
Nu vreau să mă aventurez pe părţile tehnice, ele nu sunt spectaculoase şi sunt sigur nici pentru subiect nu este o cerinţă. Contează în principal simţul estetic, şi el se împlineşte în ochiul robit al celui care invidious te priveşte, când scoţi bijuteria din husa ei special creată în aceeaşi culoare şi acelaşi model, şi pui alături mouse-ul optic, mizând pe efect.
În rest Wireless-ul incorporat, camera Web cu microfonul ce-ţi aduce aproape prietenii, stocarea de 250 GB dar cu sistem de operare Winsows Starter Edition,(eşti pe net în 7 secunde) adevărată bibliotecă portabilă cu mii de poze, sute de clipuri şi ore îndelungi de muzică, ecranul LCD protejat de un filtru de sticlă iluminat cu LED-uri ce dă autonomie sporită şi rezoluţie bună, bateria Li Polymer de 3 celule slim ce asigură o autonomie de până la 6 ore(cu incă o baterie la pachet) şi nu în ultimul rând tastatura “Chiclet” ale cârei calităţi tehnice şi estetice au fost premiate la multe concursuri.
Vizitează stimate cititor şi site-ul colecţiei, http://www.techinstyle.ro/karim_rashid după care sunt sigur că vei mai face o vizită direct la magazin. Te inspiră şi preţul(1779 lei).

În vorbe puţine

dar pentru cine scriu toate acestea

ca o invăţătoare

a vinului

ai rămas în grâul cuvintelor mele

altădată

prietenii

cuminecau

în urmă

memoria e surdă

precum carnea

trupului sterp

mă întreb

zănatecul ninsorilor…

duminică, 21 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XXXV-a. Fotograf de serviciu

      În memoria înburuienată a calculatorului am mii de fotografii pe care nimeni nu le-a deranjat de ani de zile. Au dispărut, odată cu bunicuţele, vremile acelea când lângă ceşcuţa cu ceai sau cafea, tronau albumele de fotografii. Uneori pe blog simt nevoie să întregesc comentariul cu o imagine semnificativă, dar decât să rătăcesc prin folderele mele, cărora nu le-am încredinţat nici măcar taina botezului e mult mai uşor de ales imaginea potrivită bătând în fereastra rigurosului meu unchi Google, ce le ţine cu grijă pe rafturi, etichetate, ca pe nişte borcane cu dulceţuri.
       Parcă simt deja în cămară, parfumul dulceţii de gutuie şi glasul blând al bunicii care mă certa, să consum mai întâi dulceaţa din anii trecuţi. Va trebui să corectez nişte poze şi sigur am să le trimit la Real pentru o carte (nu-mi place cum sună fotocarte)cu amintiri din altă lume.
      M-am săturat de lumi paralele, vreau ceva din adâncul fiinţei mele, vreau să ştiu cine sunt. Oho! Psihanaliză, Freud îţi mai trebuie băiete şi faci deja revoluţie în concursul ăsta. Istorie ai avut(Cezar în cuţite făra egal), ştiinţifico-fantastic, nenumărate, poezie(Toyota), de la Adam şi Eva luaşi frunza, taman în cabina de probă de se supărară cei de la Tara şi ţi-au dat un punctaj de ruşine.Nu e cazul.
      Trebuie să fim mai pragmatici, m-am convins (abia acum spre sfârşit) că nu se cer divagaţii şi fantezii inutile, juriile apreciază concreteţea, precizia datelor şi faptele.
      Păi, dacă serviciul foto de la Real are cană cu poză, cu ea bei aghiazmă, chit că ar costă 47,90, cât nu face, sau 27,90_ la alegere. Ai cana ta, îţi duci iubita la gură de câte ori vrei pe zi, iar ca să-i simţi şi prezenţa, o umpli cu whiski. Grijă mare să nu bea şi altul din ea!...S-o ţii încuiată.
      Dacă ai un iubit, eşti deci femeie, ca să-i arăţi ce mult îl iubeşti, îi faci cadou într-un glob, poza ta de pe plaja nudiştilor, să vadă cât suferi tu pentru el, în zăpadă. Şi important, fă-ţi o poză pe pânză cu tine îmbrăcată sobru, şi înrămată, du-i-o la birou, s-o aibă tot timpul secretara-n vedere.

      Enunt proba:
      Real Hypermarket, printr-un parteneriat cu compania germana CeWe Color, a lansat in reteaua magazinelor sale un serviciu prin intermediul caruia persoanele pasionate de fotografie si nu numai, isi pot printa fotografiile/pot da viata amintirilor sub diferite forme: CEWE FOTOCARTE, fotografii, calendare si alte produse personalizate.
      Astfel, clientii au posibilitatea de a utiliza serviciul de procesare foto prin intermediul website-ului www.real.ro sau prin aparatele Digi Foto Maker amplasate in magazinele din Bucuresti. Dupa transmiterea comenzii de pe internet, acestia au posibilitatea de a selecta oricare dintre cele 25 de magazine din tara pentru ridicarea produselor. La noi la Piteşti, Realul e pe str C.Dobrogeabu Gherea .no.1

      Util, uşor de folosit, de comandat, de urmărit. Poate că ar fi necesară mărirea numărului de sortimente personalizate dintre cele care se distribuie în Real Hypermarket, după ce trece criza…

Nota: Aceasta postare a fost notata cu 89 puncte

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Calatoria "Cinci saptamani in palon" s-a incheiat.

Punct final al concursului Cinci săptămâni în palon. Mai jos este, calculat pe baza clasamentului etapei Altă zi,
CLASAMENTUL GENERAL (final)
1. Ion Toma Ionescu 109p
2. LeeDee P. 78p
3. Adela 75p
4. Bogdan 67p
5. Dan 60p
6. Victor 52p
7. LePetitPrince 25p
8-9. Petra, Călin 24p
10. Cristian Dima 23p
11. Sictireli17p
12-15. Carmen Negoiţă, Gabi, Anca Vrînceanu, Geocer 14p
16. starsgates 11p
17. Bianca Dobrescu 10p
18. Simion Cristian 6p
19-20. Vania, dragoselu 4p
21-23. Ioan Bistriteanul, Mariana, drawforjoy 2p
24-26. Mailman, Şerban, Gabriela 1p

OBSERVAŢII.
Oameni buni, vă mulţumesc frumos pentru participarea la această călătorie. A fost interesant, instructiv, folositor.
Îl felicit pe Ion Toma Ionescu, câştigătorul detaşat acestui concurs. Îi felicit pe cei care i-au ţinut trena şi vă mulţumesc, încă o dată, tuturor.
Mă bucur că familia PA a mai câştigat câţiva membri foarte talentaţi şi foarte activi (Ion Toma Ionescu, Bogdan Onin, Victor Bucur), care se alătură, astfel, “veteranilor”. Mă bucură apariţia printre noi a Biancăi Dobrescu şi aştept ca Gabriela, Mailman, Şerban, drawforjoy să nu fi trecut prin lumea scrisului de proză arhiscurtă doar pasager.

Captura de pe site-ul lui Calin Hera
Nota: Multumesc si eu celor care mi-au dat voturile si felicit toti concurentii pentru textele deosebit de inspirate cu care ne-au daruit

vineri, 19 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XXXIV-a. Lumi paralele

Tema: Primeşti o informaţie bombă, cu privire la un subiect de larg interes. Publicarea unui material bazat pe această informaţie poate să îţi aducă o creştere spectaculoasă de trafic, notorietate, recunoaştere şi aprecierea multor oameni. Pe de altă parte, dacă informaţia se dovedeşte neadevărată, poţi face mult rău unor oameni nevinovaţi. Cum procedezi în această situaţie? Cum verifici dacă informaţia este adevarată? Construieşte o poveste realistă pe tema asta, dacă nu cumva ai trecut deja printr-o asemenea situaţie şi ne povesteşti un caz concret.

*


Simt cum se instalează în piept ghemul fricii. Se deşiră urcându-se ca un rug sub frunte şi-n ochi. Pulsul îsi accelerează bătăile. Mă smulg din somn hăituit. Snopi de raze stăruie să străpungă,  strânsura pleoapelor. Sigur s-ar putea rostogoli risipindu-se pulsul în întunericul nopţii. Mă dor toţi muşchii, pisaţi centimetru cu centimetru în interiorul infernului.
Găndesc simplu. Dacă ocolesc barajul instalat provizoriu în dreptul şcolii, în locul unde se-adună cele trei văi pe care se-ntinde satul, ca să se verse liniştit spre soseaua naţională, înseamnă că îmi rămâne timp. De ce sunt aici, ce-am sperat? Oricum vor trece la următorul pas, din casă în casă răscolind, în aşteptarea ordinului şi puţine nădejdi între timp să mă pot loga undeva pe net. După ce am intrat în vechea casă bătrânească nelocuită, am adormit instantaneu.
Mă târăsc să aprind lumina, mă liniştesc puţin şi scriu precipitat, pe un colt de pagină, adresa de net. Mi-o amintisem în somn. Trebuie să iau legătura cu NASA poate reuşesc să-nnod firele. Cunosc odaia. In patul vecin un personaj feminin, cu ascendent asupra mea şi drag, stăpâneşte mult mai bine situaţia. Taţa, mătuşă-mea murise de ani buni. Silueta ei de femeie tanără cum n-o apucasem, povestită doar, era mult mai înaltă îmbrăcată în negru. Se scurse afară pe uşă şi ascultă un timp freamătul pădurii în mărginea gardului.
Doar o părere. Cercetasem, nu era nimic. Trecuse primejdia , pierii şi nelegiuirea crimei, crima de a şti întâmplător un lucru important pentru omenire. M-au internat la nebuni. Am fugit. Imaginile de groază  dispăruseră, doar golul acelor clipe apăsa mut. Ce-ar trebui să fac? Mintea surescitată nu mă ajută. Se-ntâmplă la fel. Voiam să-mi amintesc. Injecţiile făcute de medici, după saptămâni de chin, încă mă trăgeau într-un loc mâlos din care mă zbăteam să ies simţind că mă acoperă.
Când şi când, şobolonanul acela mare alb mă fixa mustrător de  pe chiuvetă, dincolo de pragul realităţii, alergat si omorăt, din fericire, de vecinul meu, cumsecadele Napoleon, cu  un par, într-o baltă de sange.
Scurtez drumul. O iau direct peste Priba pe lângă pădure. In şosea ar trebui să treacă autobuzul. Stau în margine şi mi-l pot închipui plin de securişti cu pistoale pregătite gata să şteargă urmele. Mă trezesc fixând, o bucată de hârtie împăturită scăpată pe jos, cât o carte de vizită, pe care era scrisă adresa de net de la NASA… Ce să însemne?  O pun în geantă. Dar dacă îmi verifică geanta… adresa de net. O străng în pumn ghemotoc şi o arunc în iarbă, departe la coş.
Se vede autobuzul. Dacă nu opreşte? nici nu e staţie…Sau  e plin cu hăitaşi… Urc. Doar câţiva călători  pentru schimbul de noapte, obosiţi. Mă aşez pe bancă. Adorm. Trebuie să ajung la un calculator să iau legătura cu specialiştii şi să-i conving că ar fi mai bine…fără panică…să ne pregătim
Povestea poate să fie realistă, cyborgi, extratereştrii, lumi paralele…frâu liber imaginaţiei.

Nota: Aceasta postare a fost notata de juriu cu 70 puncte

SuperBlog _ Etapa XXXIII-a. Eroare de paralaxă

Ce lucruri extraordinare s-au întâmplat! S-a lucrat la guvern în dracii ăi mari şi după îndelungi dezbateri şi contestaţii ale sindicatelor, în sfârşit a fost luată măsura potrivită  să putem traversa în bune condiţiuni criza. Azi, ordonanţa de urgenţă semnată de Boc, a intrat în vigoare şi se aplică.
Populaţia va primi nu ajutoare băneşti , nici acţiuni la Fondul Proprietatea, nici majorări de salarii şi pensii, nici TVA micşorat, ci pur şi simplu ochelari de criză. Ochelarii stereoscopici, invenţia ce a revoluţionat scena politică cu parlamentarismul ei democrat, economia, justiţia şi implicit nivelul de trai al contribuabilului votant.
Românii cu ochelari 3D sunt o altă naţie. Au parcă cumpătare şi rigoare de neamţ, simţul realiţăţii suedezului Ingmar Bergman, bonomia francezului, neutralitatea austriacului, apa de ploaie a englezului, talentul de fotbalist al brazilianului, verdele pur al irlandezului şi tot petrolul şeicilor arabi.
Odată cu primirea ochelarilor, romanului i s-a deschis sufletul şi un cont în băncile elveţiene. Numai astfel a fost posibilă reconcilierea naţională. I-am văzut pe Ponta şi Crin onorând invitaţia preşedintelui la Cotroceni şi mi s-a umplut sufletul. Cum se pupau ei cu Elena Udrea înainte de a ajunge la preşedinte să-i propună din partea cualiţiei opozante, un al treilea mandat!
Apoi la parlament, să fi văzut PSD-ul cum oferea independeţilor toate funcţiile de conducere din Senat, iar în Camera deputaţilor cu mâna lor liberarii şi pesediştii au distrus toate numărătorile electronice de vot, ca o recunoaştere tacită a inutilităţii lor când dispui de un geniu numerologic de anvergura Robertei.
Nu-ţi mai zic de Economie, adusă la turaţie maximă, duduie mai tăricel ca pe vremea Tăriceanului…, iar binecuvântatul teritoriu al patriei a fost împânzit pur şi simplu de autostrăzi. Dar parcă tot reţeaua suspendată din capitală a lui Oprescu e perla Coroanei.
Şi justiţia, draga de ea, în frunte cu Lidia Bărbulescu şi Viorica Costiniu, cum deliberează ea toate procesele şi împarte  dreptatea cu cântarul ăl bun, în trei dimensiuni, pe care la elogiat în ultimul raport anual ăia de la Consiliul Europei, care se pregătesc să mute la Bucureşti, ca recunoaştere a marilor progrese, Curtea de la Haga.
Iar nivelul de trai, nici în Paradisurile ăle mai fiscale n-ai fi visat. Însuşi Patriciu şi-a mutat toate conturile în ţară şi l-a rugat  pe Boc să preia pe bune tot holding-ul Adevărul, gratis cu datorii cu tot.
Câtă prosperitate!  Sarmalele, micii şi berea, vinurile ăle mai alese, le-au scos românii la porţi, de–a fost nevoie de intervenţie la patriarhie ca să schimbăm calendarul ortodox, să punem Paştele şi Crăciunul în fiecare zi.
Si când te gândesti toate acestea nu puteau să existe dacă AMD n-ar fi venit la timp cu placile video cu procesoare grafice din seria 6000 si anume AMD Radeon HD 6870 si AMD Radeon HD 6850. La PC-uri ai nevoie de plăci video care suportă prezentările imaginilor în 3D, aşa că trebuie să fii atent că atunci când vrei să obţii efecte 3D trebuie să ai placă video compatibilă şi monitor compatibil 3D.
Până să trec mai departe trebuie să pomenesc câteva trăsături care fac din această bijuterie un pas important către tehnologiile 3D ale viitorului. Pe scurt, tehnologia AMD HD3D permite vizualizarea în 3D, are 1GB GDDR5, pe 256 biti, GPU la 900Mhz, pe PCIE 2.1, DirectX 11 și Shader Pixel 5. Adică, “it simply rocks“.
Despre partea tehnică ofer un link http://blogrum.marketonline.ro/ati-radeon-hd-6800 unde va vorbeşte un specialist adevărat, nu ca mine.
Modul în care experimentăm tehnologia 3D astăzi este prin intermediul monitoarelor stereoscopice care produc iluzia unei imagini tridimensionale prin suprapunerea unor cadre diferite pentru ochiul stâng față de cele pentru ochiul drept.
Aceste monitoare necesită însă ochelari speciali pentru a vedea efectul 3D şi trebuie să subliniez că imaginea aproape reală, care iese din monitor, este o iluzie creată în creierul nostru. Da, este vorba de crearea impresiei de adâncime a lumii virtuale și are un efect destul de puternic, în orice caz.
Un ultim cuvânt pentru Ionut Grigorescu, cel care apreciază articolul din partea sponsorului. Nu m-ar mira să fie uşor nemulţumit de viziunea mea şi ţin să precizez. Diferenţa se datorează inconvenienţei ochelarilor. Viitorul sper să-i elimine, e un deziderat. Obiectiv vorbind am un mic neajuns. Cu ochiul drept nu văd bine, am un defect din naştere şi e posibil ca viziunea mea in profunzime să nu cadreze cu viziunea DUMNEALUI. Dar cine ştie…

miercuri, 17 noiembrie 2010

Altădată povestea _ Ultimul palon


             Într-o altă zi, ar fi vrut să facă un duş. Mi-a cerut în vorbe puţine o pijama sau un tricou. Nu era apă. S-a dezbrăcat fără jenă descoperindu-şi sânii rotunzi. Clipele deveniseră lungi ca degetele-i încremenite pe nasturii cămăşii ce nu doreau să se încheie. Şi-a pus capul pe pernă şoptitindu-mi că e bătrână şi obosită. S-a cufundat în somn ca într-o apă adâncă. Am împins-o pe plajă către perete. Căldura trupului degaja o mireasmă de sare. Ţipetele ciudate ale pescăruşilor pătrundeau prin geam.


Votati AICI daca v-a placut pe site-ul lui Calin Hera

marți, 16 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XXXII-a . Cursă de uzură

Problemele de vedere m-au împiedicat să mă pot afla la volanul unui automobil vre-odată. Cu atât mai puţin al unui automobil de curse. Senzaţiile, dacă nu le-am trăit pe viu mi le pot închipui însă aproape cu aceeaşi acuitate. Este una din capacităţile mele, imaginez şi apoi pot descrie cu lux de amănunte trăirile. Tocmai mă apropii de acul de păr, aici e porţiunea cea mai periculoasă. 
După peste treizeci de tururi ţi se pare că totul e automatism, ai putea să visezi mişcarea imperceptibilă apăsând pedala frânei sau acceleraţiei, numai cu gândul. Poţi închide ochii, tentaţia te încearcă şi te scuturi strângând în mână volanul. O fracţiune de secundă şi aş fi ieşit în decor.
Asta e uzura specifică a circuitelor de viteză, mereu aceleaşi imagini repetate la nesfârşit, linia dreaptă, acceleraţia, duelul roată la roată, şicana, frâna, virajul scurt şi acul de păr ca un refugiu negociat în orb.
Prea multe etapele şi la Superblog! Asus, Toyota,viraj la Real, Hostway,  linie dreaptă la Azerty, Borealy, Asus din nou, Taromul cu acul lui de păr şi din nou Asus, roată la roată, concurenţi obosiţi şi juriul, câteodată negociind şi el în orb. Asta e competiţia. La sfârşit lucrurile se aşează în matca lor, câştigătorii îşi pun coroana, iar învinşii înjură pe organizatori ca n-au pregătit bine pista de concurs, că vizibilitatea a fost redusă şi desigur ceva mişmaşuri întâmplate la cântarul oficial. Cred  că mă voi număra printre cei din urmă. Originalitatea adevărată e greu de acceptat.
Spuneam că într-o competeţie mai lungă intervine uzura. Trebuia în etapa asta, a XXXII-a să vorbesc despre ASUS, iar eu am bătut câmpii la Imola sau mai ştiu eu pe unde, în preambul.
Nu trageţi concluzii pripite măi oameni buni. Eu tocmai îmi îcercam monitorul LED Designo MS,  din seria aia nouă scoasă pe piaţă de ASUS _ care reuneşte cinci modele ultra-subţiri - MS248, MS238, MS228 și MS208. ca o continuare a seriei de monitoare LCD MS246/ 236/ 227/ 226/ 202 aduse pe piaţă în 2009 şi am nimerit din întâmplare site-ul  Formula 1, în transmisie directă.  Taman cand se-nşurbase Sebastian Vettel în ultimul tur de pistă de-a ieşit câştigător în circuitul de la Abu Dhabi. Ce cadre superbe, revărsarea mulţimii pe pistă cu unicul gând să-l atingă pe campion, şi uitarea de sine, zâmbetul acela de fericire fluturând deasupra monopostului. Zâmbetul victorios de zeu al momentului.
Încadrată în rama strălucitoare de culoarea safirului albastru, imaginea e parcă o odă a bucuriei. Nu-mi mai puteam dezlipii ochii de pe monitor. Modelele de vârf din noua serie au o rată de contrast de 10.000.000:1 pentru redarea unor imagini vii, cât mai apropiate de realitate, numai că imaginile realităţii nu-ţi dau posibilitatea să surprinzi în profunzime amănunte, trăiri pe care depărtarea ţi le ascunde. Toate subtilităţile le am acum, aici, în faţă mea cu generozitate
Pe birou forma geometrică subţire cu muchia de numai de 16.5 mm şi o culoare neagră lucioasă ca a unui pian degajă eleganţă şi stil. Suportul de susţinere sub forma de inel (tehnologie Ergo Fit) îmi permite să-l înclin uşor pentru a obtine un confort sporit privirii şi unghiul cel mai bun. Totul e parcă făcut să încânte. Tipul de monitor despre care vorbim nu are mercur în componenţă și are un consum cu până la 45%* mai mic de energie, generând anual cu 23,6kg mai puține emisii de CO. E un ECO subtil
Iluminare cu LED-uri oferă o imagine stabilă, minimizând oboseala ochilor chiar şi după perioade mari de utilizare. 
Compatibilitatea Full HD (1920x1080) şi conectivitatea HDMI permit rularea fluxurilor de rezoluţie înaltă, iar timpul de răspuns de numai 2ms (GTG) asigură redarea fluentă a imaginilor.
            Tehnologia ASUS Splendid™ Video Intelligence optimizează fidelitatea culorilor prin aplicarea unuia dintre cele cinci profile predefinite (jocuri, cinema, noapte, peisaj, standard), răspunzând nevoilor utilizatorilor la o simplă apăsare de buton. Trebuie să-i cred pe cei de la ASUS când fac o asemenea prezentare a produsului. Deocamdată ASUS înseamnă  înaltă tehnologie şi respect pentru clienţii săi.
Nota: Aceasta postare a fost notata in concurs cu 95 puncte

Clasamente la zi Concurs PA _ Calin Hera

 CLASAMENT ETAPA VII-a

1. Pastile de timp 61v
2-3. Vraciul arab, Pastila miraculoasă 57v
4. Dacă Viagra ar ridica şi moralul… 52v
5. Pilula albastră 39v
6. Lecitină 34v

CLASAMENTUL GENERAL LA ZI
1. Ion Toma Ionescu 94p
2. Adela 64p
3. Bogdan 63p
4. LeeDee P. 56p
5. Dan 54p
6. Victor 49p
7. Cristian Dima 23p
8. LePetitPrince 22p
9-10. Petra, Călin 21p
11. Sictireli17p
12-13. Anca Vrînceanu, Geocer 14p
14. Carmen Negoiţă 12p
15. Gabi 11p
16. Bianca Dobrescu 10p
17. starsgates 8p
18. Simion Cristian 6p
19-20. Vania, dragoselu 4p
21-23. Ioan Bistriteanul, Mariana, drawforjoy 2p
24-26. Mailman, Şerban, Gabriela 1p