joi, 31 martie 2011

Leoaică tânără la premii

Azi, de ziua poetului Nichita Stănescu, s-au înmânat merituoasele premii în Concursul de poezie „ Leoaică tânără iubirea.” Inainte de orice comentariu să dezvăluim numele câştigătorilor:

  • Premiul I                                           Livia Roşca                    Bucuresti
  • Premiul II                                         Andreea Teliban             Suceava
  • Premiul III                                        Denis Otay                     Suceava
  • Mentiune I                                        Mihai Amaradia              Motru
  • Mentiune II                                       Iulia Matei                      Cluj
  • Premiul revistei Cafeneaua Literara   Bianca Dan                     Deva
  •                                                         Corina Ciuca                  Bucuresti
  • Premiul revistei Arges                       Crista Bîlciu                    Bucureşti

Juriul concursului în alcătuirea: Virgil Diaconu, Liliana Rus şi Denisa Popescu a
avut o misiune grea să aleagă dintre cei 44 de concurenţi, pe cei mai buni. Impresia generală este că nu au greşit. Iar în discuţiile de după festivitate, cei prezenţi au căzut de acord că a fost cea mai reuşită ediţie, atât ca organizare, dar mai ales ca valoare a materialului poetic. Felicitări concurenţilor dar şi Centrului Cultural patronul de facto al evenimentului.

luni, 28 martie 2011

Wiki Leaks - Leacurile lui Wiki. Cu ţiganca la ginecolog

Leacurile au şi ele povestea lor. Ea vine cu banca de date din străfundurile mitice ale memoriei. Doar că percepţia noastră este cumva greşită pentru că întotdeauna omul într-o profundă eroare gnoseologică, s-a avut în vedere numai pe el. Să nu divagăm preţios şi pretenţios, mai bine să rupem pisica din rădăcinile ei genetice. Invariabil acestea, (rădăcinile) ne fac să subiectivăm aprecierile stării de fapt.
Şi ca să ne rezumăm în teritoriul strict mioritic, la percepţia greşită instaurată nedrept, vom purcede doar la două exemple. Deocamdată să pronunţăm: muşeţel şi Ştefan cel Mare.
Ciudată împerechere, cum ar zice un prieten al meu, are stranietatea unui principiu estetic al canonului.
Stefan cel Mare deci, a semănat în istorie descăpăţăni turcesti, biserici şi prunci. Uriaş de-ancălare şi, mărunţel călcând pragul Vrâncioaiei să-l doftoricească de răni.
Muşeţelul, Matricaria recutita, romaniţa, românica prin Transilvania, o plantă erbacee. Ce-a semănat?...  Ce răni a vindecat de-a lungul veacurilor?...
          Leacurile au şi ele povestea lor. Poate mai presus de poveştile oamenilor.
Cele adevărate.(Coada calului, coada şoricelului, limba oii sau planta aia cu ţiganca la ginecolog). Culese în bucheţele şi inmănuncheate pe raft, sunt scoase cu grjă la vremuri de boală, după un rost bine ştiut cum făcea Vrâncioaia.
          A venit şi Wiki de câteva zile, din vorbă-n vorbă cu CIAiurile ei. Le-a fiert pe toate într-un singur cazan şi ne dă cu ceaşca  să ne vindece. Aliniaţi pe un şir, fudulind urechile, noi romanii, căscăm gura.

joi, 24 martie 2011

Elemente de autism


Alex are doar, elemente de autism. Adică nu are toate elementele cum s-ar zice, răul întreg. Este supapa prin care noi respirăm ţinând încă steagul sus.
Sunt elemente de timp, clipe, minute întregi dacă nu-l iei în seamă când se izolează înconjurându-se cu lumea lui, dar îl tragi dintre îngeri cu glas potolit: “Alex batem cuba?!...” Se-ntoarce şi-ţi izbeşte  palma  cu palma lui mică şi, continuă jocul cu îngeri de unde l-a oprit, sau pe calculator, în regie proprie, jocul inventat de el  cu personajele din filmele desenelor animate, descompunându-le mişcările din tastatură  în stop cadre succesive, după voinţa lui, încântat de puterea pe care o are asupra lor şi amuzându-se teribil.
Alex nu vorbeşte. Are în registru toate sunetele, lipsesc doar elementele de legătură pentru cuvânt şi mai departe legăturile în propoziţie simplă. Nu s-ar spune că nu comunică. El vorbeşte prin ochi şi-ţi transmite fluxul.  Tu, la celălalt capăt receptezi nu te poţi încurca, eşti normal şi dacă totuşi se-ntâmplă, te trage mustrător de mânecă şi te conduce acolo unde doreşte el. Şi dacă ce doreşte e prea mult dulce şi-i explici cu argumente potrivite că e ora când trebuie să-şi ia pastilele, înţelege şi nu insistă, se întoarce cuminte în treburile lui.
Şi planeta albastră, omenirea întreagă are elemente de autism. Puţine semnale că înţelege ce i se întâmplă, iar supapele prin care respiră s-au îmbâcsit, s-au prăbuşit steagurile…
Filmuleţul de sus e un firav semn că am mai putea avea speranţe.

miercuri, 23 martie 2011

Între blogosferă şi deşertul roşu

Paşii mă poartă în blogosferă, ca-ntr-un deşert fără limite. Călătorul din mine nu a simtit niciodată căldura soarelui măcinând tălpile încălţărilor, dar cu siguranţă am simţit din plin nisipul din ochi, în faţa calculatorului.
E o lume nouă. Când îţi faci o casă nu e nevoie să defrişezi în jur pădurea, să dărâmi mahalaua de la marginea oraşului, să seci o apă care inundă, sau să muţi un munte din cerul lui. N-ai nevoie de aprobări pe proiect, tu esti singurul arhitect. Cât vezi cu ochii, numai nisipul roşu, şi-o adiere de vânt ca o chemare a spaţiului. Stai într-o margine şi construieşti pe măsură  
Cuvinte, imagini, muzică, sunt singurele materiale cu care lucrezi.
Ai libertatea deplină să le combini după sufletul tău. Şi de-aici, călărind, întrebările, seminţele gândului. Pentru cine înalţi edificiul? cu cine-l împarţi? şi pe ce cine inviţi la festin?
Când semeni în grădină seminţele, ai grijă la direcţia vântului!

marți, 22 martie 2011

Severină retorică

Notă: Adrian Severin. Fabricat pentru Europa. Un stâlp găunos.

Doamne, cum ni s-au stricat pădurile! De parcă n-ar fi fost de-ajuns toate tăierile în devălmăşie  de se surpă pământul sub noi şi e gata să se dărâme acoperişul cerului fără stâlpi de susţinere. Si inima, inima stejarului, fagului sau carpenului pe unde urca seva,   oare ce val de tzunami a spulberat-o de-a rămas doar scorbura unde colcăie viermii? Ce să ne facem noi oamenii lipsiţi de  frăţia de veacuri a codrului, cum să ne mai construim casele şi porţile în bătătură din trunchiuri bolnave? Şi noi înşine, cine mai sântem? retraşi în ghetouri, de împădurim numai slugi ?

Stampe - Concurs proza arhiscurta. Etapa treia

Din considerente de trafic am mutat aceasta postare pe celalalt blog al meu: http://glontdeargint.blogspot.com/ Cer scuze pentru eventualele neplaceri

Concursul aici http://calinhera.wordpress.com/2011/03/21/pafta-buna/

Puteti vota daca v-a placut Stampe  aici

luni, 21 martie 2011

Solstiţiul întârziat

M-am temut ca solstiţiul de primăvară din anul ăsta nu va ajunge la timp. S-au întâmplat atâtea spre soare răsare, încât am crezut că întârzie la întâlnirea cu planeta. Numai că el s-a dovedit un geofizician şi un matematician excelent. A luat în calcul deviaţia cutremurată a axei pământului şi introducând o corecţie minimală în traiectoria lunii a obţinut cei câţiva stropi de lumină prelinşi din cazanul ei de aramă. Doar atât mai avea trebuinţă, să poată egala în tăria nopţii la fix 1 şi 21de minute, azi 21 martie, alba şi neagra.
Să ne bucurăm de echilibru! undeva mai sunt reguli! Acolo încă omul nu a ajuns. Să rămânem în nebunia noastră măruntă întrebându-ne cu adevărat noi care suntem? Căutând viaţă sub dărâmăturile izbite de tzunami, cărând apa în pumni din ocean şi aruncând-o peste reactoarele centralei nucleare în flăcări, sau cei împroşcând cu ură şi foc concentrat, învinşi şi învingători,  peste bazinele de petrol de la Tripoli, dinspre şi înspre Gaddafi, legitimând nebunia şi disperarea planetei.

vineri, 18 martie 2011

Măştile japonezilor

Totdeauna în concepţia şi credinţa mea japonezul a locuit ca un supraom. Imobilitatea, expresia invariabilă a feţei într-o diversitate de ipostaze,  mă copleşeşte prin distanţa pe care o impune faţă de terestru. Ceva supranatural de zeitate retrasă, înzestrată cu posibilităţi fizice şi spirituale de neatins, iradiază de sub mască.
Poate  la capătul acela de lume dinspre soare răsare s-a pregătit de milenii să întâmpine neclintit forţele necunoscute ale universului şi să potolească zbaterea înfricoşată de animal hăituit, ascuns în miezul pământului.
Impresionant, după ce au fost doborâţi, cum se ridică pe rând, îngenunchind propriile lacrimi şi-şi pun la loc măştile.

marți, 15 martie 2011

S.O.S. Dosarul "Albastrii"

SOS. Dosarul Albaştrii. Cartea la care am lucrat până mai ieri e gata. Inainte de  a-i da drumul spre o editură mai am de facut un singur demers. Nu am reuşit să stau de vorbă cu toate personajele care apar în carte şi cu care am traversat în anii 1970- 1974, o perioadă nefastă de urmăriri informative şi anchete ale securităţii în Dosarul “Albaştrii”, ce a culminat cu o mascaradă intitulată “demascare publică”. Precizez: întâmplarea ca locaţie s-a petrecut în oraşul Piteşti, iar numele pe care le voi da sunt cele de atunci, unele dintre ele transformate probabil prin căsătorie. Dacă cineva îmi poate oferi un detaliu, o adresă, un număr de telefon îl rog sa-mi trimită un email: iontomai@gmail.com
Tabelul meu cuprinde pe:
Badescu Georgeta, Pia Alexandra, Mariana Stefan, Radu Nicolae, Radu Aglaia, Costea Teodor, Stancu Constantin, Badea Nicolae, Bărbulescu Constantin, Dorel Herţoiu.
Vă mulţumesc şi aştept dinspre blogosfera o minune.

Blonda belalie _

Boc se bate cu Blaga la şefia PDL. Mai mult decât fratricid?...Nu cumva focusul, ţinta, e-n altă parte?... E ca şi cum undeva în tribună pe ultimul rând, clandestin, Brigitte s-ar părui cu Bardot din pariu, nefiind important care pe ce mizează;  în timp ce toţi ochii şi la stânga şi la dreapta-mprejur s-au întors la spate.
În van combăteau în arenă un Pechinez pricăjit şi costeliv cu fundiţă roşie zmotocindu-se cu ditamai Buldogul englezesc îndesat pe picioarele-i vânjoase şi scurte, ager la minte şi uns cu toate drăciile.
Primăvara asta belalie se pare că a stârnit toate simţurile…

miercuri, 9 martie 2011

CONCURSUL DE POEZIE DE DRAGOSTE

LEOAICĂ TÂNĂRĂ, IUBIREA…
ediţia a XI-a, 31 martie 2011

Centrul Cultural  al municipiului Piteşti, prin revistele de cultură Argeş şi Cafeneaua literară, organizează ediţia a XI-a a Concursului naţional de poezie de dragoste Leoaică tânără, iubirea…, plasat sub semnul poetului Nichita Stănescu.
La concurs pot participa creatori cu vârste până la 35 de ani, care nu sunt membri ai U.S.R. şi nu au câştigat un premiu la ediţiile anterioare. Concurenţii vor trimite într-un plic mare, închis, pe adresa organizatorului, câte 5 poezii de dragoste, creaţii originale, nepublicate în volum, fiecare poezie fiind dactilografiată pe câte o singură pagină, semnată. Manuscrisele nu se înapoiază.
Textele pot fi expediate şi pe e-mail, la adresele: virgildiaconu2004@yahoo.com sau cultcentre@yahoo.com, în următoarele condiţii tehnice: toate cele cinci poeme şi datele de identificare să fie într-un singur fişier cu extensie .doc, cules cu corp 14, Times New Roman CE.
Plicurile concurenţilor se primesc până la data de 24 martie 2011, ora 13.00, la sediul Centrului Cultural Piteşti, Casa Cărţii, O.P.1, cod 110013. 
Juriul va fi format din membri U.S.R., din redacţiile revistelor Argeş şi Cafeneaua literară.
Aceasta adresa de e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat ca a putea vizualiza pagina. Câştigătorii desemnaţi de juriu vor fi premiaţi în lei, astfel:
Premiul I:                                  450 lei
Premiul al II-lea:                      325 lei
Premiul al III-lea                      225 lei
Menţiune I                                 100 lei
Menţiune II                               100 lei
Festivitatea de premiere va avea loc la Centrul Cultural Piteşti, în ziua de 31 martie 2011, ora 14.00. Premiile se acordă numai câştigătorilor prezenţi la  festivitatea de decernare.
Poeziile premiate vor fi publicate în revistele Argeş şi Cafeneaua literară.
Organizatorul nu decontează cheltuielile de cazare şi deplasare.

* Cum orice premiu ar trebui să fie o confirmare a valorii, există posibilitatea ca unul dintre ele să nu fie acordat.



Responsabil de proiect,                                            Centrul Cultural Piteşti
      Virgil Diaconu                                                                  Director,

Recitind povestea celor 40 de mucenici

Licinius, era împăratul roman păgân, iar Agricolae, guverna-torul armean ce stăpânea şi lacul Sevastiei, locul de taină al întâmplării. Cei 40, erau soldaţi creştini, înrolaţi care de pe unde, de diferite seminţii, dar cu acelaşi gând întru Hristos.
Degeaba guvernatorul s-a prăvălit cu cazne asupra lor, să le smulgă închinarea la idoli. Unul mai tânăr, se numea Isachie (alţii îi zic Meliton)venise tocmai din Dachia, după ce semănase ogorul adânc de s-a păstrat până azi sămânţa numelui, în ţinuturile Roşiorilor.
Au aruncat cu bolovani asupra lor, şi bolovanii s-au întors cu întreită forţă în spaima necredincioşilor. Atunci guvernatorul a poruncit să fie abandonaţi în noapte, goi, în apele îngheţate ale Sevastiei. Lângă lac au pus un vas mare, cu apă fierbinte. Unul dintre ei, pare că dorea mai mult viaţa, a ieşit din lac şi s-a aruncat topinduse-n aburi.
Ceilalţi s-au cufundat în rugăciune şi dintr-o dată, 40 de coroane de foc strălucitoare, s-au pogorât înconjurând şi acoperind cu căldură trupurile mucenicilor. Un soldat, din cei care asistau la miracol, s-a aruncat în apă sub coroana rămasă liberă.
Dimineaţa, spre pedepsire, scoşi din apă, cu lovituri de baros li s-au zdobit fluierele picioarelor şi doar Isachie, tânăr şi viguros, nu-şi dădu duhul.
In spatele convoiului de căruţe urnit către râu, mama lui purta pe umeri trupul strivit al feciorului încă viu, cu dorinţa fierbinte de a fi primit în rândul fericiţilor morţii.
Dumnezeu a ascultat-o încremenindu-i  pe umeri crucea.
S-a luminat mulţumită atunci.
*
Niciodată nu au fost 39 de mucenici. Totdeauna au fost 40. Uneori 44. Tot geto-dacii par să fi scris un pic altfel, povestea. Poate că ei, urmaşii lui Burebista, doreau să cinstească mai mult  vin  mucenicilor. Vinul era bun  şi, probabil atatea pahare au putut duce...

marți, 8 martie 2011

Psalm. Dedicat de ziua lor. Din volumul Bursa ingerilor

a privit împrejur cumpănind
iscusitul meşter
cerul cu focul luminãtorilor
apele şi pãmântul cu verdeaţã
lucrul era bun


şi-a împreunat mâinile
şi-n rugãciunea lucrãrii sale
l-a zămislit pe om dupã propriul chip
dându-i duh
scrie scriptura


şi-a mai trecut o zi
dar şi o noapte
cum sã laşi  pradã singur omul
sã pazească via


cu grijă mare a scos o coastã
din somnul lui
şi a strãpuns cu ea
un bulgãre albastru
de humã din cer
storcând deasupra
boabe de rodie


îi plãcea cum se împlineau
în cãuşul palmelor
rotunjimile coapselor
şi ascunzişurile femeii


astfel a fost searã
cerul apele si pãmântul
s-au potolit  traversând
împreunã ispitele nopţii


în dimineaţa celei de-a şaptea zi
i-a poruncit omului
cu gândul curat
toate zilele vieţii lui
să-şi zidească femeia în iubire


şi înluminându-se
s-a depărtat

luni, 7 martie 2011

Lăcătuşu şi babele

Prin geana norilor, trei raze schiloade se încumetă sa-şi alerge picioarele desculţe pe covorul zăpezii. Nu te pui cu capriciile babelor! Ba şi-ar lepăda straiele şi, cu furie ar protesta la guvern, cerand prin ordonanţă de urgenţă interzicerea oglinzilor, ba ar cualiza cu opoziţia şi ar depune moţiune de cenzură să-l smulgă invidioase pe Boc din braţele preşedintelui şi să-l debarce direct în SPA-ul îngheţat al lui Vântu.
Prins la mijloc, bietul Lăcătuş n-a ţinut seama de Steaua lui şi, nici de avertizarea meteorologică şi, uite că s-a trezit cu oalele sparte pe cap, de trei ori, ditamai olăroiele.
De data asta aş merge cu Becalitronul. A fost corect. El i-a spus  să se pună în Gardoş! Lăcătuşu, a mers tot cu babele...