Rating

Am văzut la televizor secvenţele alea apocaliptice cu nord-coreeni prabuşiţi la pământ de năucitoarea veste că pierise soarele de pe cer. Din locul gol, câteva zile, nemuritorul Kim a continuat să privească cercetându-şi supuşii înpietriţi de durere şi cântărind din ochi, dacă vărsau suficente lacrimi. Mulţumit de ce a văzut, a dat voie să se bată în cuie, lângă tabloul lui, tabloul tânărului  Kim.

În Decembrie 89, noi am dat jos tabloul dându-i foc. Nici măcar nu eram noi, cum a stabilit mai apoi Cartianu şi Robert Turcescu.

Mă uit în jur, în săptămâna dinaintea Crăciunului, după 22 de ani. Ce-am pus în loc?... Libertatea ?... De-am fi putut măcar zăpada s-o batem în cuie, dar  murdărită de sânge, ne-am ruşinat s-o punem… N-am avut noroc.

Străzi mohorâte, figuri triste, maşini, maşini… Şcoală, piaţă, spital, parlament, bănci, ideal, poveşti… Alergăm după bani! Tot timpul într-o cursă nebună, o lună, ani, o viaţă. Nu stai, alergi. Eşti, câţi bani ai!

La Realitaea se mai dă o ştire scurt, fugitiv.

A murit Vaclav Havel! O secundă, pustiu.

Deasupra pe scroll cu litere mici se scrie viu, tot mai viu: Sile Cămătaru a fost eliberat din puşcărie.

În definitiv, asta e stirea bună! Umpleţi ecranul! 

"Acasă la Sile a venit Ignatul".

Post Scriptum.

Toate televiziunile ieri au făcut rating aşteptăndu-l pe Sile Cămătaru la poarta puşcăriei.