Mulţimi vide

Drumul din spatele umbrei aşa cum e viaţa

umblă cu capul spart.

Un pian imens potriveşte sunetele,

bile de sticlă albastră

rostogolite pe trepte către plajă.

Trece un tren pe calea ferată

şi lumina mătură în noapte

ferestrele vagoanelor.

La o crosnie de traverse –

cine să le numere, le purtăm în spate –

te plezneşte pe faţă un spot luminos.

Ai putea crede că nu se mai opreşte locomotiva,

E un ritm terestru cu intermitenţe

ca la naşterea unei femei gravide.