De parcă am intrat ȋntr-o sală de bal, singurul
bărbat ȋnconjurat de prinţese şi de
valsurile lui Johann Strauss. La cine să privesc
admirând, cu cine să dansez mai ȋntȃi ca să nu jignesc?
Marii artişti ai lumii sculptori, arhitecţi, pictori, muzicieni au dăruit Vienei faima pe care o merită. Capitală a
imperiilor a strâns bogăţii câtă apă s-a scurs în jos pe
Dunăre, dar opulenţa nu e afişată şi aerul nu e încărcat de greutatea apăsătoare
a comorilor. Se respiră liber spaţiu, căci monumentalele clădiri înconjurate de
grădini şi parcuri străjuite de statui, au păstrat vie o epocă în care arta
încă se descoperea cu bucurie, nu-şi descoperise limitele, iar ideea de frumos
era dominanta, scopul în sine mai presus de utilitatea demersului.
Nu
sunt de loc pregătit de a susţine doct o disertaţie orgolioasă despre stilul
baroc şi clasic al arhitecturii, sau despre alte lucruri din istoria oraşului
vechi înscris de UNESCO în lista monumentelor patrimoniului mondial. Las ca
deobicei Nikonul, el oricum îşi expune mai repede si mai obiectiv decât mine impresiile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu