Un job nou

          Cred că Mitică Dragomir are dreptate: „Nu ai dosar penal, înseamnă că nu exişti şi nu ai o imagine bună!” A ieşit pe post mulţumit Oracolul de la Bălceşti, imediat după ce s-a aflat verdictul rejudecarii în procesul greilor din fotbal. Dosarul transferurilor, aflat la ultimul termen la Înalta Curte, se rejudecă spre marea bucurie a avocaţilor. Alţi bani, alţi ani, altă distracţie! Îi venise inima la loc şi lui, dar şi galeriei de neamuri şi bodyguarzi gata pregătiţi de fiestă în celebrul bar din Pipera. Ovaţiile nu mai conteneau şi paharele se puteau încinge, din mână-n mână, ca valurile declanşate în Stadionul naţional de o fentă a lui Tănase sau de încă o foarfecă a lui Chiricheş.

          „Aşa da, asta e Justiţia bună, adevărată, cea care să ţină seama că fotbalul e un fenomen social ce îşi are legile lui secrete pe care le stăpânim şi le înţelegem numai noi cei dinlăuntru fenomenului!”

          Cei opt magnifici, cărora le tremuraseră până atunci pantalonii şi-au scos imediat la televizor în cadre studiate îndelung limba de lemn şi mestecau cu ea ce le dictaseră avocaţii. Numai că neduşi la vre-un Harvard şi veniţi de pe maidanul vieţii, cuvintele alese se scremeau să iasă prin gard, îmburuienate de travaliu, în chinurile facerii. Parcă aveau toţi gura plină de poame acre  şi li se strepeziseră dinţii. Până şi reportera de teren se molipsise cumva şi în loc să vorbească de preţul de vânzare real al jucătorilor şi prejudiciul adus statului, s-a trezit vorbind de vânzarea judecătorilor în străinătate. Dintr-o dată îi sclipiră ochii lui Victor Becalii, ca nişte girofaruri. Genială ideea de a scoate la vânzare în străinătate, judecătorii. Deja se gândise să-şi schimbe jobul.

          În vremea asta, retras la Parlament în biroul lui de la Comisia pentru Justiţie, după ce cu o seară înnainte fusese oprit pe aeroport şi impiedicat să meargă să se reculeagă la locurile sfinte, Gigi l-a văzut la televizor pe premier declarând că îl simpatizează pe fostul liberal. Ce semnal astral mai echilateral ca ăsta putea fi dat completului de cinci judecători? I s-a umplut de zâmbet faţa şi s-a topit şi gheaţa de la subţiori.

          Jovial Cavalerul luminii s-a urcat pe cal şi a chemat la el ziaristele.

Avea să afle curând, pe la şase, că e liber să-şi scrie ca Nastase singur Tristele.

          „Doamne, tu-mi ştii toate viciile! Singur, eu nu mi-am scris nici acatistele!”

          Se zice că MM deja şi-ar fi oferit serviciile...

N.A. Chiar nu mă bucur de răul omului, dar mă gândesc cu 

groază, dacă îşi face blog!...