Ieri a fost GROZAV

          Ieri a fost GROZAV. Nimic nu lăsa să se vadă că în corola încinsă de caniculă a zilei vom fi ademeniţi să ne dedulcim la miere. Se ridicase soarele de trei suliţi în punctul maxim de fierbere şi zidurile caselor începuseră să  se lichefieze, devenind transparente, imposibil să mai opună rezistenţă ultravioletelor, ca şi cum într-o mare comfruntare ultraşii Stelei se amestecaseră cu jandarmii şi axa balanţei înmuindu-se, prăbuşise ambele talgere peste um marş al sufragetelor. Imaginile din televizor tulburate se potoliseră într-o masă clisoasă.

          Nu cu mult înainte de a fi întreruptă emisia, fiica mea cea mare gândi cu voce tare, cum i se mai întâmplă câteodată când stinge televizorul.

          Hai îmbrăcaţi-vă costumele, în următorul sfert de oră plecăm la mare. Slavă Domnului că nici unul dintre noi nu s-a născut Mazarin e un adevărat chin să îmbraci cine ştie ce costum de epocă. La o adică dacă nu găseşti altceva îti pui costumul din piele de focă şi te bagi la sare singurul toples printre nudişti de culoare.

          În două ore stăteam de vorbă în valuri mult mai optimişti decât morcovii-n ciorbă  Înotam printre alge ca printr-o pădure de mărar de la stufatul de miel. Măcar nu dădeam în clocot şi în larg n-ajungea nici ţânţarul anofel. Până la nouă n-am ieşit pe mal. A fost Grozav.

          De fapt GROZAV în carne şi oase a fost mai târziu când am ieşit la raliu pe autostradă şi fotbalul a nimerit la zar şase-şase într-o Sheherezadă de povestit în ziar.

          Grozavă poveste!

          Momentan lipsesc imaginile. Nikonul meu pare că s-a îmbolnăvit. Exersează Jin ji du li cu doctorul.
          P.S.
          Au sosit şi imaginile. Secvenţele de la sfârşit, în timpul transmisiei radio a meciurilor, ne urmărea un bolid care părea să râdă de noi. A fost GROZAV că noi am putut râde la sfârşit.