joi, 27 februarie 2014

Nordul de înger



Privind dintr-o parte,
ochiul meu deseneazǎ
un vitraliu de frunze
galben roșii,
mișcate de îndeletnicirea
stǎruitoare a unor pǎsǎri,
patru-cinci,

niciodatǎ nu ai
o estimare exactǎ,
nu le poţi numǎra
prinse în jocul
unei gimnastici
aparent dezordonate
ce leagǎ zborul scurt
într-o logicǎ doar de ele știutǎ

Copacul acela e un soi
de bibliotecǎ.

Poate cǎ pǎsǎrile mele
în sala lor de lecturǎ
citesc cu pasiune
cǎrţile fundamentale.

Par concentrate
sǎ înţeleagǎ  semnele,
hieroglife invizibile
ochiului meu imund.

Sunt straturi a cǎror fior
sau sens
trebuie recuperat
și așezat pe rafturi
într-o ordine anume

Mișcând cu ciocul
deschid tainiţe,
legǎturi noi
încǎ neexplorate.

Când și când
par a fi descoperit
o imagine unicǎ
o metaforǎ nepereche
și se strâng
ciripind
s-o împǎrǎţeascǎ
împreunǎ

Ore întregi
cu o încântare vizibilǎ
lipsitǎ de patimi

Apoi într-o detașare dementǎ

fiecare se retrage
în nordul sǎu de înger

Din volumul in pregatire Norduri

2 comentarii:

  1. Păsările iernii intrau într-un magazin de haine, printre oameni.
    Oamenii îşi colorau viaţa cu hainele altor vieţi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Verzi ţi-s caii călăreţe
      şi cărările drumeţe...
      Duce-m-aș și m-aș tot duce
      dar legatu-mi-s de cruce

      Ștergere