Albastru de Rarǎu 2

Pare o catedralǎ Rarǎul,
cu turlele înǎlţate

smintit în hǎul albastru
al cerului…

Sau ruina unei piramide,
bombardate de ploaia
milioanelor
de perseide.

Stau ca niște pete în soare,

îngropate în stâncǎ,
umbrele uriașilor
în picioare.

Cu o furcǎ în mânǎ,
o femeie toarce
firul etern dintr-un caier
de lânǎ

Surâsul smuls somnului,
rǎzbate chipul ei blând,
ca-ntr-o icoanǎ a Maicii
Domnului