Bârnǎ de campanie

          Clasicul cǎlǎu, cel care ridica securea ascuţitǎ și rece, îndepǎrtând cu îndemânare din lujerul alb al gâtului, capul pǎcǎtoasei în ochi crǎpaţi ai mulţimii pestriţe de gurǎ cascǎ ce umpleau piaţa; negustori, tǎrfe, copii, lǎptǎrese, calfe, cerșetori, orbi, leproși, împietriţi într-o tǎcere vinovatǎ, a pierit de mult pe fundul cǎldarii de oase marginitǎ de piscurile munţilor, peste care s-a ridicat o pǎdure verde.
          Vremile de azi moderne nu mai au cǎlǎu. Mai nou, au Gâdele, pastor la Antena 3.
          Asearǎ, în studioul de la Gâde au fost gimnastele. Ca niște miei nevinovaţi împinși de la spate spre tǎiere, nu înainte sǎ treacǎ în echilibru puntea suspinelor. Și gimnastele, copii ascultǎtori, cu pas ușor, bine antrenate, nu degeaba au luat medaliile și-au executat exerciţiile fǎrǎ complexe în faţa glugilor de postav roșu, decupate doar în faţa ochilor extaziaţi, ca sǎ nu creadǎ monștrii ǎia de la CNA cǎ arbitrii judecǎtori, mândrii cǎ sunt români, ar fi Doamne ferește eurocandidaţi în campanie.
          Cum era și firesc n-a fost sǎ cadǎ nici o gimnastǎ de pe bârnǎ. Și atunci maestrul de ceremonii, cel mai mare în rang, a hotǎrât din oficiu cǎ fǎrǎ sacrificiu nu se poate și a cerut sǎ se urce pe bârnǎ Belu și Bitang. Cum e în tot și în toate, a pus și o mizǎ, trebuia spǎlat butucul de sângele atâtor execuţii, erau și soluţii, instituţii în crizǎ... și a oferit COR-ul. Se pare cǎ Belu și-a pierdut echilibrul.

Am scris acest pamflet inspirat de Supliciile lui Nae