Bookfest personal

          Plimbându-mǎ prin târgul de carte ca printr-o pǎdure cǎreia i s-au tǎiat copacii, oamenii întâlniţi mi se înfǎţișeau umbre, iar cǎrţile lor tânjind pe tarabe, pǎsǎri cu penele colorate din care s-a scurs cântecul, sau în care s-a scurs cântecul, depinde de situaţie. Mute oricum!

          Pâlcuri-pâlcuri de scriitori, gǎști de cartier, se înghesuiau dezordonate pe insulǎ în jurul câte unui stand împodobit ca un car alegoric, cu soarele tablou palid bǎtut în cuie undeva deasupra, sǎ domine noaptea minţilor.

          Un zumzet continuu mǎ înconjura, rupt din când în când de ropote de aplauze, menite sǎ stabileascǎ, sǎ dea semnale cǎ funcţioneazǎ corect licitaţia pe nemurire. Pare o copie fidelǎ, doar cǎ fǎrǎ insufleţire, ţesǎtura universului la scarǎ micǎ, pe urzeala subţire a Bookfestului! Numai cǎ unele corpuri cerești de argilǎ au o greutate inutilǎ.

          Aveam senzaţia cǎ umbrele se uitau la mine ca la un extraterestru din alt sistem. Ce e cu tine omule rǎtǎcit? Aici nu e Bursa îngerilor, de ce-ai venit?

          Trec pe lângǎ Paralela 45. Mǎ uit cu atenţie. Nici o carte scrisǎ de mine la vedere, nici Bursa, nici Dosarul, nici Pasǎrea, nici Glonţul și nici mǎcar Gușterele mai de pe urmǎ. Cred cǎ ar trebui sǎ schimb editura. Depǎșesc Poliromul. Mi se pare cǎ Daniel Cristea Enache m-a salutat înclinind ușor capul. Nu mǎ cunoaște. N-are cum. I-am trimis Gușterele dar nu l-a mușcat, altfel pânǎ acum ţipa.

          Mǎ alǎtur lui Sibiceanu, rar prieten ca el, la mulţi ani Aurele! Azi când scriu, a mai împlinit un decar, tot rebel. Se cunoaște cu toţi și împarte saluturi stânga dreapta ca pe fluturi. Împreunǎ, mergem cǎtre RAO sǎ-l felicitǎm pe profesorul Petre Anghel pentru Istorie.

          Guștere, sǎ nu mǎ faci de cacao! Lasǎ-ţi umbrele și pune-ţi o minǎ mai optimistǎ. Acolo sunt oameni vii. Sǎ dai mâna cu toţi. În prejma lui Petre umbrele nu rezistǎ.