Pasărea ceţii: Party în familie

luni, 1 septembrie 2014

Party în familie

Nenumǎrate sunt prilejurile pentru întâlniri plǎcute în familie. Loc de amintire și de resetare a timpului cu faţa cǎtre viitor. În ultima zi de august, undeva la marginea Piteștilor, pe ramura Dumitrescu, s-a dat semnalul.

Dumitrescu este numele soţiei, primit de la ǎl bǎtrân, întâia oarǎ când lumina soarelui i s-a strecurat sub gene.

Aproape nimeni nu știe cǎ numele lui bun era Epure. Acela nu i se potrivea și l-a schimbat când a dezertat din lagǎrul rusesc, în timpul rǎzboiului undeva în Ucraina, condamnat la moarte pentru cǎ n-a ascultat de ordin și n-a vrut sǎ tragǎ cu arma în fraţi de-ai lui.

Și-a ales singur numele Dumitrescu și s-a legat de el cu fire nevǎzute, dorind cu tot dinadinsul sǎ-l perpetueze cǎci i-a purtat noroc. Dumnezeu însǎ i-a dǎruit numai fete. Una, din prima cǎsǎtorie și încǎ douǎ la casa lui din deal, care a ars pânǎ la temelie, nu aceea de la șosea, vis a vis de cǎminul cultural și de biserica din Rǎdești, unde mi-am gǎsit eu mai târziu soţia, dându-i numele meu.

Perseverent, Titi s-a strǎduit și aiurea sǎ-și împlineascǎ gândul, dar ghinionul l-a însoţit pe cǎrǎri ocolite, departe de casa ce nu trebuia sǎ afle suferinţele sale. A patra încercare a fost tot fatǎ. Se spune cǎ de fapt, în timpul rǎzboiului mai semǎnase una, cea mai mare, în pǎmânt rusesc. Socrul meu era un om viu de toatǎ isprava. El m-a inspirit sǎ scriu poemul care urmeazǎ.

TABLOURI DINTR-O EXPOZITIE. Lut 60

– Marele pariu –

ca pe niște decoraţii

în pulpana mantalei

alergam

sǎ prindem

gloanţele

fericiţi la gândul

cǎ-n tranșee

la sfârșitul atacului

vom socoti

numǎrând