Fiul dezastrei

        El se credea mingicar. Îi fenta pe toţi jucǎtorii, fie adversar, fie coiechipier, îi bǎtea pe umǎr complice pe judecǎtorii arbitrii, se hlizea cǎtre peluza sud și seara la televizor se dǎdea cocoș, fǎcea giumbușlucuri aruncând tot ce prindea la coș. Era atât de crud la minte încât, nepǎsǎtor, ţap logodit îţi sǎrea de gât pe morminte, mestecând mincinos petale de trandafiri și scuipând coji de seminţe pe jos.

          Sorbit din priviri, ca un fante de obor de guvernante subţiri, admirat ca un soare și dorit la televizor de moderatoare...

          Când sǎ joace în ligǎ, în echipa ASTREI, Micul baschetbalist s-a crezut dinainte musiu președinte – și-a trântit cu mucii-n mǎmǎligǎ.

          A doua zi Fiul Dezastrei s-a trezit în rai, fentând în baruri de fiţǎ între Abu Dhabi și Dubai cu Ghiţǎ.

         

          L-am vǎzut ieri în parlament. Înainte de judecata de apoi a Partidului. Parcǎ venise la antrenament cu fenta la el. Pǎrea un pic mai bronzat – altfel la fel! Nu înţelesese nimic!

         La vremuri noi tot noi! A cuvântat și-a plecat.

Plai bǎlai - pamflete politice.

Promit sǎ fie printre ultimele...