La Popasul Pescarilor

Astãzi soarele nu a ţinut cu noi ṣi am plecat da la Dana, un hotel de patru stele bine îngrijit, în Venus -  un fel de oazã în mijlocul deṣertului, sã facem un tur al staţiunilor din zona Mangaliei. Aveam în memorie animaţia zilelor de concediu de altãdatã, când ṣase zile pe an petreceam cu un bilet de la sindicat ṣi alte rezerve bãneṣti organizate ṣi socotite da acasa pe zile  ṣi cap de locuitor în interiorul familial.

Întotdeauna spre sfârṣitul vacanţei constatam cã matematica e cumva reletivã ṣi disciplina financiarã în condiţii de distracţie, cu temperaturi ridicate ṣi necesarul de bere rece suplimentat, nu era îndeajuns de bine stãpânitã, iar libertatea de exprimare la sfârṣit te cobora dintre-un spaţiu al fãgãduinţei într-unul a neputinţei, fãcându-te sã te reacomodezi la starea normalã ṣi sã tinzi cu toatã fiinţa ta ca anul viitor, satisfacţia materialã ṣi spiritualã dupã necesitãţi, sã fie tot mai deplinã înmulţind banii de concediu.

Mãrturisesc, impactul la vederea staţiunilor, (in ultima vreme mi-am petrecut concediile la vecinii noṣtrii bulgari), mi-a creat un fel de revoltã pe capitalismul sãlbatic ṣi pe reprezentanţii lui autorizaţi de votul nostru democratic. Am avut revelaţia grelelor vorbe, dar adevãrate: Frumoasã ţarã pãcat de ea cã e locuitã! Eu aṣ face un amendament: Pãcat cã are conducãtori!

Hoteluri pãrãsite, geamuri sparte, vegetaţie nestãpânitã, plaje neîngrijite, ṣantiere începute ṣi pãrãsite ṣi doar câteva terase de unde se scurgea vocea obositã a unei cântãreţe de muzicã popularã sau a vreunui menelist cât se poate de trist. Neptunul floarea litoralului de altãdatã pãrea o corabie aruncatã de un tzzunami  pe o insulã lovitã de ciumã. Din mersul maṣinii parcã Jupiterul a pãrut mai animat.

Ne-am continuat drumul având ca ţintã Popasul Pescarilor. Nu ne-am înṣelat. Am avut acolo la pescarii ãia, câteva ore liniṣtite ṣi un prânz bogat. Deci se poate încã sã fie bine!