sâmbătă, 9 decembrie 2017

Vernisaj Cioata. Galeria Orizont


Vernisaj Cioata




Despre Cioată am mai scris cuvinte în Tablete în alb şi negru, încercând să mă dumiresc asupra omului şi artistului în acelaşi timp, cu ocazia unui eveniment desfăşurat la Piteşti. Si ieri în Bucureşti, la Galeria Orizont, am trăit aceeaşi experienţă mirifică.
Pereţii parcă vărsau spre mine din tablouri magma aceea ciudată, culori intense, caier de linii ca nişte raze roşii sau negre contorsionate de rigoarea hazardului, traversând petele de albastru.” Numai că acum pe „câmpurile” sale, rigoarea căpătase o stabilitate mai aproape de echilibru. Efectul era acelaşi, nici acum nu pricepeam mare lucru, jocul libertăţii rămăsese imprevizibil, dar parcă pictorul înţelesese mai bine măsura lui Dumnezeu.
Maria Cioata, fiica sa, artist ceramist, întoarsă de la Bienala de la Florenţa cu un Mare premiu, i-a stat alături pentru prima dată într-o expoziţie, lăsându-se de bună-voie în umbra vulcanicului ei tată. De fapt ea a venit cu umbra, să potolească dogoarea vulcanică a tatălui şi să încerce să-i pondereze tumultul de om ne vorbit, scăpat din zăgazuri dornic să se împărtăşească lumii. Modulii de ceramică străbătuţi de tijele de bambus sau completat firesc în echipă cu ţesătura de raze din „câmpurile” maestrului.
O seară cu adevărat memorabilă!











joi, 7 decembrie 2017

Fruntarii care unesc

A INTRAT LA TIPAR un nou număr al revistei ECREATOR, un nou număr tematic: „Baia Mare şi Unirea”.
În acesta semnează la POEZIE - Adrian Abrudan, Mihai Victor Afilom, Baicu Sorin-Robert, Carmena Baintan, Ciprian Chirvasiu, Gabriel Cojocaru, Florin Dochia, Camelia Florescu, Vasile Gogea, Ion Toma Ionescu, Teodor Laurean, Constantin Marafet, Mariana Moga, Vasile Muste, Oanca Aurelia, Milian Oros, Mariana Petrache, Codrut Radi, Cornel Octavian Rodeanu, Romeo Ioan Rosiianu, Nicolae Scheianu, Nicolae Silade, Maria Simion, Adrian Suciu si Daniela Tiger.
PROZĂ - Ştefan Balog, Marian Ilea, Daniel Mariș, Oanca Aurelia, Doina Pana şi Nadia Urian.
TRADIŢII - Iza Corina Csiszar, Ştefan Lucian Mureşanu şi Podut Maria Mirela.
RELIGIE - Ştefan Bonea.
ESEU - Ilie Gherhes, Ştefan Mariş, Victor Gabriel Osăceanu, Virgil Pană.
ISTORIE - Magdalena Florea, Doina Pana, Virgil Pană.
CRITICĂ LITERARĂ - Ioan Andreica, Mioara Bahna, Emilia Dabu, Nicolae Dina, Daniel Luca, Daniel Marian, Horia Picu, Romeo Ioan Rosiianu şi Cornel Udrea.
340 de pagini, un nou număr al revistei ECREATOR, un număr axat îndeosebi pe creaţiile scriitorilor - cu şi despre ei - din zonele Maramureş şi Alba - Hunedoara.
Revista va fi lansată în data de 18 decembrie, ora 16.00 în Baia Mare, în deschiderea manifestarii AMBASADORII MARAMUREŞULUI.
Vă aşteptăm deja!

marți, 5 decembrie 2017

Citind versurile Violetei Anciu



 Înainte să ajung la lansarea cărţii
 Alte maşini şi-un fotograf amator
                                                                   *
Violeta Anciu mi se pare o poetă vie ce calcă în tălpile goale
cuvintele tari şi colţuroase…
Lăsându-şi la vedere ca o platoşă doar pielea lucioasă a umbrei.


Îmi aminteşte de un zid al unei case deosebite de care m-am îndrăgostit în Olanda la Zwolle, alcătuit din cărămizi sparte,
ordonate riguros într-o dezordine voită, cu muchiile ieşind în relief
şi spărgând aerul ca ţepii unui arici.


Ce fiinţă hieratică şi caldă când o descoperi sub înveliş!

(Atelier de) protest


ce frumoşi sunt tinerii protestând
ei sfidează în libertatea lor
maşinile înotând în intersecţii
contra curentului
încălcând în carosabil
flagrant
regulile de circulaţie
nescrise ale istoriei


jandarmi în costume negre
sub caschetele cu vizor
bălăngăne ritmat
bastoanele tonfa
limbi mute de clopot
semne
neterminate
ale crucii


fetele zâmbind radioase
le-au adus jandarmilor flori
şi le strigă în cască
ora întâlnirii
sub ceas
în parcul tei
ca să facă
dragoste


toată piaţa scandează
Roşia Roşia Roşia
şi din spatele mulţimii
dinspre câmpurile
mănoase
vin transportoarele
blindate
încărcate cu roşii


un bărbos etern
într-o portavoce
schimbă
direcţia ţintei
mişcătoare
speranţa e
la guvern
la guvern


în palatul victoriei
s-a semnat ordonanţa

anul ăsta bulionul e gratis

luni, 4 decembrie 2017

Coloșii. Amintiri din Cutia de viteze



Cutia de viteze era a oamenilor. Indiferent câtă tehnologie îngloba într-însa, era în primul rând a oamenilor care-şi puneau sufletul, pasiunea si priceperea lor în ea. Voi vorbi azi despre coloși. Ei primii îmi răsar ȋn minte ca niște munți frumoși pe care se cațără pădurea. Pădurea oamenilor. Ea trebuia aliniată, parcelată, organizată şi învățată că un arbore (tren), nu are întotdeauna cale ferată și un micron e cât un cartof aruncat într-un stadion. 
Pădurea, ca orice pădure de când e lumea, era plină de uscături şi sălbăticiuni dar şi de brazi şi ştejari falnici
Să lăsăm deocamdată inginerii mulți care au trecut pe-acolo, unii direct de pe băncile facultăților. După tamponarea de coloși și-au dat în practică doctoratul, devenind apoi conducători faimoși de mari unități (Stroe, Ivan, Voinescu). Coloșii, cei patru coloși de la cutia de viteze n-au fost trei ca-n scriptură… (Unul bun de gură s-a retras la sindicat şi-a rămas, Luca și Matei… şi Luca e altcineva!). Să nu se supere nea Matei de la SDV-uri, a venit mai târziu, nu e vorba despre el, cu toate că ar merita…)
Ca să ies din clinci ar trebui să modific scriptura şi să zic cei patru evanghelişti au fost cinci… N-are nici un rost dintr-o mie de motive! Şi în fond vorbim despre cele patru ateliere productive care la rândul lor au fost cinci dacă le luăm la numărat, căci am uitat de montaj unde domnea un sultan, meşterul Şerban, ce păstra ghetele de fotbalist în bagaj, la rândul lui un personaj… Să-i luăm pe rând și să nu ne grăbim.
În Regatul pinioanelor, Constantinescu era rege uns, plin. Toți îl ştiam Costică și nu Gheorghe ca-n buletin. Poporul îl poreclea ascuns Limbă. („Îşi plimbă limba-n gură în chineză şi stropşeşte, de nu-nţelegi ce vrea să zică la nervi în paranteză româneşte!...).Nu pricepeai nimic! Știai decât că te-a certat și te-a scăpat în apă, lăsându-te din brațe drept la inamic. Tot el te ridica de acolo ca pe rufe şi te-ntindea pe tufe la uscat.
Dacă vedea că înțelegi nițel din taina vastă a roților dințate, creștea inima-n el și te-ar fi luat şi de nevastă. Ținea mult la Dumitrache reglorul de pe linia pinioane 1-2. L-a trimis la școala de maiștrii. Nu sunt aștrii câte înjurături și-a luat, dar l-a învățat meserie. Totuși nu-l mulțumea Costică Dumitrache într-ajuns. Mustangul ăsta tânăr şi necopt când nu mergea bine ceva punea el mâna și regla mașinile. Nu-și ținea rangul şi rădăcinile îl trăgeau în jos.
– Măi Costică, la servici tu ești șef, vii la cravată asortată pe culori, nu-ți bagi mâinile în ulei şi gherghef, că se cheamă că ţi-ai pus murături, nu reglori!
Odată, trebuia să omologăm un reper nou. Costică și-a strâns echipa în punctul de control final, încercând să-i responsabilizeze. A venit și Limbã. Pe la mijlocul spiciului apare Leontina, ca o floare mai oacheșă, fără salopetă, agale printre mașini, mâncând un covrig.
– Fă, Leontino, du-te și te schimbă că dau drumul zabracului!(zabrac- mustrare aspră ) Ce-o fi-nțeles ea biata Leontina? Că, precum o fecioară când se stinge lumina și trage un fâs, a rostit cu voce în creștere:
– Meștere e un frig afară de te ia mama dracului!...
Ne-am prăpădit de râs.

Mare rivalitate între Constantinescu, mai iute și Codreanu, din cealaltă zonă a naturilor umane, pe tema danturilor. Care dintre cele două e mai complexă și mai greu de stăpânit?
– Cea conică! susținea Codreanu.
– Cilindrica, negreșit e mai grea!
Venea si Ciobanu cu privirea ironică:
– Ce v-ați face voi fără carcasa mea!
Și la sfârșit cu zâmbetul lui distins, mereu serios, Ilie Ivan se făcea că plouă vârtos:
– Fără furcile mele v-ați învârti ca niște curci în ouă!...