Botezul olandez

E aproape de final periplul european pe care îl facem de o vreme în fiecare an. De  data asta am adăugat la formula standard a echipajului, pe Toma şi Rami, în conformitatea cu capacităţile navei(7 locuri. Deja am discutat, ne gândim că am putea schimba ambarcaţiunea la măcar una cu 9 locuri ca să intre într-însa şi motanii Mario şi David, să nu se simtă, bieţii de ei discriminaţi… ).

În mod special pentru Toma şi Rami, bunii noştri prieteni Claudia şi Martin, ne-au organizat un botez olandez cu heringi, conform tradiţiei de sute de ani. Chiar nu se pune că întâmplarea a fost un eşec, ai mei ne ridicându-se la înălţimea momentului, a trebuit să fac faţă singur. Vă mărturisesc sincer, acel hering scurtat de cap, murat şi acoperit cu ceapă tocată mărunt, nu mi-a oferit cine ştie ce satisfacţii estetice gustative. Cel mult, înţelegerea că ceapa e cea care te salvează uneori de la înec şi, o mie de motive ca altădată, să mă păstrez la botezul pe care-l ştiu! Până la urmă doar pisicile Claudiei au ştiut să aprecieze botezul olandez la adevărata lui valoare. Noi, de l-am fi avut pe Mario şi David ne-am fi descurcat mai bine cu siguranţă.

Chiar dacă vremea nu a ţinut cu săracu, a fost frig şi ploaie, am reuşit până la urmă să vedem câte ceva din ce ne-am propus. În albumul de faţă i-am lăsat mai mult pe noii veniţi să-şi marcheze locurile cu ştampila proprie…

Multumiri Claudiei si lui Martin!!!