duminică, 30 aprilie 2017

Drumuri europene



Cât de lung e drumul întoarcerii, nu se mai sfârşeşte şi roţile automobilului rulează în gol!... Benzile de la autostradă par bretelele de gumilastic ale unui extensor, la care un atlet din afara timpului îşi lucrează muşchii şi le întinde la maximum până se subţiază şi sunt gata-gata să plesnească. Iar oasele-mi din trup se răzvrătesc şi mă presează precum împletitura într-un coş neterminat de nuiele, început mai demult, la care nuielele s-au uscat şi se rup.

Ecranul vitezometrului indică succesiv 144, 139, 153, 164, dar continui să cred că suntem prinşi într-un blocaj, uitându-mă la sutele de kilometrii rămaşi de parcurs.

Matematicile mi se par precare, nu te mai poţi baza pe nimic! Cifrele dinapoi, nu sporesc egale cu cele dinainte, care scad atât de încet! Ar trebui, corect, ca orice călătorie să înceapă de la jumătate drumului. Spre exemplu Viena-Bucureşti, în loc să pleci de la Viena, te uiţi pe hartă, ca şi cum ai ieşii direct din Dunăre printr-un canal secret la Budapesta şi porneşti. Atunci da, suta de kilometrii parcursă dinapoi, ar putea fi egală cu cea dinainte! Şi nici măcar atunci n-ai şti când ajungi, căci în Românica drumurile vor rămâne încă lungi...

Nici autostrăzile nu mai sunt ce-au fost!

Am prins zeci de blocaje! Lumea liberă se încăpăţânează să vrea să circule pe roţi. Nu-mi ies din minte nodurile de autostrăzi din Olanda…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase