Noaptea albă a poeziei cu Firiţă Carp la Direcţia 9, sau invers

Rătăcind pe străzile poeziei şi vinului l-am descoperit prima oară pe Firiţă Carp. Ne-a aşteptat conspirativ (se tăiase curentul) cu o luminiţă în mână, strecurată dintr-o lanternă de buzunar, să ne-arate drumul spre cantonamentul dumnealui de la editură, ca un adevărat detectiv literar pregătit de o nouă aventură. Ne-a făcut pârtie cu lumina pe scări în întuneric, nu se mai terminau scările, pare că traversasem toate stările din ţinutul siberic…

De unde era să ştim, vai, că la staţia Direcţiei 9 pe linia de tramvai în acea noapte vom ajunge direct în rai?... Fierbeau sarmalele la foc mic, mămăliga bolborosea într-un tuci, fasolea scotea vălătuci de aburi în altă oală… Parcă se punea de-o răscoală într-un festin cu haiduci!

Florin Dochia în ţinută strălucitoare de gală, ne-a aşteptat cu eşarfa legată la gât şi ilic negru elegant, hotărât să ne întrebe galant înainte să ne-aşezăm la masa bogată, dacă ne-am luat poezia la noi?

Doar Cristina Berinde n-o avea, dar ea era poezia însăşi, nu-i aşa?... Dochia insista, vroia, era important de ştiut, ne-a întrebat pe fiecare dacă am adus-o, despre poezie vorbesc, îmbrăcată în cămaşă de noapte, sau nud?… Am prins nişte şoapte, nu mă feresc să recunosc şi acum le aud în parfum de mosc!

Ne-am făcut plinul cu bunătăţi, a curs vinul din soiuri alese cu dulceaţa şi puterea lui şi poezia a dansat pe mese. Doamne! Şi ce mai fese avea dimineaţa, înainte să se lase ceaţa peste vederea mea!...

 

 

Fotografii. Cristina Berinde

Fotografii: Florin Dochia