vineri, 9 iunie 2017

Tăcerea e de aur





Tăcerea e de aur, sau de argint…
 
Ieri nu am simţit nimic. Zeii m-au părăsit şi pe mine, nu mi-au dat nici un semn... Astfel că nu am putut stabili nici un fel de previziune. N-am scris nimic, nu se lega sub nici o formă subiectul de predicat. În război total! Fără poftă de mâncare, parcă şi pălinca adusă tocmai de la Vişeul de Sus îşi pierduse culoarea galbenă în pahar şi n-am putut bea!... Să fiu lucid, să nu se interpreteze că am trădat cauza, sau nu mă concentrez suficient la tabieturi şi nu ştiu să folosesc cum se cuvine pauza dintre seturi!... Nu ştiu, în fine, să prognozez o eventuală înfrângere, asta nu e bine!
Nu poţi şti niciodată cum se aliniază în ţintar planetele. Bine că nu m-a părăsit Simona Halep! Ea şi-a văzut de treabă ca un om la coasă, după ce măsoară cu privirea suprafaţa de fâneaţă ce trebuie cosită, se aşează gospodăreşte, scuipă în palme şi apoi imperturbabil stânga-dreapta, dreapta-stânga pendulează coasa cu un singur gând ţintuit în minte, să ajungă în vârful dealului acolo unde va fi înălţat templul! Indiferent dacă întâlneşte în calea lui o perdea de ciulini!
Ce te faci dacă întâlneşti un copac? Un copac războinic cu fructe galbene rotunde cu care te atacă? Plezneşte după tine de teamă să nu-i retezi umbra cu coasa!...
Bagi de seamă că fructele sar de pe cracă şi nu se pun altele la loc. Ai noroc, tirul trebuie sa se sfârşească odată! Te fereşti din cale, defensiv ca scutul de la Deveselu şi când au încetat să vorbească armele, vorbeşti tu ca şi când ţi-ar fi scăpat porumbelu’.
„Pliskova, dă-te un ţâr înapoi că eşti mai înaltă şi-ţi şade bine pe locul doi!”
Despre finala cu Ostapenko? Mi-a plăcut sincer ce a declarat Pliskova. O fi ştiind ea ceva.
„Pariez tot ce am că va câştiga Simona!”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase