miercuri, 29 noiembrie 2017

In ramă






        Mă ceartă domnul Augustin Doman pe bună dreptate că nu citesc „Săgetătorul” suplimentul cultural săptămânal al cotidianului Argeşul (spre exemplu numărul curent 1045 din 28 noiembrie) şi ca să mă apăr îi răspund că sunt interesat, recunosc, în primul rând de revistele cu parfum de mosc „prestigioase”, ca mai toată lumea, domenii importante ale uniunii unde se vânează URS. 

Mă ia şi pe mine valul uitând pe parcurs că nu am carnet de vânător şi n-am voie decât la animale mici.

Mulţumesc pentru cronică, am s-o pun în ramă. Oriunde apar cuvintele lui Augustin Doman, chiar şi într-o pagină de ziar, nu-s zbateri facile şi strădanii futile, ele dau seamă!

Tropar




Vânt e vântul care mă vântură în cele patru vânturi
Şi pământ pământul ce ne pământură în mormânturi
Apă e a apa care mă sapă şi
mă îngroapă în groapa de apă
când sînt pe corabie…
Scut fără sabie
şi curcubeu…
În lunga noapte
scapără
Dumnezeu

luni, 27 noiembrie 2017

seminţe





nu urci
la ceruri
pe aripi…
te agăţi
cu teamă
de frânghia
întinsă

îţi îngropi
întâi
sufletul
de pământ
…caligramă
sub câmpia
ninsă

S-a mai aprins o stea în cer




Dumnezeu s-a plictisit. Îşi face trupă de teatru. După Stela ne-a luat-o şi pe Cristina Stamate. Da noi, simpli spectatori Mitici?(Oameni de zăpadă, nu făceam nazuri, nu ieşeam în stradă ca nebunii!...) pe ei îi aveam! să mai uităm din necazuri, cu ei ne ţineam treaz zâmbetul într-o ţară tristă bântuită de bandiţi politici de carieră şi hoţi!…

„Staţi liniştiţi pe ăia bunii la premieră vă iau la Mine pe toţi!”

duminică, 26 noiembrie 2017

Tancuri şi cărţi



Vineri mă trezesc cu gândul că nu trebuie să mai alerg la Gaudeamus, este mult mai civilizat să plec spre târg mai de dimineaţă. Riscul devine mai mic să nu ajungi unde vrei şi să rămâi cu ochi-n soare,  cum deunăzi s-a întâmplat cu un pensionar dintre acei cazaţi la Casa Geta. Ăsta, având mare încredere în doamna Firica, a rămas la pomană fără mâncare. S-a urcat omul în troleibuz - ca votant pensionar nu plăteşti nimica - şi s-a culcat, că rămăsese uşor confuz de la banchetul de ieri, punându-şi ceasul să sune fix la ora când ar fi trebuit să coboare.  Ce bine că doamna primar a rezolvat cele mai grele probleme, în principal traficul în Bucureşti!... Să trăieşti don Pandele! Ca matale mai rar!
        Pe bune?... Când i-a sunat ceasul omul s-a trezit în alt loc, nu era la Foişorul de foc ci undeva la Leul, că se modificase traseul. N-a mai prins parastasul. Şi-a stins oful în altă parte.
La mine, o fi pe sub pământ metroul, da e sfânt! Si biletul rămas de la opoziţie e tot cinci lei. Poţi merge cu el cât de departe vrei. Ce dacă s-a scumpit oul! Cumperi cu el o carte şi cartea e inestimabilă n-are preţ, nu dai banii ca la oaie şi pe nutreţ… Luasem cu mine un carton de ouă, mă ştiţi că sunt o persoană amabilă, să le sparg în capul cui ştiu eu…când va fi cazul! Necazul e că nu pot să mă abţin când văd un viţel că bate la poarta nouă.
        Cobor la Aviatorilor şi urc pe scara rulantă. Dinspre Arcul de triumf, un văl de ceaţă şi zgomot se-nfăşura pe mine ca o plantă agăţătoare şi-mi intra în gură şi-n urechi. Poliţia şi jandarmii perechi blocaseră Kiseleff-ul. Un fior m-a umplut peste măsură de răcoare. Gândesc firav, în disperare de cauză ca un om bolnav, că la Gudeamus s-a pus o bombă. Trupele NATO în trombă trec fără pauză pe sub Arcul de triumf. Vin din toate părţile şi întorc în Piaţa Presei Libere. Să ştii că ăştia vor să aresteze cărţile. Mă strecor, măcar de-aş mai prinde lansarea la Zbateri facile, strădanii futile a lui Doman, o aveam în plan. 
        Alerg printre soldaţi şi rachete, Drumul e lung.
Iar alergi măi băiete?... Într-un final ajung.