miercuri, 24 ianuarie 2018

Zâmbetul Simonei Halep



E frumos să stai pe iarbă la umbra unui brad înalt ascultând susurul odihnitor al izvorului după ce acesta a spart învolburat muntele şi s-a aşezat liniştit între maluri la drum lung. Ai senzaţia că timpul şi-a potrivit şi el curgerea şi s-a limpezit călcând umerii rotunzi a pietrelor.
Zâmbetul luminos al Simonei de la sfârşitul partidei ar putea fi singura emblemă a proiectului de ţară care ne-ar mai putea uni în anul centenarului.
Cu atât mai fericit cu cât el ne-a înseninat sufletele chiar de ziua micii uniri când tot românul are liber să stea acasă şi să privească la televizor.
Un meci solid în care Halep în faţa lumii întregi cu multă stăpânire de sine şi argumente serioase a demonstrat de ce ocupă ea locul 1 mondial în clipa de faţă.
Mulţumit Darren Cahil ar fi vrut să sară din tribună în mijlocul terenului ca un cangur să-şi ia în braţe trofeul şi să plece cu el, dar mămica Simonei i-a zis într-un fel ca în scheciuri:
Mă Cahile, ai uitat că a căzut leul în Românica şi mai sunt două meciuri de câştigat?
Doamne ajută!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase