joi, 1 februarie 2018

Peceţile lui Zamolxe. Tabletă de guştere



Notă: În an de centenar înainte de lansările de carte din Trafalgar ale Direcţiei 9.


              Dacii
La început a fost legenda!…  Nu e bine! De la capăt cu literă mare!
          Înaintea legendei au fost Dacii. “Rasa lor era nobilă. Ei erau urmașii atlanţilor, cei care au fost pe Terra la începutul facerii. Pe pământul lor s-a născut lumea.”
          Pământul dacilor era mult mai mare decât se știe azi. Parte din el s-a scufundat. Asta se leagă cumva de Atlantida. Continentul acela s-a scufundat. Totul se leagă în legendă. Se zice că Zamolxe ar fi fost conducătorul dacilor liberi. Unii îl fac zeu, dar el era doar un om cu sânge nobil și pur, păstrător al Codului Legilor undeva pe pământul Sarmisegetuzei Regia.
(Regia nu Regio ca în reclama de la televizor pe bani europeni cu Victor Rebengiuc…).

          Justiţie
Codul Legilor se păstra într-un loc sfânt numit Kogaionan aflat undeva în Bucegi, nu departe de Sfinx. Nu e voie sǎ se știe cu exactitate, pentru că acolo e un important centru energetic. Codul Legilor era o carte mare turnată în metal unde se găseau însemnate legile universului.
(La ei nu s-a pus problema modificării legilor, nu se născuse Florin Iordache).
Toate întrebările își găseau aici răspunsul.
Fiind un iniţiat, Zamolxe păstra acel cod.
Mai erau iniţiaţi, dar puţini reușiseră sǎ atingă nivelul patru, ultimul.

          Educaţie

Locul unde tinerii daci, băieţi și fete învăţau, se afla tot în Kogaionan. În treapta întâi învăţai ce e moartea. Vorbesc simplist și schematic, nu am merite în cercetarea asta. Datele le-am găsit nu la Strabon ci de-a gata la Aryana Havah. Mulţumesc Aryana!
Ca sǎ intri în treapta a doua se dădeau niște teste.
(L-am prins pe Popa-prostu al nostru cu fofârlica, vrea şi el trepte la şcoala primară, dar când să taie pamblica a căzut sub scară…)
În treapta a doua învăţai să-ţi înţelegi viaţa interioară şi deja credeai că eşti poet.
Treapta a treia, numai pentru iniţiaţi, te apropia cumva încet de Dumnezeu.
(În treapta a patra ajungeau puţini și trebuia sǎ te străduiești toată viaţa ca să fi acceptat la nivelul Creator în Direcţia 9).
Au atins această treaptă și două femei. Una dintre ele fiind sora lui Zamolxe.
          Nici măcar nu știam că Zamolxe a avut o soră, până nu m-am documentat ca sǎ scriu această tabletă.

          Societate
Cei trecuţi de a treia treaptă primeau Peceţile lui Zamolxe. Peceţile fiind trei simboluri energetice, trei semne marcate pe frunte și la încheieturile braţelor. Semnele le vedeau doar iniţiaţii. Astfel se recunoșteau între ei.
          Fizic (sau tehnic mă rog), exista o pecete de aur ca o matriţă care se aplica pe locurile stabilite și un praf care nu se cunoaște ce însușiri avea. Cei ce le primeau trebuiau sǎ le ţină 33 de zile. Unii spun că matriţele erau purificate în foc. În timpul ăsta, în singurătate, meditau.
Peceţile erau scoase după perioadă, printr-un ritual.
(Cum acesta în care ne lansăm noi acum la PUB TRAFALGAR cărţile!...)
În locul lor rămânând semnele energetice, pe frunte și la încheietura braţelor, ca trei sori. Desenul reprezenta un cerc luminos sub forma unui șarpe cu cap de lup.
(La mine, după atâta timp a rămas doar un guştere…)

          Revoluţie şi istorie
În timp s-au amestecat neamurile omenești. Linia dacilor s-a dorit sǎ fie întreruptă brusc. Unii spun că omenirea a evoluat, alţii susţin că ne învârtim într-un cerc prăbușindu-ne, și de jos iarăși ne regenerăm. Civilizaţiile s-au urmat, dar ceva din magia peceţile lui Zamolxe a rămas până azi.

Concluzii
Un rege își pune pecetea pe documentele ce-i exprimă hotărârile. E semnul puterii lui. Un sigiliu de ceară (fără miere) pe un testament, împiedică deschiderea acestuia mai devreme. E simbolul unei taine, sau a unei apartenenţe legitime. Simbolul se prelungește azi în diferite și multiple utilizări și nuanţe.
         
Civilizaţie rătăcită
          Uitaţi-vă în jurul vostru, nu se mai poate trăi fără parafa de marcă. Viaţa a decis că e singura cale oficială care dă formă finală și greutate unei apostile. Nu ne mai descurcăm fără ea în lumea emergentă în care credem că descoperim o nouă calitate. Impresia  imprevizibilă și spontană, dacǎ nu e certificată, poate fi fără conţinut. E nevoie sǎ citim pe un produs “Validat” sau “Expirat” ca sǎ nu irosim timpul spaţiului presupus.
(Veşnicǎ pomenire criticilor!)

Când intri la medic bolnav, cu cardul de sănătate în buzunar, tremurând de frică sub toate durerile lumii, el te privește îndelung, profesional și îţi pune scurt parafa pe bucăţica albǎ de hârtie. “Sănătos mintal!” Te mai văd peste 10 ani! Și ţie citind îţi vine sǎ zburzi ca nebunul în Parnas pe câmpie

            În jungla tehnologică în expansiune, e nevoie de o marcă, de o pecete electronică pe bune.
(Poate face Direcţia 9 cu Grinta şi cu Ecreator o minune!)

          Alienare şi cultură
          Rătăcit în mijlocul oamenilor simt nevoia unui cip implantat pe frunte, care să recunoască și să mă avertizeze nevăzut, când sunt aproape de un terorist, un plagiator, sau de un ofiţer sub acoperire. Un semnal luminos interior, care să mă avertizeze de pericol. Într-o galerie de artă, să văd dintr-o aruncătură de ochi marcată vizibil capodopera, s-au la o lansare literară, cartea rară, câştigătoare.

          Eu sunt scriitor. Am deja zece cărţi, chiar mai multe, dar nu sunt membru al Uniunii Oculte Apolzan şi nu fac scandal. Nu și-a pus nimeni semnătura pe legitimaţia mea. Poate că li s-a luat ștampila, mă gândesc, au furat-o șmecherii, şi se judecă la tribunal poate s-a terminat cartuşul cu tușul.

          Epilog
Domnule preşedinte de la Colop (Colop e firma care produce), cât costă două ștampile Printer G7 personalizate? desenul sǎ reprezinte in nuce dinadins un guștere. Pe una sǎ scrie SCRIITOR, iar pe cealaltă RESPINS.

          Prima o dăruiesc fără nici un ban celor de la Uniunea Ocultă Apolzan,
Când o fi să mor în faţa Lui Dumnezeu, cu sufletul deschis şi har Dumnezeiesc, în marea Lui milă mă va căuta în buzunar şi va găsi cealaltă ştampilă păstrată la purtător.
În înaltă mărinimie, cu degetul arătător va apăsa ușor resortul și-n ţăcănitul acela plăcut pe piele va scrie la încheietura braţului RESPINS şi surprins va privi cum mortul învie… Se va replia negrşit!

          – Tu fiule mai ai de trăit, te întorci de unde ai venit!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase