joi, 5 aprilie 2018

Schimbul doi. Fragment din Albaştrii. Dosarul


cutia de viteze îşi arǎta sufletul celui care voia să-l pătrundă mai ales în schimbul de după-amiază/ la ora 17 se ţinea operativa apoi şefii plecau acasǎ şi culoarele se goleau de agitaţia paşilor grăbiţi ca într-o stupină unde albinele lucrǎtoare terminaseră de strâns polenul/ parcă şi zgomotul scos din mǎruntaiele strungurilor automate ce mestecau înghiţând barele de metal se aşeza mai paşnic devenind mult mai suportabil armonizǎndu-se cumva asemănător momentului când o orchestră simfonică se încălzeşte în aşteptarea baghetei care sǎ dea semnalul de început al concertului/ era clipa când EA ieşea la plimbare pe falezǎ într-o rochie albǎ uşoarǎ…/ urmăream cum desculţǎ cǎlca pe dalele stropite cu ulei şi pline de şpan ca pe scoici în nisipul spǎlat de valuri şi nu curgea sângele cǎci briza mǎrii vindeca pe loc orice ranǎ/ continuam sǎ scriu versuri în punctul meu de control final/ de fapt nu erau versuri oricât de bine m-aş fi izolat de lume/ intrând în mine astupându-mi urechile şi bandajând ochii cu întuneric/ doar nişte fulguraţii/ n-aveam cum ajunge la poezie versificam stări impresii/ încă de atunci îmi intrase în cap că structura mea nu poseda toate datele unui ins care ar putea să scrie proză să conducă povestea unei întâmplări construind un conflict şi implicit un univers în care personajele să se mişte să gândească şi să acţioneze/ eram ca un pictor care nu reuşea să simtă miezul culorilor temperatura…/ fotografiam cadrele după natură fără să ştiu să le prelungesc existenţa dincolo de rama tabloului/ rezultatul greu de presupus că ar fi putut însemna ceva pentru ceilalţi mie îmi făcea bine mă descărcam de tensiuni pe hârtie reciteam scrisura atent la rostogolirea sunetelor şi la ritmul interior ce traducea cumva starea de spirit în care mă aflam/ greu de crezut că s-ar fi putut lega într-o carte/ nici nu aveam în intenţie/ ştiam că drumurile spre reviste literare şi edituri îmi fuseseră tăiate/ mi se spusese/ era doar un exerciţiu stilistic pentru a alerga în pas cu timpul/
către ora 19,30 după ce se termina pauza de masă fără să simt cum trecuse vremea începea concertul pentru care lucrase până atunci toată suflarea cât de cât responsabilă din secţie/ scos din reverie tărâmul acela unde mă regăseam semăna cu iadul/ da în clocot dacă era vară/ îţi îngheţa sufletul iarna/ indiferent de condiţii muncitorul trebuia să-şi facă norma/ lua piesa cu mâna stângă dintr-un coş de sârmă aşezat la îndemână pe un suport de metal la înălţimea potrivită iar mâna dreaptă apăsa o maneta sau un buton care retrăgea capul mobil al strungului să poată prinde între vârfuri axul ce urma să fie strunjit/ apoi sania transversală era apropiată cu ajutorul unei manete iar cuţitul de strung slobozea un şuierat continuu odată cu şpanul ce se înfăşura în spirală segmentat şi tras afară cu ajutorul unui cârlig/ rareori intram în vorbă cu oamenii mă îngăduiau în preajma lor cu oarecare condescendenţă dar şi cu oarece teamă mai târziu/
la montaj totul era pregǎtit costică turigioiu adusese cǎruciorul special un cadru de metal pe roţi şi o tăblie groasă pe care fusese sudate ţepuşele dispuse la distanţe egale protejate cu un strat de plastic plin cu cartere diferenţial/ mija reglorul trǎgea cu un cârlig de la cabinele de zgomot ultimul coş de pinioane cărora li se înlăturaseră loviturile/ reuşise şi sora sǎ asigure numǎrul cerut de pǎtrate (axe readucere) şi furci/ în capul liniei de trenuri maistrul toboiu îmbrǎcat de plecare îi dǎdea ultimele indicaţii lui mănel sǎ schimbe reglajul la şevǎr şi să nu plece acasă dacǎ nu bagă în tratament o şarjă pentru a doua zi/ maistrul tudose cobora deja coasta pe jos spre colibaşi fluierând în gând mulţumit cavaleria rusticană/ semn că azi se pupase  bine pata la cuplu conic/ concertul începea la montaj într-un ritm fabulos/ după pauza de masă echipa prinsese puteri/ nu ştiu care din ei adusese un bidon cu must/ fierbea mustul în ei fetele se înroşiseră deja în obraji iar băieţii prinseseră curaj şi spuneau glume deochiate/ se învârtea turnichetul precum căluşeii în târg la zărneşti/ ciocanele de bronz şi pistoalele pneumatice ţineau ritmul iar la bancul de probă zbârnâiau cutiile făcând în câteva secunde întregul ciclu până în viteza a cincea şi înapoi/ însă recitalul acela nu se lega niciodată până la sfârşit/ ceva se strica/ o trompetă sau un corn englez slobozea din plămâni către vişan şeful de orchestră)/ gheorghe nu mai am axe de articulaţie/
atunci vişan alerga pe culoarul principal spre atelierul diverse/ nu fâlfâia pe falezǎ nici o rochie albǎ/ el avea sarcină clară să asambleze un număr de cutii de viteze/ puiu ancuţa dǎdea nevinovat din umeri sora plecase acasă/ el trebuia să răspundă la schimbul II de tot atelierul/ se stricase maşina de filetat/ mecanicul dănilă se băgase deja în ea/ dănilă un băiat isteţ se înscrisese şi la subingineri era poate cel mai bun meseriaş îi mergea mintea şi dintr-o privire evaluă corect situaţia/ nea vişane mai durează cel puţin o oră până să-i schimb pinionul/ norocul e că am unul de rezervă/ trebuie înlocuită şi moleta (o scula rotundă cu tăişul spiralat) s-a rupt pur şi simplu/ peste două ceasuri mai treci pe-aici/ şi până atunci eu ce fac mă duc la cârciumă în colibaşi cu echipa…/ plăteşti dumneata consumaţia/ când mai fac restul de cutii.../ ar mai fi o soluţie interveni puiu ancuţa mărunt de statură rostind încet cu o voce spăşită cumva vinovat de ideea năstruşnică ce-i venise/ un băiat cuminte în fond ce nu ţinea cu tot dinadinsul să păcălească vigilenţa celor de la calitate/ ba de obicei când avea o problemă spunea dinainte şi te lăsa pe tine să decizi dacă piesele cu abateri nesemnificative ajung la montaj sau la rebuturi/
ochelaristul/ şi dădu din cap către mine ce mă aflam în celălalt capăt al liniei scriind într-un notes/ mi-a arestat mai devreme nişte piese la care intră pe filet calibrul inel de nu trece/ dar fără joc funcţional ar merge/ nu se bagă de seamă dacă măreşti cuplu de strângere la cheia dinamometrică/ nu cred că le-a numărat. le-a încuiat în magazia de piese neconforme/ aş sări gardul dar mi-e că se trezeşte din reverie şi dacă ne prinde nu te mai înţelegi cu el ne face referat/ magazia de piese neconforme construită din plase de sârmă/ încuiată dar fără acoperiş era plasată în capătul culoarului/ lângă tobele ce huruiau efectuând singure nesupravegheate operaţia de sablare/ înlăturând bavurile inelelor sincron/ locul era întunecat şi dacă opreai cutia aia de tablă octogonală ce se învârtea toată ziua rostogolind în interior pietricelele abrazive amestecate cu piesele şi puneai piciorul sprijinindu-te pe motorul din spate/ puteai trece dincolo de gardul de sârmă fără probleme/ îţi umpleai buzunarele halatului piesele fiind mărunte iar înapoi/ o masă de metal dincolo de gard parcă aşezată special acolo îţi făcea trecerea şi mai uşoară/ oricum din unghiul în care era plasat controlul final nu era vizibilitate din cauza utilajelor interpuse/ decât dacă te deplasai să mergi la toaletă/ oricum la toaletă nu te duceai de drag/ la o mie şi câteva sute bune de salariaţi locul era frecventabil doar dacă nu se putea altfel/
gheorghe sări tu gardul că mă duc la puşa să o rog să-l ţină de vorbă pe ochelarist/ autorul nu poate nici confirma nici infirma exactitatea schimbului de replici/ nu pot spune sigur dacă mi-au zis ochelarist cu simpatie/ sau de ciudă că în general nu lăsam să-mi scape produsele care nu aveau calitatea cerută/ confirm însă slăbiciunile pentru puşa…/
de aici înainte lectura textului e una suplimentară/ doar pentru cei interesaţi, care n-au avut în viaţa lor de-a face cu literatura având contact doar cu industria prelucrărilor prin aşchiere
Fragment din Albaştrii, dosarul. Ediţia II-a a Dosarului Albaştrii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase