Se afișează postările cu eticheta Din alambicul gandirii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Din alambicul gandirii. Afișați toate postările

miercuri, 6 iunie 2012

Misterul creaţiei


Însăşi biblia ne amăgeşte ceţoasă că nici focul, nici pământul, nici apa şi nici măcar femeia n-a ispitit misterul creaţiei. La început a fost cuvântul. Cuvântul lui Dumnezeu.
Nu trebuie să ne facem probleme către cine l-a rostit, în ce limbă... Sigur însă acel cuvânt nu a fost onomatopeic, scurt, sentenţios sau silabisit greoi, ci a fost un cuvânt lung cu inflexiuni învăluitoare ca un vers fără îndoială muzical, dacă atât de mult i-a plăcut Atotputernicului să-l asculte şi să-l moduleze ulterior, aşezându-l la temelia lumii acesteia.
Tot atât de încredinţat pot fi, că bucuria creaţiei s-a sfarşit la capătul nopţii când Ziditorul a întrezărit femeia într-o margine, întinzându-şi la soare pielea catifelată peste reliefurile rotunjite de degetele lungi ca nişte raze ale gândului său.
        Astfel marele poet a încercat să potriveasca sunetul cuvintelor ca o mantie peste trupul gol al femeii. Într-o clipă de rătăcire şi uitare de sine, nemulumit de ce a ieşit a rupt vestmântul, să poată admira în tăcere splendoarea desăvârşită a formelor.

marți, 5 iunie 2012

Sharada Sheherazadei



În general cred că am o minte încercuită. Ca un ochi de apă care se învârteşte distinct şi liber despletindu-se lin în sensul curgerii fireşti între maluri, totuşi. Pot recunoaşte că punctul meu de vedere e înconjurat de un cerc intens de alte puncte. Mă simt bine, înconjurat de cerc! Mişcarea implacabilă a roţii va descoperii cu siguranţă de la sine, axa.
Lumina dumnezeiască e un cerc deschis, tulpina copacului e un cerc înscris în alt cerc, straturi de cercuri tânjesc în piatră şi aruncarea în apă a pietrei slobozeşte la suprafaţă cercurile din adânc...
La ce slujeşte un asemenea discurs, ciclic şi devastator de politic? Ce desluşeşte numele încercuit ca o pradă? Punct ochit, punct lovit ca un glonţ de argint în zăpadă.
Prea mulţi vânători şi o singură ţintă. Fixând în cătare acelaşi punct, gloanţele se izbesc şi ţăndările ricoşează în traiectorie. Barca se înclină de greutate pe latura stângă, ochiul de apă gata să plângă se rostogoleşte periculos şi doar marinarul ţintă e cel care înţelege firul viclean al apei. Lumea pe dos.
Nu ştiu dacă barca va fi salvată de marinar sau, dacă se vor îneca vânătorii.
Nu sunt Sheherezada să ţes istorii.

miercuri, 9 martie 2011

Recitind povestea celor 40 de mucenici

Licinius, era împăratul roman păgân, iar Agricolae, guverna-torul armean ce stăpânea şi lacul Sevastiei, locul de taină al întâmplării. Cei 40, erau soldaţi creştini, înrolaţi care de pe unde, de diferite seminţii, dar cu acelaşi gând întru Hristos.
Degeaba guvernatorul s-a prăvălit cu cazne asupra lor, să le smulgă închinarea la idoli. Unul mai tânăr, se numea Isachie (alţii îi zic Meliton)venise tocmai din Dachia, după ce semănase ogorul adânc de s-a păstrat până azi sămânţa numelui, în ţinuturile Roşiorilor.
Au aruncat cu bolovani asupra lor, şi bolovanii s-au întors cu întreită forţă în spaima necredincioşilor. Atunci guvernatorul a poruncit să fie abandonaţi în noapte, goi, în apele îngheţate ale Sevastiei. Lângă lac au pus un vas mare, cu apă fierbinte. Unul dintre ei, pare că dorea mai mult viaţa, a ieşit din lac şi s-a aruncat topinduse-n aburi.
Ceilalţi s-au cufundat în rugăciune şi dintr-o dată, 40 de coroane de foc strălucitoare, s-au pogorât înconjurând şi acoperind cu căldură trupurile mucenicilor. Un soldat, din cei care asistau la miracol, s-a aruncat în apă sub coroana rămasă liberă.
Dimineaţa, spre pedepsire, scoşi din apă, cu lovituri de baros li s-au zdobit fluierele picioarelor şi doar Isachie, tânăr şi viguros, nu-şi dădu duhul.
In spatele convoiului de căruţe urnit către râu, mama lui purta pe umeri trupul strivit al feciorului încă viu, cu dorinţa fierbinte de a fi primit în rândul fericiţilor morţii.
Dumnezeu a ascultat-o încremenindu-i  pe umeri crucea.
S-a luminat mulţumită atunci.
*
Niciodată nu au fost 39 de mucenici. Totdeauna au fost 40. Uneori 44. Tot geto-dacii par să fi scris un pic altfel, povestea. Poate că ei, urmaşii lui Burebista, doreau să cinstească mai mult  vin  mucenicilor. Vinul era bun  şi, probabil atatea pahare au putut duce...

joi, 24 februarie 2011

Pianul şi maşina de scris

Marile descoperiri ale omenirii sunt cucerite pe rând. Focul. Roata. Scrisul. Internetul. Fără îndoială aleatorie înşiruirea, lipsită de metodă şi discernământ asumat.
Unde vreau să ajung este cumva în altă parte. Ce vreau să subliniez e că dragostea, poate fi un catalizator minunat în procesul progresului.  Şi cum dragostea e oarbă, ajung de buna seamă la contesa Carolina Fantoni şi “pianul ei cu litere”.
Ideea ce a strafulgerat-o, în întunericul prefigurat, înainte de orbire, putea fi inspirată doar de sunetele clare ale unui pian.
Si cine altul decât iubitul cumva secret, Pelegrino Turi, putea să-i desăvârşească ideea, s-o pună în operă!
O maşină de scris, pe a cărei clape, mângâind literele să-şi încrusteze gândurile, atunci când sentimentele o inundau  în prisosul întunericului ei, şi iubitul nu se afla în preajmă.
Povestea de iubire s-a scris ca o sinfonie cu litere albe direct pe zăpadă.


Istoria omenirii, la capitolul mari descoperiri a consemnat sec. În 1808 s-a inventat maşina de scris.
Peste poveste, a tot nins…

Foto: luciaverona.blogspot.com

luni, 17 mai 2010

Timp încremenit

              Antoni Maria Gratiani toscan, secretar al papei Sixt al V-lea si nunţiu apostolic la Veneţia în anul de gratie 1564 despre romani nota:
/…/“Nu au legi scrise, ci toate sunt lăsate bunului plac al domnului sau al judecătorului.”
/…/”Dacă pârâşul jură de trei ori, repetând formula unui jurământ precum că cele declarate de el sunt adevărate, pârâtul este condamnat”
/…/”Dacă datornicul ar afirma sub prestare de jurământ, că nu trebuie să plătească i se iartă datoria.”
/…/”Dacă cineva a fost jefuit ceeace nu rareori se întâmplă, el reclamă ceeace i s-a luat si este despăgubit la porunca domnului din contribuţia comună a acelui târg sau sat…”
/…/”Bărbaţii desfac adesea căsătoria pentru cuvintele chiar cele mai neînsemnate, trimiţând soţiei carte de despărţire si plătind vistieriei doisprezece denari.”
              S-o luăm pe rând, gospodăreşte, după aproape 500 de ani:
/…/ Legi scrise… dacă sunt, nu sunt degeaba?… lăsate la bunul plac al domnului judecător Costiniu, (amărâtu că ăsta îmi veni în minte), potrivit obiceiului îndătinat?...
/…/ Dacă pârâşul jură de trei ori…. Păi nu-i aşa că jurământul pe biblie a rămas şi azi la mare preţăluire?…
/…/ Dacă datornicul…Câte guverne binevoitoare îşi iertară marii clienţi datornici ?... toate…
/…/ Dacă cineva a fost jefuit, ceeace nu rareori şi azi se întâmplă cu statul, cine-l despăgubeşte pe dânsul din contribuţia noastră comună, nu cu noi face blatul?…
/…/ Doar cu bărbaţii, deh, cine stă acasă în concediu maternal?... Azi femeile sunt mai umblăreţe, mai cetite, ele desfac şi trimit carte din Italia , Spania, în foncţie de denarii din vistieria masculului…
               Statornică naţie, cum stă ea încremenită în admiraţie, faţă de spiritul ei sublim!

joi, 13 mai 2010

Pensionarul



Pensionarul, ce fiinţã ciudatã!... Foşgãie ca furnica prin iarbã, la rãdãcina timpului, cãrându-şi în sacoşa lui goalã, tot mai greu umbra.
Toate-i sunt potrivnice!
Azi-noapte, banditul de pãianjen şi-a ţesut pânza în urechile lui clãpãuge. Spre dimineaţã, ceasului din perete i-a fost jefuit tic-tacul, şi ajuns târziu la farmacia din colţ, vãzu cã jandarmii puseserã lacãtul eliberând zona pentru o ameninţare iminentã cu bombe.
Taman azi când trebuia sã soseascã un transport de ceaiuri din fructe de pãdure.

joi, 1 aprilie 2010

Apriliada ca epopee

Luminii sã-i fiu velnicer,
Din alambicuri s-o torn cu mãsurã
M-a ales proprietarul de cer
Si m-a investit cu procurã.

Aprope e sfintele Paşti
Creştinii au NUP la ispitã.
Dar, sigurã-i vorba când caşti
De-o ţii mai …pititã.

Cã bântuie zvon în oraş,
Cum cã, vorbele sunt de la sine
Pe stenograme rãvaş,
La oameni de bine.

Eu asta voiam sã vã spun,
Cum Voicu e singur sãracu.
Si nu-i drept sã ţin de furtun…
Cã lumea nu-i chioarã, ce dracu !

Gãndea un bãtrân velnicer
Umplând cu luminã carafe
Si gâturi întinse spre cer
Stateau ca un cârd de girafe…



Foto: capsulatimpului.wordpress.com

marți, 30 martie 2010

Proprietarul de plajã

               10 şi 4 minute fix. Ieşit din somn. In faţa mea, leptopul deschis ca o fereastrã. Ridic privirea. In faţa ei, ziua deschisã larg ca un laptop. Altã fereastrã şi acelaş laptop...în sfârşit discern imaginea nudã în toatã splendoarea, mângâiatã de soare pe coapse, pe sâni, zâmbind deşãnţat, aşteptatã, doritã, visatã.

               E plaja mea. Sunt UNICUL proprietar al acestei minuni unde pãşeşte desculţ PRIMAVARA.
M-am scos! Viaţa mea se schimbã din mers. Grijile sunt plãcute. Trebuie sã cern nisipul, sã lansez invitaţii, sã cioplesc beţele de alun cu care turişti vor desena pe nisip clipele fericirii.
               Dar trebuie sã fiu cumpãtat. Cum pãtat ?... Gându-mi alunecã în real. Televizorul porneşte singur. Vremuri de crizã, buget, echilibru, revoluţie, iar revoluţie, şomaj, educaţie, doctorul FMI…Voicu, Voicu, Voicu la curte, justiţie, casaţie… Voicu, Voicu? Cum pãtat? Imbibat cu noroi! Voicu! Voi cu cine?…Curtea e-n curte…Plaja e-n curte…Eu unde plãtesc impozitul forfetar?...tot mai rar aerul, tot mai rar

Foto:www.artline.ro/Nud_cu_flori-650-1.html

joi, 18 februarie 2010

Nimic despre Mihaela

Stănică Budeanu, un ins serios m-a certat oarecum pe bună dreptate pe „Cititorii de proză” pentru că nu am făcut vaccinul contra virusului AH1N1 şi am devenit purtător de microbi (politici) în înscrisuri pe Blog. Starea mi s-a părut deosebit de periculoasă pe o anumită scară roş-galben-portocalie a INMH-ului, aşa că zis şi făcut, coborând la farmacia din colţ am cumpărat instrumentul acela care vorbeşte, când situaţia devine gravidă...
Farmacista, o blonda marfa, mi-a făcut cu ochiul complice urându-mi să-mi fie de bine, dar uitând să-mi explice modul de folosinţă, cum se face testul. Cu nedumerirea în suflet descui uşa modestului meu apartament de la patru şi constat satisfacut că municipalitatea e alături de zbuciumul meu. PriMarele Pendiuc să-l ţină Dumnezeu ca pe mine in frig, vizionar şi protector reuşise deja să folosească o cale de sprijin, să depăşesc criza. Ce-i mai benefic decât gândirea la rece impotriva microbilor!?
Slavă Domnului caloriferele radiază ţurţuri de câteva zile!...
Problema de bun simţ pe Blogul meu, era să descopăr gaura neagră pe care intrase viermele. Desigur tot acolo probabil ar trebui plasat şi testerul. Ce bine de Gioană, el când nu ştie ceva o întreabă pe Mihaela...
P.S. Cred că mă voi întoarce la farmacistă pentru detalii...