Trebuie sa luam atitudine

Rosia Montana e sigur istorie, e sigur lupta, dar nu e sigur viitor...

Un link, un indemn si o posibila atitudine:

http://munteanul369.wordpress.com/2010/06/15/trebuie-sa-luam-atitudine-in-cazul-rosia-montana/

http://www.visittransilvania.ro/images/rosiamontana2.jpg

Timp încremenit

              Antoni Maria Gratiani toscan, secretar al papei Sixt al V-lea si nunţiu apostolic la Veneţia în anul de gratie 1564 despre romani nota:
/…/“Nu au legi scrise, ci toate sunt lăsate bunului plac al domnului sau al judecătorului.”
/…/”Dacă pârâşul jură de trei ori, repetând formula unui jurământ precum că cele declarate de el sunt adevărate, pârâtul este condamnat”
/…/”Dacă datornicul ar afirma sub prestare de jurământ, că nu trebuie să plătească i se iartă datoria.”
/…/”Dacă cineva a fost jefuit ceeace nu rareori se întâmplă, el reclamă ceeace i s-a luat si este despăgubit la porunca domnului din contribuţia comună a acelui târg sau sat…”
/…/”Bărbaţii desfac adesea căsătoria pentru cuvintele chiar cele mai neînsemnate, trimiţând soţiei carte de despărţire si plătind vistieriei doisprezece denari.”
              S-o luăm pe rând, gospodăreşte, după aproape 500 de ani:
/…/ Legi scrise… dacă sunt, nu sunt degeaba?… lăsate la bunul plac al domnului judecător Costiniu, (amărâtu că ăsta îmi veni în minte), potrivit obiceiului îndătinat?...
/…/ Dacă pârâşul jură de trei ori…. Păi nu-i aşa că jurământul pe biblie a rămas şi azi la mare preţăluire?…
/…/ Dacă datornicul…Câte guverne binevoitoare îşi iertară marii clienţi datornici ?... toate…
/…/ Dacă cineva a fost jefuit, ceeace nu rareori şi azi se întâmplă cu statul, cine-l despăgubeşte pe dânsul din contribuţia noastră comună, nu cu noi face blatul?…
/…/ Doar cu bărbaţii, deh, cine stă acasă în concediu maternal?... Azi femeile sunt mai umblăreţe, mai cetite, ele desfac şi trimit carte din Italia , Spania, în foncţie de denarii din vistieria masculului…
               Statornică naţie, cum stă ea încremenită în admiraţie, faţă de spiritul ei sublim!

Pãdurea Katynului

                 Lacrimile poporului polonez rãscolesc neliniştile istoriei.

Katynul afişeazã din nou un zâmbet hidos al hazardului. O ceaţã groasã s-a ridicat încã de dimineaţã din mãruntaiele pãmântului. Umbrele celor 22000 de ofiţeri polonezi asasinaţi în pãdurea morţii au ieşit nerabdãtoare din gropile comune sã-şi îmbrãţişeze urmaşii.
                70 de ani trişti, uitaţi, scurşi în întunericul ostil al memoriei.
Clipe nesfârşite pe manşa încrâncenatã a bãtrânului Tupolev TU 154. Puternicã emoţie a vaşnicului preşedinte polonez Lech Kakzynski, grãbit şi mândru sã reconsidere adevãrul poporului sãu.
                Vizibilitatea redusã. Controlorul de trafic încalcã standardele şi vorbeşte neînţeles în limba lui Beria. Pilotul rateazã aterizarea pe pista scurtã a aerodromului militar, o datã,de douã,de trei ori, inexplicabil mult lateral în condiţiile în care tehnic abordarea pãrea corectã.
                 Incercând sã îndrepte avionul spre pistã, aripa morţii se înclinã razant, prea razant spre aceeaşi pãdure blestematã sfidând destinul.
Impactul e groaznic. Umbrele ceţii se contopesc cu trupurile contorsionate într-o îmbrãţişare teribilã cu metalul si flãcãrile.
                 Dincolo de flãcãri, pãdurea Katynului rãmâne încremenitã, neatinsã,vie.
                 Nu ştiu sã închei. Tragedia polonezã şi tragedia lumii continuã, cât timp sunt condamnate pãdurile sã ascundã crime.

Lovitura de stat cu publicul a "Naşului...

Istoria nu se scrie o datã cu faptele. E o perioadã de graţie în care istoricii clatinã profesional paharele de whisky şi contemplând cum pluteşte gheaţa, aşeazã datele ştiute şi neştiute, molcom într-o ordine fireascã. Existã însã clipe când regulile nu mai funcţioneazã, tunelul timpului ca un pahar de cristal se sparge cumva tensionat şi atipic, istoria se întâmplã direct, iar ochii noştri de gheaţã se fac ţãndãri izbiţi în ecranul televizorului. Rãmân pe jos, ca o mâzgã , cioburi împrãştiate şi picãturi de whisky.
E ceea ce s-a întâmplat în Decembrie 89. Numai cã atunci în spatele zidurilor, sub acoperisul gol al trasoarelor diversioniste, direct pe cioburi s-au petrecut violuri.
Greu de ales acum dupã douãzeci de ani sângele de whisky.
Dar sã-i lasãm pe istorici, e treaba lor cum lipesc cioburile.
Pãstrând proporţiile azi-noapte la Naşu, pe B1 s-a scris istorie. Cu migalã Alex Stoienescu şi Cartianu s-au târnosit vitejeşte cu Petricã şi Gelu Voican, fiecare cu proiectul lui de pahar.
Si ca-ntr-un basm, din cer a coborãt un înger.
Greu de imaginat Cornel Dinu fostul fundaş(dar şi fost ministru), pe post de înger.
/…/”In septembrie 89 eram în Italia, l-am întâlnit pe Generalul Stãnculescu. Am cunoştinţã cã punea la punct cu diverşi diplomati, americani, francezi, englezi si rusi îndepãrtarea lui Ceauşescu. Lucra Malta”
/…/ “De unde ştiţi ce-au vorbit?”
/…/ “Eram îmbrãcat în sacou…”
”/…/El a dat “lovitura de stat cu public”. Restul îl ştiţi. Un bun roman. E la puşcãrie, dupã obiceiul pãmântului.”
/…/ “Dimineata lui 22 Decembrie în CPEX Ceauşescu îl facea trãdãtor pe Milea, pentru cã nu a scos tancurile pe strãzi sã tragã în mulţime. Un bun roman! Nu s-a împuşcat, l-a împuşcat Parcãlãbescu…”
/…/ “Iulian Vlad a ieşit din CPEX, a chemat trei comandanti ce asigurau paza intrãrilor în CC şi i-a retras pentru destructurare în unitãţi. Pe acolo au intrat revoluţionarii. A fãcut puşcãrie. Un bun roman.”
/…/”Intre ora 7 si 8, pe 22 decembrie s-au oprit toate radarele si trupe ruseşti speciale au fost plasate în munţi. Intr-o ora si cincizeci de minute puteau ajunge în centrul Bucureştiului. Se ştia asta.”
/…/In noaptea de 22 spre 23, de la ora 21 pânã la 7 dimineaţa am fost la CC împreunã cu Nina Iliescu, extraordinarã femeie. Eu am adus-o acolo. Eram de faţã la ora 2 când s-a vorbit cu Moscova.”
/…/ “Cine a vorbit ?”
/…/ “Domnul Iliescu şi Petre Roman… într-o limbã rusã perfectã. Roman era foarte agitat, vroia sã cheme bãieţii. Iliescu mai moderat, iar doamna Nina spunea tot timpul:
/…/”Ionele sã nu vinã ruşii”
/…/ “Cine mai era, Brucan? …el n-a vorbit ?”
/…/ “Pe la 4, a vorbit la NewYork”
/…/ “Mai fac o precizare importantã, eu eram în sacou…ei în pulovãr.”
/…/”Brucan ?...”
/…/”Avea pulovãrul sub sacou. Iliescu, am mai spus-o şi-o repet, mare om politic, singurul.”
/…/”Dar Dinescu ?
/…/ “Tot în pulovãr…bãiat bun pãcat cã-l agãţaserã ruşii… nevastã'sa, soacrã'sa…”
/…/ “Sergiu Nicolaescu?”
/…/” E mai complicat cu Sergiu, dar avea şi pulovãr şi sacou. Stiţi cã a filmat în direct Revoluţia Cubanezã (ştia revoluţia), a fost acolo şi când s-a dãrâmt Zidului Berlinului…”
Toate întrebãrile scurte au fost mitraliate bineînţeles de Naşu.
/…/”Mai aveţi rãbdare ?...Faimoasa proclamaţie program pe care şi-a însuşit-o Mazilu, nu ştiţi, a fost scrisã de Traian Stefanescu, Primul secretar de la Dolj dintr-o garnizoanã unde fusese închis. Mazilu a primit-o prin Montanu care o ceruse fostului profesor.
Bun intelectual  Traian Stefanescu, n-a fost închis. Mare ca el şi Stefan Andrei şi alţii, dar ei au fost la rãcoare.”
Aici intervine Gelu Voican, amuţit preţ de câteva ore dupã plecarea lui Roman la nevastã.
/…/”Eu l-am ajutat pe Traian Stefãnescu sã nu fie închis.”
Intrã pe fir şi Adrian Paunescu la douã noaptea, sã-i facã ode lui Gelu neam cultivat de nobil, confirmãnd cã el l-a rugat pe Gelu sã intervinã.”
/.../ Turişti ruşi, spioni ruşi, generali GRU, trãdãri rãzbunãri şi multe cele. Lovitura de stat cu public se confirmase.

/…/ "Incã nu, concluzionã Alex Stoienescu, ne-ar mai trebui o sursã. Noapte bunã ,adicã ... bunã dimineaţa."