Se afișează postările cu eticheta Poezie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poezie. Afișați toate postările

marți, 8 martie 2011

Psalm. Dedicat de ziua lor. Din volumul Bursa ingerilor

a privit împrejur cumpănind
iscusitul meşter
cerul cu focul luminãtorilor
apele şi pãmântul cu verdeaţã
lucrul era bun


şi-a împreunat mâinile
şi-n rugãciunea lucrãrii sale
l-a zămislit pe om dupã propriul chip
dându-i duh
scrie scriptura


şi-a mai trecut o zi
dar şi o noapte
cum sã laşi  pradã singur omul
sã pazească via


cu grijă mare a scos o coastã
din somnul lui
şi a strãpuns cu ea
un bulgãre albastru
de humã din cer
storcând deasupra
boabe de rodie


îi plãcea cum se împlineau
în cãuşul palmelor
rotunjimile coapselor
şi ascunzişurile femeii


astfel a fost searã
cerul apele si pãmântul
s-au potolit  traversând
împreunã ispitele nopţii


în dimineaţa celei de-a şaptea zi
i-a poruncit omului
cu gândul curat
toate zilele vieţii lui
să-şi zidească femeia în iubire


şi înluminându-se
s-a depărtat

luni, 28 februarie 2011

Martisor

În cartea în care scriu eu,
ninge tot timpul.
Caligrafiez cu acribie
literele albe.
Zăpada iese din pagini,
abia de mai disting
marginile.

Continui să scriu
ca şi cum mi-aş tivi sufletul.
Dar în noaptea asta
s-a întâmplat un miracol.
Literele mele  s-au transfornat
în aldine
firul alb împletindu-se
cu un fir de matase roşu.

Şi ca să se întregească minunea
pe covor au răsărit ghiocei.

marți, 28 decembrie 2010

Omul de zapada

Omul de zăpadă s-a oprit la geam
Parc-ar fi o şoaptă dintr-o rugăciune        
L-a-mbrăcat în raze steaua de pe ram
Şi-i stârni în ochi-i jarul din tăciune

Omul de zăpadă s-a postat în ger
Să primească renii încă de cu seară
Îngerii pe schiuri colindau în cer
Şi-i urcau în suflet lumânări de ceară

Omul de zăpadă a rămas de strajă
Renii în odihnă să-şi mai vină-n fire
Moşu-mparte daruri însoţit de vrajă
Fluturi albi danseaza beţi de fericire

Omul de zăpadă mulţumit fireşte
Prezentă  onorul Mosului plecând
N-a simţit căldura cum îl năruieşte
Şi de bucurie a căzut râzând

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Marele miting


au iesit pictorii la miting
jerpeliţi cu bărbile lor soioase
mătură caldarâmul de frunze


s-au coborât de pe ziduri
lunecând din icoane
ca nişte umbre de sfinţi

autorităţile au fost surprinse
dispăruseră din păduri (în trei zile)
toate rezervele de clorofilă


verde nicaieri e deja dezmăţ
în catedrala lunii noiembrie
a dat strechea-n  culori


au ieşit pictorii la miting
în loc de lozinci purtau nuduri
cu ochii scoşi ochi de smarald


de parcă s-ar fi răsturnat
pădurile prin acele găuri
în orbitele adânci


îngeri tăcuţi gardienii
în uniformele lor albe
din depărtare se-apropie

vineri, 9 ianuarie 2009

PASAREA CETII

se ruginiseră
de ierburi
în piept
morile de vânt

*

ca şi cum
aş deschide
coaja
copacului

*
noapte
peşti
încolţind
va să fie linişte

*

din marmidele
aburind
pe spinările
cailor
se-mparte ceaţă
cu gamela

*

stăruitor
aer
de păstrăvi

*

dincolo de geam
noaptea
ca o lupoaică
alăptând stele

*

un singur câine
scapără aşchii
albind în jurul lui
o pată ca un nimb
al singurătăţii

*

ne rotim ca nişte
mecanisme bizarre
piloţi
ai marii bucle
mortale

cursa continuă
întotdeauna
cursa continuă
dincolo scorpionul
ursa mare
ne rotim
ne rotim

printre saci de nisip
coloraţi
viu coloraţi
s-a strecurat
clandestin
ca un drog…

eliberaţi pista
eliberaţi-o vă rog

*

răsuflare
de lupi
tineri
încălzind
zăpada…

*

puiul de şarpe
îmi tulbură
glezna
bezna se-ndoaie
în piatră de var
latră
cum latră
câinele de buzunar

*

poate lotcă
de straniu
pescar
plutind
unde curge amurgul
absint
nopţii
dinâi
peşti de argint
în ape
de-argint
strălucind

*

surdului
i-au dat
câinii
să se apere de lună
surdu-i adună
şi-i înhamă
la sanie
hii caii surdului
şi vine-o nebună
dangăt
de coapse
tinere
hii caii surdului

*
ce-ar face orbul
fără fântâni
cum ar stinge
focul lucrurilor
în sine
cine cunoaşte
drumul la păsări

*

implozie
de alb
prin pori
doamne câte cuvinte