Se afișează postările cu eticheta superblog 2010. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta superblog 2010. Afișați toate postările

miercuri, 24 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XXXVIII-a. Una cu brandul

Toyota ne surprinde din nou cu enunţul temei pentru concurs:
“Considerând atuurile care diferenţiază maşinile Toyota de celelalte branduri, cum crezi ca se distinge şoferul unui autoturism Toyota faţă de ceilalţi soferi? Prezintă-ne profilul psiho-sociologic al şoferului de Toyota, asa cum il percepi sau ţi-l imaginezi tu.”
Dintru început trebuie să fac precizarea că profilul psiho-sociologic (pretenţios după opinia mea) al şoferul de Toyota, nu poate fi un şofer de taxi, chiar dacă mă aflu acum într-un taxi Toyota. Când l-a angajat Compania pe taximetristul de la volan, nici măcar nu se ştia că patronul va scoate în piaţă şi o divizie de Toyote, deci nu s-a pus problema alegerii de nici o parte. Şi grăbit fiind, ca mine, e greu de presupus într-un oraş aglomerat că stai să cauţi un anumit brand la taxiuri, având în studiu comportamentul şoferului, presat de timp, sau de paparazzi dacă eşti vedetă, nu-i cazul meu, aşa s-a nimerit.
Ginerele meu mă aştepta la o terasă cu văr’su, îl rugasem să-mi găsească un proprietar autentic al unei astfel de mărci cu care să pot sta de vorbă, să-l descos înainte de a mă apuca de articol, să-i studiez reacţiile. Îl ştiam pe Cosmin, nu-l văzusem de când era puşti şi iată-ne la aceeaşi masă adunaţi de meandrele vieţii. Bine că nu m-am oprit la taximetrist. Cum îi mai străluceau ochii povestind întâmplări din Campus, derulate invariabil cu maşina lui!
La un moment dat m-aş fi putut întreba când mai ajunge şi la cursuri băiatul ăsta îndrăgostit de Auris. Gabi e student la drept în an terminal, nu a avut probleme cu examenele  ştiam de la văr’su. O restanţă două pe vară, cât să-l călească normal pentru meseria de avocat.
Părinţii, ambii judecători în provincie, au considerat că venise momentul să-i înlocuiască Loganul, ca să se acomodeze cumva înainte de absolvire cu noul statut şi l-au dus in Showroom de ziua lui să-şi aleagă o marcă, oricare, ce consideră el că i se potriveşte.
N-a stat pe gânduri, ştia şi culoarea îşi făcuse proictul; în doi trei ani după absolvire o va avea în garaj. Navea de unde să ştie că babacii îi pregătesc surpriza. A fost cea mai frumoasă zi din viaţa lui fără griji, ce curgea liniştit sub oblăduirea părinţilor. Vegheau cu tact, de la distanţă, fără a-i da impresia că sunt tot timpul acolo.
Le-a împlinit speranţele, putea deveni beizadea, n-a fost cazul. Şi-a însuşit un  comportament social fără excese, amabil, cu decizii rapide, stăpân pe sine, cu dorinţa continuă de autoperfecţionare şi respect pentru cei din jur, niciodată stresat, spirit ecologic, fin, elegant şi, ciudat fără a face rabat limbajului şmecheresc al generaţiei sale, adoptase în vocabularul doar”babacii”, parcă venea din altă lume.
Nu călcase niciodată pe un stadion de fotbal, singurul sport care l-a încântat practicându-l un timp în echipa liceului, a fost baschetul. Perseverent, când îşi punea ceva în gând reuşea, şi nedorind dinadins era tot timpul în centrul atenţiei. N-a trebuit niciodată să caute compania fetelor pentru că natural, ele erau cu iniţiativa. Incă nu-şi găsise partenera, va veni desigur timpul, important era că avea naş, şi naşul era Laurenţiu.
 Acolo în restaurant discuţia se încinsese pe marginea avantajelor pe care ţi le oferă Toyota şi avansul japonezilor în motorizarea hibridă. Aveam datele tehnice să conduc discuţia, fiind documentat de la etapele anterioare ale concursului SuperBlog pentru care prestam, mă interesa însă cum intrase el ca şofer în echipă, cum se completau. Era în regulă. Una cu brandul
Cum ospătarul tocmai ne adusese la masă frigărui de morun, discuţia alunecă firesc înspre pescuit. Pasiunea de ultimă oră a lui Laurenţiu ce ţinea cu tot dinadinsul ca a doua zi să-şi lanseze în Dunăre noile lui scule achiziţionate şi înca nefolosite. Ideea i-a surâs şi lui Cosmin şi-au hotât să se-ntâlnească cu condiţia să facă deplasarea cu Aurisul său. S-au înţeles, tot voia Larenţiu să-l testeze la drum lung. Aş fi mers şi eu, dar cine să-mi scrie articolul.

vineri, 19 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XXXIII-a. Eroare de paralaxă

Ce lucruri extraordinare s-au întâmplat! S-a lucrat la guvern în dracii ăi mari şi după îndelungi dezbateri şi contestaţii ale sindicatelor, în sfârşit a fost luată măsura potrivită  să putem traversa în bune condiţiuni criza. Azi, ordonanţa de urgenţă semnată de Boc, a intrat în vigoare şi se aplică.
Populaţia va primi nu ajutoare băneşti , nici acţiuni la Fondul Proprietatea, nici majorări de salarii şi pensii, nici TVA micşorat, ci pur şi simplu ochelari de criză. Ochelarii stereoscopici, invenţia ce a revoluţionat scena politică cu parlamentarismul ei democrat, economia, justiţia şi implicit nivelul de trai al contribuabilului votant.
Românii cu ochelari 3D sunt o altă naţie. Au parcă cumpătare şi rigoare de neamţ, simţul realiţăţii suedezului Ingmar Bergman, bonomia francezului, neutralitatea austriacului, apa de ploaie a englezului, talentul de fotbalist al brazilianului, verdele pur al irlandezului şi tot petrolul şeicilor arabi.
Odată cu primirea ochelarilor, romanului i s-a deschis sufletul şi un cont în băncile elveţiene. Numai astfel a fost posibilă reconcilierea naţională. I-am văzut pe Ponta şi Crin onorând invitaţia preşedintelui la Cotroceni şi mi s-a umplut sufletul. Cum se pupau ei cu Elena Udrea înainte de a ajunge la preşedinte să-i propună din partea cualiţiei opozante, un al treilea mandat!
Apoi la parlament, să fi văzut PSD-ul cum oferea independeţilor toate funcţiile de conducere din Senat, iar în Camera deputaţilor cu mâna lor liberarii şi pesediştii au distrus toate numărătorile electronice de vot, ca o recunoaştere tacită a inutilităţii lor când dispui de un geniu numerologic de anvergura Robertei.
Nu-ţi mai zic de Economie, adusă la turaţie maximă, duduie mai tăricel ca pe vremea Tăriceanului…, iar binecuvântatul teritoriu al patriei a fost împânzit pur şi simplu de autostrăzi. Dar parcă tot reţeaua suspendată din capitală a lui Oprescu e perla Coroanei.
Şi justiţia, draga de ea, în frunte cu Lidia Bărbulescu şi Viorica Costiniu, cum deliberează ea toate procesele şi împarte  dreptatea cu cântarul ăl bun, în trei dimensiuni, pe care la elogiat în ultimul raport anual ăia de la Consiliul Europei, care se pregătesc să mute la Bucureşti, ca recunoaştere a marilor progrese, Curtea de la Haga.
Iar nivelul de trai, nici în Paradisurile ăle mai fiscale n-ai fi visat. Însuşi Patriciu şi-a mutat toate conturile în ţară şi l-a rugat  pe Boc să preia pe bune tot holding-ul Adevărul, gratis cu datorii cu tot.
Câtă prosperitate!  Sarmalele, micii şi berea, vinurile ăle mai alese, le-au scos românii la porţi, de–a fost nevoie de intervenţie la patriarhie ca să schimbăm calendarul ortodox, să punem Paştele şi Crăciunul în fiecare zi.
Si când te gândesti toate acestea nu puteau să existe dacă AMD n-ar fi venit la timp cu placile video cu procesoare grafice din seria 6000 si anume AMD Radeon HD 6870 si AMD Radeon HD 6850. La PC-uri ai nevoie de plăci video care suportă prezentările imaginilor în 3D, aşa că trebuie să fii atent că atunci când vrei să obţii efecte 3D trebuie să ai placă video compatibilă şi monitor compatibil 3D.
Până să trec mai departe trebuie să pomenesc câteva trăsături care fac din această bijuterie un pas important către tehnologiile 3D ale viitorului. Pe scurt, tehnologia AMD HD3D permite vizualizarea în 3D, are 1GB GDDR5, pe 256 biti, GPU la 900Mhz, pe PCIE 2.1, DirectX 11 și Shader Pixel 5. Adică, “it simply rocks“.
Despre partea tehnică ofer un link http://blogrum.marketonline.ro/ati-radeon-hd-6800 unde va vorbeşte un specialist adevărat, nu ca mine.
Modul în care experimentăm tehnologia 3D astăzi este prin intermediul monitoarelor stereoscopice care produc iluzia unei imagini tridimensionale prin suprapunerea unor cadre diferite pentru ochiul stâng față de cele pentru ochiul drept.
Aceste monitoare necesită însă ochelari speciali pentru a vedea efectul 3D şi trebuie să subliniez că imaginea aproape reală, care iese din monitor, este o iluzie creată în creierul nostru. Da, este vorba de crearea impresiei de adâncime a lumii virtuale și are un efect destul de puternic, în orice caz.
Un ultim cuvânt pentru Ionut Grigorescu, cel care apreciază articolul din partea sponsorului. Nu m-ar mira să fie uşor nemulţumit de viziunea mea şi ţin să precizez. Diferenţa se datorează inconvenienţei ochelarilor. Viitorul sper să-i elimine, e un deziderat. Obiectiv vorbind am un mic neajuns. Cu ochiul drept nu văd bine, am un defect din naştere şi e posibil ca viziunea mea in profunzime să nu cadreze cu viziunea DUMNEALUI. Dar cine ştie…