Creştineşte, Becali nu mai avea puterea să înţeleagă specialiştii în iarbă. Conclavul tuturor dracilor parcă, se reunise pe Steaua să-şi deşerte nevoile, de se pârjolise întratât gazonul. Măndria de-altădată a patronului, întâiului cioban al naţiei!…
Veneau meciurile din ligă şi visul de mărire al Bănelului, prinţul fentei,
fin la gleznă ca o cadână, se năruia în nisip.
Într-o seară, după ce-l puse în scaun, se sfătui cu Barroso şi descinse către Muntele Athos ca să se-nchine la icoane. Noaptea avu un vis ce-i lumină întunericul.
Se făcea că Bergodi spurcase iarba. El cu buna lui creştere, cu educaţia lui domnească,cu amabilităţile faţă de presă şi galerie, zmintise locul.
Era nevoie de o schimbare, un alt limbaj, mai natural, îmbunătăţit cu înjurăturile de rigoare.
Înlătură Belzebuthul şi aduse şi-o turmă de miei să sfiţeasă arena.
Vorba zice, “să dai Cezarului”… Da cum să dai Cezarului ce-i al ciobanului?...
Fenomenul e la fel cu cel care se produce la Realitatea TV si Antene.
Dar nu poţi sti, dacă iarba, în speţă reitingul creşte acum, din înjurături, sau căcăreze de oaie…
marți, 22 septembrie 2009
luni, 7 septembrie 2009
Diagnostic - roman (Lucescu cel Mic)
A trecut meciul cu Franţa şi am realizat, dacă exista vre-o îndoială, cât de tulburaţi (contaminaţi) suntem în adâncurile fiinţei noastre. Mă sperie gândul că în mentalul românesc a crescut o tumoră, o ciumă care înfloreşte scabros, cu efervescenţa mucegaiului, de parcă mediul perpetuu propice ar beneficia de cercetări fenomenoligice de ultimă oră, seducătoare în fecunditatea lor.
Ce ne asmute unii împotriva altora?
Gena de care s-a vorbit atâta în cercetarea istorică, atinşi de rău fără să particularizăm în toate conceptele, stigmatul originii ?...
Politicul, cârtiţa ce ne-a răscolit organismul ca un cancer latent ?...
Banul, lăcomia ce s-a dovedit viermele de oţel al tranziţiei ?... Oare ce ne-a cutremurat întratât edificiul domestic?
Copil fiind, încă aveam repere, buimac în căruţă mă trezeam în câmp când mijeau zorii, seara mă minunam de îmblânzirea sudalmelor, şi de tandreţea cheltuită cu grijă de bunici, când adăpau animalele de povară.
Duminica în straie curate, intram cu toţi în biserică, dar scăpam din vedere, noi nepoţii, la închinarea icoanelor. Ne revedeam la horă Devale.
”Devale” era undeva în capătul văilor, satul coborându-se pe trei văi, Valea Pribei, Valea Ţigăncii şi Valea Boierească, până-ntr-un parc unde-si înălţase conacul Lupeasca(Fără legătură cu Lupescu directorul federaţiei...), nume de legendă de care n-avem să facem aici vorbire.
Noul regim de-atunci păstrase obiceiul, şi încă dădea hore, la care se strângea şi se veselea tot satul. Nu se ştersese întreagă bucurie pe feţele oamenilor, chiar dacă dispăruseră cumva boierii pe Valea Boierească.
Era şi fotbal, CAP-ul, noul stăpân cedase în parc un teren unde tronau porţile alea mari cu plasa ruptă, în care FC Merişani dădea goluri din toate poziţiile. Însuşi Dobrin înobilase aici odată, un muşuroi de furnici lansând un trasor măiastru, pariu câştigat, destupând apoi un butoi cu bere, de s-a bucurat toată asistenta. O tempora.
Ce s-o fi schimbat de atunci, că doar nu libertatea ne-a învrăjbit în asemenea hal. De unde atâta încrâncenare ?
Puteam accepta că Băsescu e singurul care ne poate uni, uniţi în ură, dar Lucescu cel mic, mi-e peste putere să înţeleg.
Oameni buni, nu ne mai convine nimic, am jucat cu Franţa, pierdem reperele, nu mai ştim să zâmbim, criza e oarbă, noi suntem criza, suntem bolnavi, grav bolnavi, mi-e foarte teamă, e mare riscul, devenim diagnostic, precum depresia, gripa, suntem romani...
Ce ne asmute unii împotriva altora?
Gena de care s-a vorbit atâta în cercetarea istorică, atinşi de rău fără să particularizăm în toate conceptele, stigmatul originii ?...
Politicul, cârtiţa ce ne-a răscolit organismul ca un cancer latent ?...
Banul, lăcomia ce s-a dovedit viermele de oţel al tranziţiei ?... Oare ce ne-a cutremurat întratât edificiul domestic?
Copil fiind, încă aveam repere, buimac în căruţă mă trezeam în câmp când mijeau zorii, seara mă minunam de îmblânzirea sudalmelor, şi de tandreţea cheltuită cu grijă de bunici, când adăpau animalele de povară.
Duminica în straie curate, intram cu toţi în biserică, dar scăpam din vedere, noi nepoţii, la închinarea icoanelor. Ne revedeam la horă Devale.
”Devale” era undeva în capătul văilor, satul coborându-se pe trei văi, Valea Pribei, Valea Ţigăncii şi Valea Boierească, până-ntr-un parc unde-si înălţase conacul Lupeasca(Fără legătură cu Lupescu directorul federaţiei...), nume de legendă de care n-avem să facem aici vorbire.
Noul regim de-atunci păstrase obiceiul, şi încă dădea hore, la care se strângea şi se veselea tot satul. Nu se ştersese întreagă bucurie pe feţele oamenilor, chiar dacă dispăruseră cumva boierii pe Valea Boierească.
Era şi fotbal, CAP-ul, noul stăpân cedase în parc un teren unde tronau porţile alea mari cu plasa ruptă, în care FC Merişani dădea goluri din toate poziţiile. Însuşi Dobrin înobilase aici odată, un muşuroi de furnici lansând un trasor măiastru, pariu câştigat, destupând apoi un butoi cu bere, de s-a bucurat toată asistenta. O tempora.
Ce s-o fi schimbat de atunci, că doar nu libertatea ne-a învrăjbit în asemenea hal. De unde atâta încrâncenare ?
Puteam accepta că Băsescu e singurul care ne poate uni, uniţi în ură, dar Lucescu cel mic, mi-e peste putere să înţeleg.
Oameni buni, nu ne mai convine nimic, am jucat cu Franţa, pierdem reperele, nu mai ştim să zâmbim, criza e oarbă, noi suntem criza, suntem bolnavi, grav bolnavi, mi-e foarte teamă, e mare riscul, devenim diagnostic, precum depresia, gripa, suntem romani...
luni, 31 august 2009
duminică, 23 august 2009
Cap. 4 Surse - "Albastrii"
Fila din dosar nr. 160
Cpt Barbu Nic
Colaborator Viorel Georgescu
09.10.1971
Notă
Sursa vă informează că, în oraşul Piteşti am cunoscut un grup de tineri care mergeau de multe ori pe la cenaclul literar de la Casa Tineretului, în special în anul 1970: dintre acestia reţin pe Iordache Vasile ,zis Ică , student la IATC cu domiciliul în Piteşti, Str Negru Vodă, Bl E7, SC B , Ap 2, fiul lui Stefan Iordache, croitor pensionar, unde sursa a lucrat un costum de haine. Despre Iordache ,zis Ică va informez ca se ocupă cu poezii participând activ la cenaclul sus amintit. Din câte reţin, am înţeles că poezia lui şi a celorlalţi este o pozie tristă, sinistră, pesimistă ; de câteva ori l-am văzut _ pe el şi pe Bădescu Georgeta (pe care o cunosc personal), Claudia Duminică , un tânar care arăta a fi muncitor(probabil Ion Toma Ionescu), Băjenaru Lucian, care a stat în Piteşti, str Vasile Lupu până a se stabilii în Stefăneşti, un oarecare Voica, ce lucra la CP Pitesti _ stând la masă în barul „Union” şi citind în grup poeziile lor. Imi amintesc când Voica citea o poezie în care se vorbea de morţi, morminte etc. După citirea poeziilor făceau discuţii în grupul lor.
In general , toţi aderenţii acestui grup, sunt nişte tineri foarte slabi, gălbenui la faţă ,unii dintre ei poartă părul mare, care le cade mereu pe frunte, lăsănd impresia unor oameni nebuni. De exemplu Ica Iordache, când vorbeşte îi curg balele din gură, ştiu că el a fost la o şcoala tehnică de arhitectură la Bucureşti, iar anul acesta a reuşit la IATC.
Sursa vă informează că ar putea intra în relaţii atât cu Iordache Vasile şi Bădescu Georgeta, cât şi cu ceilalţi tineri din grup
09.10.1971 Viorel Georgescu
Notă ; Colaboratorul o cunoaşte pe Badescu Georgeta pe care a invitat-o la el acasă, dar n-a avut relaţii cu ea(nota bene!)
- pe Iordache Ică îl cunoaşte bine cât şi pe părinţii lui. Are posibilitatea să discute cu ei
Cpt N Barbu
Fila din dosar nr. 159
ISL. Arges – Serv II
Lt col Micutelu C-tin
Sursa „ Păduraru Ion”
19.10. 1971, PITESTI
NOTA INFORMATIVA
Sursa vă informează următoarele:
Comform indicaţiei, sursa a luat legătura cu numitul Jugănaru Ghe ce lucrează la lotul Prundu, ca pictor-vopsitor şi din discuţie a reieşit că până la începutul acestui an, sau poate chiar până în primăvară, a activat în timpul liber la Casa de Cultura a Tineretului, unde funcţiona un cenaclu literar.
În cadrul acestui cenaclu a participat cu recitări, unde în mai multe rânduri a primit premii (am încercat în permanenţă să redau exact exprimarea) si a fost evidenţiat în presa locală. La acest cenaclu participau mai mulţi tineri.
La un anumit moment , a venit la C.T . o îndrumătoare culturală cu care unii participanţi au avut discuţii contradictorii pe teme literar culturale, pentru care s-a ajuns la discuţii până la nivelul Comitetului Judeţean de Partid. Nu am înţeles bine pentru ce motiv, dar a reieşit că în urma acestor discuţii s-a desfiinţat cenaclul literar din cadrul Casei Tinertetului.
În virtutea obişnuinţei , o parte din membrii acestui cenaclu au continuat ca aproape cu regularitate, săptămânal să se întâlnească la locuinţa unuia din membrii ce locuia în Papuceşti (Ion Toma Ionescu), unde mai recitau câte o poezie, discutau asupra unei carţi citite, dansau, sau jucau carţi.
Am reţinut că la un anumit moment dat se hotărâse ca acest „cenaclu literar” să scoată o revistă căreia plănuiseră sa-i dea titlul „Albastru”, şi, urma ca în această revistă să fie publicate încercările de creaţii literare, (proza si poezie) ale participanţilor la cenaclu.
Revista nu a mai apărut şi proiectul a fost abandonat din lipsă de fonduri. Iniţial se preconizase ca membrii cenaclului să participe cu cotizaţii pentru crearea de fonduri, dar nu s-a reuşit punerea în aplicare a acestui proiect.(Cu adevărat se purtaseră discuţii despre acea revistă,sub patronajul „Casei Tineretului”) A mai rezultat că numitul Jugănaru nu a mai participat de mai multă vreme la întâlnirile săptămânale ale acestui cenaclu, dar avea cunoştinţă că o parte din foştii lui prieteni au fost reţinuţi şi cercetaţi de către organele statului.
De felul cum a purtat sursa discuţiile şi din raspunsurile date a rezultat că numitul Jugănaru Ghe nu a avut impresia că ceea ce făceau în cadrul cenaclului literar ar fi putut avea caracter antisocial, şi chiar a făcut afirmaţia că atunci când se întâlneau în Papuceşti, niciodată nu încuiau uşa, deoarece considerau posibilă vizita unor organe de miliţie, şi s-au gândit la aceasta pentru faptul că petrecerea lor era destul de zgomotoasă, şi au întrevăzut că s-ar putea ca cineva din locatarii deranjaţi să anunţe miliţia, şi s-au gândit ei că dacă la un eventual control al miliţiei ar fi găsită uşa încuiată, ar fi putut fi bănuiţi de alte lucruri, decât de o petrecere zgomotoasă.(prea mulţi de „şi”,probabil nu a fost altă soluţie)19.10.1971 SS Păduraru Ion
Notă:
Cele relatate de informatorul „Păduraru”corespund adevărului. În cadrul acestui cenaclu s-au purtat şi discuţii ostile la adresa regimului socialist din ţara noastră. Faptele fiind confirmate, cei în cauză urmează să fie prelucraţi în cadrul unei adunări de influienţare obştească. Am indicat informatorului ca prin discuţii să stabilească intenţiile celor din grupul denumit „Albastrii”, comentariile negative pe care le făceau, cu privire la ce.(!?...)
Nota în copie la Serv I pt exploatare, originalul la dosarul informatorului
Lt colonel Micutelu C
(De fapt, acea „adunare de influienţare obştească” avusese loc încă din data de 15.10.1971, dar pare că dosarul era subţire, pentru demersul şi amploarea acţiunilor iniţiate de securişti. Se mai căutau încă fapte justificative, existau probabil temeri. Se făceau lipituri se fabricau argumente.Noi înşine eram cuprinşi de panică gândindu-ne că şi ei securiştii gândeau că vor fi cu siguranţă traşi la răspundere, dar pănă va veni clipa când vor fi întrebaţi de ce au ameninţat cu pistoalele nişte copii, vinovaţi sau nu, până atunci nouă ne era teamă să nu fim şterşi din evidenţa civilă, străzile nepopulate deveniseră periculoase, maşinile păreau bolizi fioroşi gata să excaladeze trotuarul, în mintea noastră orice era posibil. Ieşeam rar din casă, dar şi aici acasă, ce siguranţă puteam avea, securiştii cotrobăiseră în voie printre manuscrise şi cărţi în noaptea reţinerii noastre. La câteva zile mi-au bătut în uşă doi indivizi, prezentându-se ca fiind ziarişti la Scânteia tineretului, i-am zărit prin vizor, nu le-am deschis, ce le puteam spune, filmul nostru era interzis, de data asta majorilor nu celor minori.(...)Putea fi un test, în semiobscuritatea scării culoarea ochilor era înşelătoare. Avertismentul de a nu lua legătura cu presa, de a sta liniştiţi funcţiona întrutotul.)
Fila din dosar nr. 40
Insp. Jud. Arges
Sursa „Rudolf”
Primit Lt Bucurel Ilie
25.09.1972 Notă
Sursa vă informează următoarele: între data de 6 şi 19 august 1972 am fost într-o tabăra a Comitetului Central la Nucşoara.
Aici au fost elevi de la diverse licee din Jud Arges, printre care şi elevi ai Grupului şcolar chimic. Într-o discuţie amicală pe care sursa a avut-o cu o eleva de la aceasta instituţie şi anume cu eleva Nicolescu Nicoleta din ultimul an al acestei şcoli , a aflat că aceasta a făcut parte din grupul de tineri ce a avut o activitate politica dubioasă, adică grupul „Albaştrii”.
Ea a spus ca regretă foarte mult grupul acesta şi a mai afirmat că a fost de faţa în camera unde s-au f ăcut fotografiile care au fost arătate la procesul ce a avut loc la Casa elevilor şi studenţilor. A fost de faţă si a fost rugată să apară în fotografia care dovedea că aceştia au depus jurământul, dar că această fotografie a fost făcută din fantezie şi că acest sens a fost dat de autoritţi.
Ea mai spune că în cadrul acestui grup a petrecut clipe minunate de neuitat. A fost bucuroasă că nu a fost implicată în proces.
Ss Rudolf
Cpt Barbu Nic
Colaborator Viorel Georgescu
09.10.1971
Notă
Sursa vă informează că, în oraşul Piteşti am cunoscut un grup de tineri care mergeau de multe ori pe la cenaclul literar de la Casa Tineretului, în special în anul 1970: dintre acestia reţin pe Iordache Vasile ,zis Ică , student la IATC cu domiciliul în Piteşti, Str Negru Vodă, Bl E7, SC B , Ap 2, fiul lui Stefan Iordache, croitor pensionar, unde sursa a lucrat un costum de haine. Despre Iordache ,zis Ică va informez ca se ocupă cu poezii participând activ la cenaclul sus amintit. Din câte reţin, am înţeles că poezia lui şi a celorlalţi este o pozie tristă, sinistră, pesimistă ; de câteva ori l-am văzut _ pe el şi pe Bădescu Georgeta (pe care o cunosc personal), Claudia Duminică , un tânar care arăta a fi muncitor(probabil Ion Toma Ionescu), Băjenaru Lucian, care a stat în Piteşti, str Vasile Lupu până a se stabilii în Stefăneşti, un oarecare Voica, ce lucra la CP Pitesti _ stând la masă în barul „Union” şi citind în grup poeziile lor. Imi amintesc când Voica citea o poezie în care se vorbea de morţi, morminte etc. După citirea poeziilor făceau discuţii în grupul lor.
In general , toţi aderenţii acestui grup, sunt nişte tineri foarte slabi, gălbenui la faţă ,unii dintre ei poartă părul mare, care le cade mereu pe frunte, lăsănd impresia unor oameni nebuni. De exemplu Ica Iordache, când vorbeşte îi curg balele din gură, ştiu că el a fost la o şcoala tehnică de arhitectură la Bucureşti, iar anul acesta a reuşit la IATC.
Sursa vă informează că ar putea intra în relaţii atât cu Iordache Vasile şi Bădescu Georgeta, cât şi cu ceilalţi tineri din grup
09.10.1971 Viorel Georgescu
Notă ; Colaboratorul o cunoaşte pe Badescu Georgeta pe care a invitat-o la el acasă, dar n-a avut relaţii cu ea(nota bene!)
- pe Iordache Ică îl cunoaşte bine cât şi pe părinţii lui. Are posibilitatea să discute cu ei
Cpt N Barbu
Fila din dosar nr. 159
ISL. Arges – Serv II
Lt col Micutelu C-tin
Sursa „ Păduraru Ion”
19.10. 1971, PITESTI
NOTA INFORMATIVA
Sursa vă informează următoarele:
Comform indicaţiei, sursa a luat legătura cu numitul Jugănaru Ghe ce lucrează la lotul Prundu, ca pictor-vopsitor şi din discuţie a reieşit că până la începutul acestui an, sau poate chiar până în primăvară, a activat în timpul liber la Casa de Cultura a Tineretului, unde funcţiona un cenaclu literar.
În cadrul acestui cenaclu a participat cu recitări, unde în mai multe rânduri a primit premii (am încercat în permanenţă să redau exact exprimarea) si a fost evidenţiat în presa locală. La acest cenaclu participau mai mulţi tineri.
La un anumit moment , a venit la C.T . o îndrumătoare culturală cu care unii participanţi au avut discuţii contradictorii pe teme literar culturale, pentru care s-a ajuns la discuţii până la nivelul Comitetului Judeţean de Partid. Nu am înţeles bine pentru ce motiv, dar a reieşit că în urma acestor discuţii s-a desfiinţat cenaclul literar din cadrul Casei Tinertetului.
În virtutea obişnuinţei , o parte din membrii acestui cenaclu au continuat ca aproape cu regularitate, săptămânal să se întâlnească la locuinţa unuia din membrii ce locuia în Papuceşti (Ion Toma Ionescu), unde mai recitau câte o poezie, discutau asupra unei carţi citite, dansau, sau jucau carţi.
Am reţinut că la un anumit moment dat se hotărâse ca acest „cenaclu literar” să scoată o revistă căreia plănuiseră sa-i dea titlul „Albastru”, şi, urma ca în această revistă să fie publicate încercările de creaţii literare, (proza si poezie) ale participanţilor la cenaclu.
Revista nu a mai apărut şi proiectul a fost abandonat din lipsă de fonduri. Iniţial se preconizase ca membrii cenaclului să participe cu cotizaţii pentru crearea de fonduri, dar nu s-a reuşit punerea în aplicare a acestui proiect.(Cu adevărat se purtaseră discuţii despre acea revistă,sub patronajul „Casei Tineretului”) A mai rezultat că numitul Jugănaru nu a mai participat de mai multă vreme la întâlnirile săptămânale ale acestui cenaclu, dar avea cunoştinţă că o parte din foştii lui prieteni au fost reţinuţi şi cercetaţi de către organele statului.
De felul cum a purtat sursa discuţiile şi din raspunsurile date a rezultat că numitul Jugănaru Ghe nu a avut impresia că ceea ce făceau în cadrul cenaclului literar ar fi putut avea caracter antisocial, şi chiar a făcut afirmaţia că atunci când se întâlneau în Papuceşti, niciodată nu încuiau uşa, deoarece considerau posibilă vizita unor organe de miliţie, şi s-au gândit la aceasta pentru faptul că petrecerea lor era destul de zgomotoasă, şi au întrevăzut că s-ar putea ca cineva din locatarii deranjaţi să anunţe miliţia, şi s-au gândit ei că dacă la un eventual control al miliţiei ar fi găsită uşa încuiată, ar fi putut fi bănuiţi de alte lucruri, decât de o petrecere zgomotoasă.(prea mulţi de „şi”,probabil nu a fost altă soluţie)19.10.1971 SS Păduraru Ion
Notă:
Cele relatate de informatorul „Păduraru”corespund adevărului. În cadrul acestui cenaclu s-au purtat şi discuţii ostile la adresa regimului socialist din ţara noastră. Faptele fiind confirmate, cei în cauză urmează să fie prelucraţi în cadrul unei adunări de influienţare obştească. Am indicat informatorului ca prin discuţii să stabilească intenţiile celor din grupul denumit „Albastrii”, comentariile negative pe care le făceau, cu privire la ce.(!?...)
Nota în copie la Serv I pt exploatare, originalul la dosarul informatorului
Lt colonel Micutelu C
(De fapt, acea „adunare de influienţare obştească” avusese loc încă din data de 15.10.1971, dar pare că dosarul era subţire, pentru demersul şi amploarea acţiunilor iniţiate de securişti. Se mai căutau încă fapte justificative, existau probabil temeri. Se făceau lipituri se fabricau argumente.Noi înşine eram cuprinşi de panică gândindu-ne că şi ei securiştii gândeau că vor fi cu siguranţă traşi la răspundere, dar pănă va veni clipa când vor fi întrebaţi de ce au ameninţat cu pistoalele nişte copii, vinovaţi sau nu, până atunci nouă ne era teamă să nu fim şterşi din evidenţa civilă, străzile nepopulate deveniseră periculoase, maşinile păreau bolizi fioroşi gata să excaladeze trotuarul, în mintea noastră orice era posibil. Ieşeam rar din casă, dar şi aici acasă, ce siguranţă puteam avea, securiştii cotrobăiseră în voie printre manuscrise şi cărţi în noaptea reţinerii noastre. La câteva zile mi-au bătut în uşă doi indivizi, prezentându-se ca fiind ziarişti la Scânteia tineretului, i-am zărit prin vizor, nu le-am deschis, ce le puteam spune, filmul nostru era interzis, de data asta majorilor nu celor minori.(...)Putea fi un test, în semiobscuritatea scării culoarea ochilor era înşelătoare. Avertismentul de a nu lua legătura cu presa, de a sta liniştiţi funcţiona întrutotul.)
Fila din dosar nr. 40
Insp. Jud. Arges
Sursa „Rudolf”
Primit Lt Bucurel Ilie
25.09.1972 Notă
Sursa vă informează următoarele: între data de 6 şi 19 august 1972 am fost într-o tabăra a Comitetului Central la Nucşoara.
Aici au fost elevi de la diverse licee din Jud Arges, printre care şi elevi ai Grupului şcolar chimic. Într-o discuţie amicală pe care sursa a avut-o cu o eleva de la aceasta instituţie şi anume cu eleva Nicolescu Nicoleta din ultimul an al acestei şcoli , a aflat că aceasta a făcut parte din grupul de tineri ce a avut o activitate politica dubioasă, adică grupul „Albaştrii”.
Ea a spus ca regretă foarte mult grupul acesta şi a mai afirmat că a fost de faţa în camera unde s-au f ăcut fotografiile care au fost arătate la procesul ce a avut loc la Casa elevilor şi studenţilor. A fost de faţă si a fost rugată să apară în fotografia care dovedea că aceştia au depus jurământul, dar că această fotografie a fost făcută din fantezie şi că acest sens a fost dat de autoritţi.
Ea mai spune că în cadrul acestui grup a petrecut clipe minunate de neuitat. A fost bucuroasă că nu a fost implicată în proces.
Ss Rudolf
Abonați-vă la:
Postări (Atom)