marți, 9 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XXVI-a _ Toyota ca marcă ITI

 Nume proba: Propuneri de inovatii si proiecte CSR marca Toyota

Poezie


N-am înţeles v-asigur nici o iotă
Din ce se cere astăzi în concurs,
Dar stând în dreapta-faţă la Toyotă,
Poate-mi revin desigur, pe parcurs.

M-aştern la drum zburând printre coline
Şi peisajul intră prin parbriz.
Natura a lucrat atât de bine,
Dar omul a mai fost, în preaviz…

Pe-aici, la dreapta se-ntindea pădurea
Pe sute de hectare cum să zic.
A venit omul negru cu securea
Şi din pădure n-a rămas nimic

De-aici un râu se despletea în vale
Şi caprele de munte-şi spălau chipul.
Cu utilaje grele şi cazmale,
Alţi oameni negrii au spălat nisipul.

Apoi s-au dus în treaba lor murdară,
După ce aurul se isprăvise.
Si-n urmă, râpa a rămas să ceară
Memoriei rănite, dreptul ei la vise

Ici-colo, coşuri mari cât turnul
Descarca –n cer, direct, tot fumul.
Şi norul se zburleşte, taciturnul
Şi parcă se-ngustează drumul

Dar companiile au luat aminte
S-au sfătuit şi-au stabilit concepte
Nu mai puteam să mergem înainte
Pământul nu mai răbdă să aştepte


Teorie

  • CSR (Corporate Social Responsibility) este o concepţie referitoare la contribuţia pe care trebuie sa o aiba companiile în dezvoltarea societaţii moderne. De-a lungul timpului, aceasta contribuţie a fost teoretizată diferit de mai multe curente de gandire. Iniţiativele “responsabile” ale companiilor au fost denumite printr-o varietate de termeni: corporate citizenship, corporate philantropy, corporate societal marketing, community affairs, community development etc.
  • Vor fi în 2020  1,2 miliarde maşini ,dublu fată de numărul maşinilor aflate în circulaţie acum. Sunt necesare decizii potrivite care treebuie sa se asigure că emisiile poluante nu vor alimenta angoasele dezastrelor. Drumul către maşina ecologică cu siguranţă nu e uşor.
  • Toyota se înscrie în avangarda  preocupărilor ECO hibrizii ei, gen Prius sau Auris, care folosesc motor electric în combinație cu cel classic circulă cu succes pe drumurile publice contribuind la dimuarea gazelor toxice atât de incriminate în contextul încălzirii globale.
  • Cercetătorii companiei lucrează în continuare în războiul declarat motoarelor clasice şi implicit marilor magnaţi ai petrolului, pe domeniul larg deschis resurselor energetice cu mici influienţe asupra mediului.
  • Responsabilitatea unei companii este nu numai faţă de mediu dar si faţă de societate, interesul public find o latură fără de care nu poate creşte un brand în sufragiile cumpărătorilor

·         Programele de CSR te ajuta sa te diferentiezi de concurenţă şi să obţii loialitate faţă de brand

N-am să dezvolt pe fiecare în parte, dar apreciez vis-à-vis de Toyota, că de-a lungul timpului a vrut şi a reuşit să fie un bun cetăţean corporativ local, respectat şi admirat de comunitate.
Toyota prevede contribuţii financiare şi practice pentru proiectele care vizează să îmbunătăţească viaţa durabilă a societăţii. TFfE, organismul creat în Europa  sprijină proiecte în diferite ţări pentru abordarea cu competenţă a problemelor de mediu, siguranţă rutieră şi învăţământ  tehnic

Parteneriatul dintre Toyota-România şi asociaţia ecologică MaiMultVerde, e deja arhicunoscută.
Multe alte campanii precum “Campania lunii verzi” cu sfaturi utile pentru un condus ecologic.
“Verificarea de vară” gratuitate oferită în vara acestui an înainte de concediu tuturor posesorilor de automobile Toyota
Reducerea ,refolosirea, reciclarea pe intreaga durată de viaţă a maşinilor luată în calcul încă de la faza de proiectare, reţelele de service şi reţeaua autorizată de colectare bine organizată în Romania, stau mărturie că japonezii nu spun vorbe-n vânt. 

Şi altă subcategorie
Ce inovaţii si proiecte sub efigia brandului Toyota văd eu posibile în viitor ?
Pornind de la faptul că japonezul tace şi face, şi pentru că autismul la noi e un teritoriu aproape virgin pentru statul roman, rezonanţa unei abordări, în sensul implicării ar fi benefică. Dotarea unei grădiniţe cu toate cele necesare sub patronajul lor, ar face o impresie deosebită.
O succesiune  de brainstorminguri  organizate în facultăţile tehnice printre studenţii români, cu subiecte legate de automobilul viitorului, idei şi cerinţe sub forma unei competiţii care să ofere ca premiu o excursie la concernul Toyota grupului câştigător este o altă propunere.
Organizarea unui concurs de poezie, iar câştigatorului sa-i fie publicat volumul pe  cheltuiala companiei (Ce bine-ar fi să fie volumul meu Îngeri surfând care inca nu are sponsor)
Organizarea anuală a unui concert  cu invitaţi de marcă şi gratuitate pentru posesorii de automobile Toyota.
Şi mă opresc aici să dau posibilitate şi celorlalţi din “grupul de lucru” să se exprime.

Clasamentul dupa cinci etape in concursul de proza arhiscurta "Cinci saptamani in palon"

CLASAMENTUL GENERAL LA ZI
1. Ion Toma Ionescu 60p
2. LeeDee P. 49p
3. Dan 42p
4. Adela 40p
5. Bogdan 37p
6. Victor 34p
7. Cristian Dima 21p
8-9. LePetitPrince, Petra 15p
10-12. Geocer, Sictireli, Călin 14p
13. Anca Vrînceanu 11p
14-15. starsgates, Gabi 8p
16. Carmen Negoiţă 7p
17-18. Bianca Dobrescu, Simion Cristian 6p
19-20. Vania, dragoselu 4p
21-22. Ioan Bistriteanul, Mariana 2p
23-25. Mailman, Şerban, Gabriela 1p

luni, 8 noiembrie 2010

Uniforma albastra. SuperBlog _ Etapa xxv-a

TEMA: Scrie un post despre cum crezi că va evolua aviaţia în următorul secol, în anul 2110, cum îţi imaginezi transportul aerian şi cum va fi el integrat în viaţa cotidiană.

Nici acum nu sunt sigur ce m-a hotărât ca ultimele şase zile de concediu să la petrec pe lună. Culuarul sudic al staţie selenare se golise şi toti pasagerii se aşezaseră în sala mare cât un stadion, cu feţele întoarse către peretele de sticlă unde în câteva clipe trebuia să înceapă spectacolul mirific al răsăritului, pentru care săptămânal se organizau zboruri de agrement în toate cosmoporturile de pe tera.
Planeta albastră elibera centimetru cu centimetru soarele captiv de dincolo, şi jocul de lumini fantastic tâşni tulburător ca un tzunamii de raze spre uimirea încântată a asistenţei. Un spectru muzical încărcat de sunete cosmice _ înregistrate în călătoriile intergalactice, la modă, după ce străbunica NASA îl dăruise ca o chemare a spaţiului, melomanilor iniţiaţi _ se revărsa din uriaşa sfera transparentă de deasupra noastră. Nu părea regizat, căci se insinua inperceptibil crescând în intensitate o dată cu spectacolul mirific ce se prăvălea absorbit de lentilele ochelarilor setereoscopici activi 3D.
În general am ramas un sensibil, cu toate încercările cu care viaţa m-a tăbăcit. M-am întors cu spatele şi cu o lacrimă în colţul ochiului stâng, făcând câţiva paşi în partea opusă, către peretele care primea imaginea rachetodromului ce rămăsese să-si îndeplinească sârguincios, cu cele 7 piste  rotunde,  ospitalitatea recunoscută de gazdă primitoare călătorilor întârziaţi. Au trebuit să ocolească o ploaie de meteoriti ce ameninţaseră la un moment că se înscriu pe o traiectorie periculoasă.
Inima mea dintr-o dată a început să pompeze precipitat. În faţă, pe un fotoliu electromagnetic invizibil ce se ridica din podea simultan cu gândul manifest de a te aşeza, (se pliase perfect mulând  odihnitor dorsalul tinerei femei cufundate în lectură) stătea retrasă nimeni alta decât frumoasa blondă, stewardeza ce mă însoţise la bord şi-mi oferise să gust înainte de prânz din brandul de ţară, licoarea aceea aromată, naturală,unică şi inconfundabilă ţuică de Piteşti. De când liniile aeriene româneşti o adoptaseră ca brandy naţional  au fost depăşite companii de renume, TAROM-ul plasându-se undeva în faţă, mai ales la transportul de persoane.
Părerea mea sinceră este însă alta. Frumuseţea stewardeselor şi amabilitatea lor proverbială cred, a fost decisivă în ascendentul covârşitor asupra concurenţei.
Stewardeza mea citea versuri din cartea bunicului “Îngeri surfând” pe care i-o făcusem cadou la coborârea din aeronavă. Era fără îndoială o carte rară, bunicul negâsind un sponsor a scos-o într-un tiraj foarte mic ce s-a dovedit până la urmă a fi benefic, sporindu-i valoarea.
M-a invitat să mă aşez alături şi am avut împreună începând din acel moment şi ulterior la hotel, şase zile, cele mai frumoase din viaţa mea şi fără îndoială cele mai instructive. Povestită pe de-a-ntregul, în clipele de respiraţie printre îmbrăţişări tumultoase, istoria aripilor romanesti de la Aurel Vlaicu, Coandă şi până la modelul virtual desenat de Manubu (în imagine)(http://manubv.wordpress.com) era pe deplin captivantă în gura seducătorului meu ghid.
Scramjet-uri, turism spatial, oraşe zburătoare cu peste 1000 de pasageri, combustibili eco, noua energie înlocuitoare a kerosenului, hydrogen lichid, motoare ionice, pilotate de la distanţă sau complet autonome, supersonice sau hipersonice(...) De unde era să ghicesc!... Toate acele minunate obiecte zburătoare de care povestea cu lux de amănunte s-au pierdut pe la urechile mele ca fâlfâitul unei aripi de pasăre. Mai important foşnetul bluzei de mătase pe pielea lucioasă, miresmele florilor de câmp, gustul de rodie al buzelor, de unde să ştiu ce-mi va cere juriul să descriu la proba XXV- a, a concursului SuperBlog ?!

Notă a autorului: Simt nevoia să precizez juriului Companiei TAROM, că în hotel stewardeza mea n-a purtat uniforma albastră.

Nota: Aceasta postare a fost notata cu 53 de puncte

duminică, 7 noiembrie 2010

Şobolanul alb. Al saselea palon

               Ieşisem din somn.Trecuse primejdia, pierii şi nelegiuirea crimei, sau trãdarii, ce o fi fiind. Imaginile de groazã  dispãruserã, doar golul acelor clipe apãsa mut. Oare ce sãvârşisem? memoria surescitatã nu mã ajutã. Voiam sã uit? nu eram prea sigur. Pastilele medicului de la LSM dupã saptãmâni de nesomn, parcã mã trãgeau într-un loc mâlos din care mã zbãteam sã ies simţind cã mã acoperã frica. Când şi când, şobolonanul acela mare alb mã fixa din oglindă, mustrãtor, dincolo de pragul realitãţii.

Marti va invit sa votati aici ,daca va place palonul meu 

Puteti vota aici pentru concurs: Pa-urile mele sunt  Sobolanul alb si Freamatul padurii

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XXIV. Tara Fashion si curcanul

 Enunţ proba: Creeaza o tinuta pentru cea mai draga doamna sau domnisoara din viata ta şi cumpar-o de la Tara Fashion

Cea mai dragă fiinţă dac-ar fi nu-i greu de ales, însă faptul în sine are un risc destul de mare de periculozitate, e un potenţial focar de explozie controlat de soţie, de care nu te-ar mai putea salva, cu siguranţă nici măcar scutul antiatomic.
Există posibilitatea să te raliezi demersurilor mondiale asupra păcii, sau să te plasezi în cealaltă tabără extrem de sensibilă şi extreme de expusă, a terorismului.
N-am îmbrăţişat niciodată ideile teroriste urând din toată fiinţa mea Al- Qaida, dar n-am să îmbrăţişez nici soţia, alegând cum se poartă în politică a treia cale, nu pentru că n-aş iubi-o pe nevastă-mea, Doamne fereşte, dimpotrivă, dar am convingerea pe bază de experienţă că orice i-aş cumpăra în nume personal n-ar mulţumi-o pe deplin, şi decât să creez o nemulţumire fie ea cât de mică, mai bine am optat să fac o surpriză fiicelor mele.
Aşa că am tăiat curcanul şi i-am invitat pe toţi la Piteşti. Nevastă-mea şi-a ocupat locul ei preferat, la bucătărie, iar celor două fiice le-am dat câte-un laptop în braţe şi tema să-şi aleagă de la Tara Fashion câte o ţinută completă pe care urma ca eu s-o sponsorizez cu voucherele câştigate la SuperBlog.
Ideea s-a dovedit a fi strălucită. Toma şi Alex şi-au luat în primire dormitorul fiecare cu DVD-ul lui şi sacul de jucării alocat. Barbaţii, eu Sergiu şi Puiu ne-am aşezat în sufragerie să spargem o damigeană cu zăcământ de prună din arealul  faimos al Piteştiului inegalabilului Dobrin, prinţul.
Până-n seară am dovedit-o, convenind printre altele şi asupra viitorului clasament final al Diviziei Nationale de Fotbal. Nu sunteţi curioşi ce-a ieşit?...
Locul 1. Rapid
Locul 2. Vasluiul
Locul 3. Oţelul lui Gigi Becali. Aveţi nedumeriri?... sigur c-aveţi. Păi, cam la-nceputul returului Gigi s-a supat definitive pe Steaua, şi a cumpărat Oţelul pe-o turmă de oi. Gata-gata să piardă şi podiumul până la sfârşitul campionatului după ce l-a pierdut intr-un viraj si pe Dorinel Munteanu!..,
Si Borcea, unde e Borcea cu câinii lui? Unde să fie s-a supărat si-a luat câinii si a plecat cu ei în campionatul de fotbal al insulelor Galapagos...

Alegerea Ramonei dupa indelungate descinderi in cabina de proba




Alegerea Cristinei mai pretentioasa la accesorii



Nota: Aceasta postare a fost notata cu 91 de puncte

vineri, 5 noiembrie 2010

Unde vă e basmul oameni

cuvintele se iubesc
de la rădăcină
se împletesc,
ca nişte trupuri vii
caierul nopţii
se înlumină
cerbii boncănesc
pe pustii

doar unul în cârd
e sortitul
şi glonţul de-argint  
a ţâşnit
mai falnic desluşeşti
boncănitul
când sunetul tace
icnit

joi, 4 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XXIII. Darurile lui Mos Craciun

Când i-am pus Moşului scrisorica de intenţie nu trăgeam mari nădejdi. Fie vorba-ntre noi, la urma urmei puteam să-nţeleg, mai bine angajezi o Crăciuniţă de 22 decât tot un moş primăvăratic la 62, chiar dacă-n CV-iu asupra vârstei am lăsat  să fluture o coadă sprinteioară de peşte. Mai e un cui, doar când o fi la prezentare.(…) Dar am soluţia! Mă dau mascat, trec eu hopul, nu se mai întoarce dac-a apucat să promită, şi oricum îi spun din prima că sunt amic cu blonda de la Cancan.
Să nu i se facă rău omului de spărietură! Doamne fereşte rămân copii făra cadouri de Crăciun.
Întâlnirea a decurs fără surprize, avea Moşul gârlă de Crăciuniţe, blonde de-ti luau  ochii! nu-i mai trebuiau. Ca să fiu sincer nici mie, da cum e omu-ntocmit, mai c-aş fi tras cu coada ochiului când îşi probau costumele în cabină. El vroia un om serios pe care să pui bază la o adică.
Am consultat listele cu adrese pentru cadouri. Ai mei erau toţi, mai puţin Victorina, păi?... L-am întrebat.
_M-am gândit, zice Moşu, ei îi ducem în dar o vadră de ţuică şi ăştia n-au ţuică  la Borealy cât de cadouri de craciun originale au ei. S-a gândit bine! Ce ne punea pe masă biata Victorina când ne-om duce toată liota să-i urăm să împlinească suta!?

Greutatea e tot cu nepoţii, Tomax-ul, Alexuţu, Andreiuţu şi Alexandra, ea e mai mare şi altfel se pune problema. Ar mai fi gemenii şi prinţesa Annie ai Siminei, dar sunt în Anglia şi-n Departamentul de Selectie Cadouri al lui Mos Craciun, unde am fost angajat ca ucenic nu eşti ataşat pentru străinătăţuri.

Tomistului îl luăm Ciorăpelul lui Moş Crăciun pentru copii cuminţi de la Borealy, Dup-atâtea dulciuri, data viitoare sigur va avea mai mult lipici la juriu şi nu-i va mai acordă doar 70 de puncte, el e adevăratul la EDIMAX. Şi, neapărat un Auris cu telecomandă am văzut eu o maşinuţă de jucărie  care face exact Phuuuuu, hiiiii, bumbumbum, si stropeste cu apa cum vrea el

Tot un Ciorap cu dulciuri îi pregătim şi lui Alexuţu şi un laptop să se joace pe el dar cred înainte ar trebui să sun la ASUS la firmă, poate există unul antiacvatic. Măi dragilor, dacă nu-nţelegeţi citiţi  mai jos pe blog, şi aici toată Povestea lui Alexandru.
Pentru Andreiuţu Sacul lui Moş Crăciun e numai bun, şi-un binoclu. Ce face cu binoclu, nu ştiu dar îl vrea, precis are ceva în studiu.
Alexandrei o Camera video Toshiba Camileo P10 , ea e viitoare sportivă de performanţă, cu ce-o filmăm pe podium când o să ia medalia.
Fetelor mele de la Moş Crăciun le-aş aduce dac-ar fi posibil, câte-o casă-n Băneasa. Amândouă sunt cu ochii sârmă după Prima casă. Ele-au ales, nu-i vina mea dacă n-au vrut ciobani!... Sunt totuşi vremuri de criză, nu poţi abuza de toate fondurile europene ale Moşului. M-am gândit Cristinei să-i implinesc un vis, un set complet de vase, e paradisul ei la bucătărie.(…!?) Iar Ramonei am zarit la Borealy o geantă, i-o iau să-si ţină valuta…  

          Celor trei cumnate, musai câte-o bijuterie, le-am şi zărit: Colier Bright Flowers CRYSTALLIZED™ - Swarovski Elements, In Fashion Goldy Bratara CRYSTALLIZED™ - Swarovski Elements şi In Fashion Blue Bratara CRYSTALLIZED™ - Swarovski Elements. Am avut grijă desigur să se apropie la preţ ca să nu-si inchipuie cine stie ce.

A rămas soţia, ca totdeauna printre cei din urmă… dar la ea încă nu m-am hotărât. Va fi surpriza.
Bărbaţii nu primesc daruri de Crăciun, NU se face aşa ceva la noi în familie.

Nota: Aceasta postare a fost notata cu 75 de puncte

La o şuietă. SuperBlog _ Etapa XXII-a

La masa tratativelor

Să fim de acord că subiectul încălzirii globale a depăşit sfera rezervată cercetărilor ştinţifice şi a devenit poate cea mai aprinsă dezbatere la masa decizională a mai marilor lumii. Tare mi-e teamă ca abordarea acestora să nu contribuie implicit, cu câteva zecimi de grad, la prisosul de tempertură.

La masa elevilor de liceu

            “Frate, dacă tot vine efectul ăla de seră, la ce ne mai trebuie cultura generală, avem şi net-ul, diplomele le luăm oricum de la Spiru Haret, pentru planetă mai util ar fi să vegetăm, să ne-ngrijim cu toţii de cultura etno-botanică.”    
Bag seamă că doar grădiniţele AFTER-SCHOOL prin noua lege a învăţământului sunt obligate ca noutate să lămurească preşcolarii că dioxidul de carbon din atmosferă creşte într-un ritm mult mai rapid decât se considera până acum, şi, ca o recunoaştere a tradiţiei şcolii romaneşti, în continuare la stop se poate trece numai pe culoarea verde.

La parlament

Se dezbate moţiunea de cenzură “Opriţi încălzirea globală!” E deja a şaptea încercare a opoziţiei de a răsturna guvernul Boc incapabil să gestioneze criza.

La intelectuali
Inutil să încercăm a pune în balanţă  opiniile celor care susţin preponderent rolul omului în amploarea luată de fenomenul încălzirii globale, şi argumentele celor care consideră că influienţa umană nu este de loc determinantă.(…) Cei din urmă sunt suspectaţi că au primit bani de la marile companii petroliere prin intermediu lui Patriciu să infirme ipotezele alarmante, evitându-se în acest mod un colaps financiar cauzat de măsurile ecologiste.

La Tatulici
la emisiunea de după campania Şcoală, stradă şi spital, obosit şi singur într-un fel optimist: “Până la urmă rezervele petroliere vor seca într-un fel natural de la sine, cum de asemeni se poate întâmpla tot natural ca ecologiştii într-o efervescenţă care să adune la cauză întrega populaţie a planetei să reuşească într-un elan fantastic să planteze cu copaci şi ultimul kilometru de autostradă.”

La Cotroceni

Serviciile de informaţii au adus raportul: Viitorul planetei pare a fi ameninţat  începând cu 2014 de o nouă glaciaţiune.
“Deci ne răcim! Măi fraţilor hotărâţi-vă că iarna nu-i ca vara şi nu mai ştie omul cum să se îmbrace.”

Şi în timpul acesta  ce face ASUS ? Tehnologia EPU(Energy Processing Unit) adică ,integrează un cip în plăcile de bază ale calculatoarelor cu ajutorul căruia diminuiaza nivelul de radiaţii Co2 şi reduce automat, controlat, consumul. Datele tehnice le aveţi aici.
Găsiti de asemeni pe SuperBlog o gamă largă de abordări, recunosc documentate dar nu întratât de originale.

NA. Trebuia să mă răcoresc cumva. Mă uit la punctaj şi văd că juriul, consecvent nu apreciază originalitatea. Vine ea încălzirea globală!


Nota: Aceasta postare a fost notata cu 98 de puncte

marți, 2 noiembrie 2010

O ţigara aprinsă _ Al cincilea palon

După un whiski bun la o gazdă perfectă, aluneci la vale pe acoperisul lumii şi te pierzi în rotocoale de fum şi filozofări inutile. Ce-a fost viaţa ta?
Puţin înainte de-a muri tata, aşteptam înfrigurat prima lecţie adevărată; în spatele casei. Văr’miu Cornel întârzia cu ţigara unde o avea ascunsă. Am scăpărat chibritul în mijlocul căpiţei de fân să-mi încălzesc mâinile. Flăcări jucăuşe se căţărau tot mai înalt. Era o dogoare plăcută. Pala de fân pregătită să înăbuşe focul ardea şi ea în mâna mea.


cancan.ro jpg

Daca a placut acest PA il puteti vota si AICI (O tigara aprinsa)

luni, 1 noiembrie 2010

Nemo, Fulger, Bucşă şi AMD-vision. Etapa XXI _ SuperBlog




Cand am primit laptopul _la  o aniversare, nu-mi deconspir codul pin, risc să pierd toate blondele din trafic pe blog _ un cadou frumos, Acer Extensa 5220, si mai scrie ceva undeva pe carcasă  Intel Celeron Inside (“Ce greşeală, nu trebuia, cine te-a pus să rosteşti numele concurenţei !? Auzi Intel…nu scrie AMD, nu-i bine pentru SuperBlog!...”), uite-aşa mă ciondănesc mereu cu Pasărea ceţii, spiritul meu pe blog. Cum spuneam, nu-mi mai trebuia nimic îl prinsesem pe Dumnezeu de picior; nu ca să urc la el, aia e încă o direcţie greşită, de mulţumire că am copii buni.
Să sistematizăm; la ce folosesc eu calculatorul, laptopul în speţă, mixtura ca să zic, vedeţi mai târziu:
·         În principal mie- mi foloseşte la scris. Nu c-aş fi vre-un mare scriitor, dar o carte la zece cinsprezece ani, pentru sufletul meu!... De când îl am,(laptopul, după cum v-am spus sufletul e mai vechi!) tot scriu la două, cărţi de-odată, dar chit că am avansat în  tehnologie constat că viteza mea de procesare a rămas aceeaşi.
·         Pe internet frecventez mai multe site-urile de literatură, dar şi twitter, facebook şi alte cele.
·         Am în principal două bloguri ce-mi cer întruna hrană pentru…(“Atenţie să nu zici animale!!!..”) Doar nu-s bătut în cap! Şi-apoi http://pasareacetii.com   se hrăneşte cu seminţe, iar http://glonţdeargint.com  cu inimi sensibile, că-i blog de poezie . Deci pentru feed-uri, îngrijesc grădina!...
·         Mai meşteresc albume de fotografii în Picasa 3 şi cate un filmuleţ, fără pretenţii.
·         În rest: muzică, film, presă, diverse, Google cât cuprinde.
·         Şi ce-ar mai fi?... un messenger , un webcam mic… şi să se ştie nu-mi plac jocurile.

Pentru toate acestea mă mulţumesc cu ce am, adică n-am zis bine; cu ce mai am, că astă vară au fost la mine nepoţii, să-mi trăiască Alex şi Tomax(x-ul e de la Edimax, l-a câştigat pe bune)  şi l-am împărţit oarecum frăţeşte: ziua, ei, şi eu mai mult noaptea ca liliecii. Problema e alta, gusturile de la patru cu cele de la şase ani la desene animate nu sunt aceleaşi. Unuia îi place Nemo, celălalt l-ar vrea tot timpul pe Bucşă şi Fulgerică. Nu aveam cum să le împart ecranul. Până la urmă soluţia a venit tot de la ei, e drept că nu tocmai paşnică.
Tomax a prins momentul, când pe laptop înota printre minunăţiile alea marine Nemo, Alex nu era acolo. Ce l-ar fi pus el în tigaie sa-l perpelească cu mălai şi sare!...Mălai n-a găsit, dar cutia de sare toată a folosit-o ca să-l săreze  de-a trebuit să demontăm tastă cu tastă ca să rezolvăm situaţia. Bietul Nemo, ce era să se-ntâmple!
Replica lui Alex nu putea să fie decât pe măsură. Tomax nu era atent, Fulger şi Bucşă se-apropiau de finish în cursă; “Ce-ar fi să-i testăm dacă şiu să înoate ca nişte anfibii!?...” şi turnă pe ecran, cu un jet potrivit o cană cu apă până se stinse ecranul. “I-am arătat eu, Nemo prăjit!.” Într-atâta beznă, ce-o fi făcând Bucşe şi Fulger McQueen?!
 Asta e, nu se sfârşeşte lumea numai dintr-atât! În ziua următoare am plecat cu certificatul de garanţie în mână să caut un atelier de reparaţii, dar nu aveau reprezentanţă în Piteşti, am mers la Bucureşti de unde-l cumpărasem, dar firma de desfacere dădu-se faliment( mai pierd în viaţă unii şi averile deh).
Soluţia a venit până la urmă cumpărându-mi un LCD Monitor nou şi-am rezolvat problema. Acu recunosc, stau prost cu mobilitatea, sunt mai legat de glie, n-o să plec în voiaj cu monitorul în spate, poate termin dracu o dată cărţile alea!...
Căt despre tehnologia Vision am consultat oferta, nu vreau nici Vision Ultimate, nici Vision Black, mă înscriu fără multe sofisticări la Vision Premium.

Băiat modest dar hotărât nu plec de la SuperBlog fără un Premium am eu Visionul meu.

Nota: Aceasta postare a fost notata cu 90 puncte