marți, 30 noiembrie 2010

Cavalerii blogosferei. SuperBlog la final

Călărind, călărind, călărind, prin zi , prin noapte, prin zi.
Călărind, călărind, călărind.
Şi curajul a obosit atâta şi dorul s-a făcut atât de mare. Nu mai sunt munţi deloc, de-abia câte un pom. Nimic nu cutează să se ridice. Colibe străine se ghemuiesc însetate lângă fantâni prăbuşite. Nicăieri vreun turn. Şi mereu aceeaşi privelişte. Doi ochi sunt prea mulţi. (Rilke)…şi micul francez, şi marchizul şi Spork şi contele, generalul…

*
Cel din Langenau se întoarce în şa şi zice:
_ Julien – Tănase, tu vezi turnul?... De ce tocmai el? probabil singurul jurnalist de investigaţie în cursă, şi tocmai lui, în etapa de la Tarom  i s-a furat calul.
Nu-i va răspunde. Va rămâne în turnul lui…( apropos să ştii ca mie mi-a plăcut călătoria ta cu avionul.)
Oare Manubu? el să câştige? pe Cheţa ăsta, bun călăreţ l-am citit de multe ori, are tehnologie are şi calul, “pur sânge”, englezesc desigur, ce să faci cu Lipitanii noştrii!... ar merita să-l urcăm pe soclu. O singură dată la BlogMoney  s-a speriat animalul(de informaţia bombă) şi l-a trântit în iarbă .
Apoi amazoanele: Lexa , Ghiduşii, Ana Vasilescu, Raluca, Langrimme cu genunchii flexaţi, spatele drept şi bazinul  uşor spre înainte, piptul scos şi privirea în zare, elegante, suple călărind armăsari albi. Cum să reziste şi juriul, oameni şi ei!

*
Cel din Langenau scrie o scrisoare cufundat în gânduri. Lin zugrăveşte cu slove mari, grave, drepte:
“Buna mea mamă,
fii mândră: eu port steagul
fii fără grijă: eu port steagul,
iubeşte-mă: eu port steagul”

*
Ce mi-a plăcut la SuperBlog 2010 ?
Ideea de competiţie, cu tine însuţi în primul rând. Libertatea în abordare, cel puţin în aparenţă s-a făcut apel la originalitate, chiar dacă s-a dovedit la jurizare că era mai mult un slogan. Nu vreau să particularizez. Nivelul cred eu a fost destul de bun. Experienţa, şi de asemeni informaţia te înbogăţesc cumva, după ce le treci prin filtrul personal.
            Ce m-a facut sa particip pana la final?
            Când părăseşti o competiţie de orice fel trădezi spiritul olimpic. Îmi place să cred despre mine că am înţeles conceptul în filonul lui valoros. Se pot găsi motivaţii ca să ieşi din luptă, poţi fi învins, dar cu fruntea sus. N-am vrut să dau cuvintelor această notă gravă care a ieşit. Nu le mai schimb. În general textele mele sunt mult mai relaxate. Vă invit să reveniţi pe blog mai târziu.  http://pasareacetii.blogspot.com
            Ce as vrea sa se imbunatateasca in regulamentul si modul de desfasurare Superblog 2011
            Personal mă voi gândi dacă mai particip. Ce era de demonstrat… Dar pot exprima nişte opinii.
·         Lungimea nu e cea optimă, înţeleg că este vorba de un maraton însă  alegerea temelor ar trebui mai bine diversificată, fără repetiţii tematice.
·         Dintru început regulamentul ar fi bine să limiteze folosirea caracteristicilor tehnice ale produselor în textele din concurs, pentru asta pot exista linkuri.
·         Forma si prezentarea articolelor nu trebuie sa fie ca a profesioniştilor în domeniu, o fac ei mai bine decât noi. Spontaneitatea, originalitatea de care vorbeam, imaginaţia, umorul ar trebui să ne despartă de ei, altfel unde este câştigul
·         Juriul să fie mai prompt cu notele şi să-şi argumenteze punctajul nu pâna la  detaliu, nu trebuie să fim absurzi, după ce că dau şi banii…
·         Organizatorul PC NEWS  ar fi correct să nu se sustragă de la notare ba dinpotrivă.
             În final tuturor celor care au contribuit cu ceva la desfăşurarea acestui concurs Super una peste alta şi nu în ultimimul rând cititorilor noştrii mulţumiri. Şi sus steagul !

luni, 29 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XLIII-a. Soldatul de la Marathon

Nenikikamen (am învins!) a strigat Pheidippides, mesagerul atenian după ce a alergat distanţa de 42 de kilometrii de pe câmpul de luptă de la Marathon pâna la Atena, pentru a anunţa victoria asupra perşilor. S-a prăbuşit, şi a murit.
Firesc tot 42 de etape a avut şi maratonul nostru de la SuperBlog.
Similitudinea se opreşte aici. Chiar dacă noi concurenţii am fi greci, perşii cine să fie? că doar nu cititorii, nu cu ei ne luptarăm. Eventual cu juriu, dar perşii copleşeau pe greci ca efective de trupe, juriul ne copleşeşte doar cu notele. Oricum ar fi, cum ne-ar sta nouă oameni serioşi să-i alergăm pe juraţi de la spate până pe ţărmul Mării Egee, că tot nu-i mai spală nici apele mării.
În plus, noi am avut sponsori, drept e c-aveau şi ei niscaiva zei…
            Cu partenerii media ai evenimentului le-am pus capacul. Pe vremea aia chiar că  n-aveau cum să existe.

Noi la SuperBlog am avut nene parteneri serioşi:

TVR – Zona IT, emisiune difuzată saptămânal vinerea la ora 18 pe TVR2 cu un program dedicat fenomenului informaţional
Connect,  revistă de telecomunicaţii cea mai mare din Europa
PhotoMagazine, revistă de tehnică şi artă fotografică
Radio Lynx.ro, păreri, muzică, interactive, concerte de club live, evenimente de business, etc
http://www.121.ro/index.php, comunitatea femeilor senzaţionale, horoscop, modă, relaţii, carieră şi multe altele, un site pe care nu te plictiseşti
http://www.arenait.net/, siteul câştigător anul trecut, hardware, software, evenimente IT
http://www.moneywatch.ro/, analiză bussiness, socială, investiţii, câstigător de asemenea anul trecut.

Se pare că până la urmă l-au avut şi ei partener media pe Herodot…

Se poate, nu mai zic nimic, doar că oricum nu eu voi fi soldatul cu Victoria! Să râmână el cine va fi… cu GLORIA.
A servit cu demnitate istoria…

SuperBlog _ Etapa XLII-a. Un ASUS pentru Alexandru

ne fulgeră pe şiră cu colinde
se hârjonesc în suflet lupii tineri\
în cer un înger candela-şi aprinde
şi clopotele ard la Sfânta Vineri

ce veşnic ninge cearcănele serii
pudrate-s cu mireasmă de răşină
şi parcă înfloresc în glasuri merii
…în ieslea lumii pâlpâie lumină
*

Am prefaţat această ultimă temă jurizată din concurs cu un colind luat din volumul meu de versuri Glonţ de argint. Am o stare melancolică la finalul acestor zile devenite istovitoare pe parcurs, şi în orice caz neobişnuite pentru mine, în care am vrut să picur puţină originalitate, un strop de umor, şi adevăr cât poate să ducă firavele mele cunoştinţe de specialitate (ce lipsesc cu desăvârşire, la propriu) împrumutate de pe Google.
Rezultatul, privind în clasamentul provizoriu, pare să nu fi plăcut juriului. Mie însă da, (sper nu numai mie!) şi consider că m-am înbogăţit cu încă o experienţă. Las premiile celor care scriu în tipare recunoscute, ce nu-ţi forţează neuronii, pe care niciodată nu trebuie să le parcurgi până la capăt. Consideraţiile inconfortabile şi divagaţiile nu au căutare acum, şi aşa timpurile sunt zbuciumate.
Se pare că nu pot depăşi o uşoară nemulţumire.
Ultima temă, generos a fost ASUS-ul de această dată, îmi prilejuieşte să fiu relaxat. Vin sărbătorile, în cer se purifică la greu zapada şi îngerii repetă cu copii în cor colindele.
Şi pentru că trebuie să fac o comunicare importantă, acest concurs mi-a invadat blogul de două luni, intrând cu totul în viaţa mea privată, mă va suporta sper, în particular, preţ de câteva rânduri. Se va dovedi că există o legătură.
V-aduceţi aminte de povestea lui Alexandru? E încă postată pe blog. Dar de campania făcută pentru susţinerea lui prin redirecţionarea celor 2% din impozitul pe salariu, (o lege bună), către fundatia SERA?  Ei bine, am o veste extraordinară. Campania de susţinere din primavară a avut succes.
S-au strans aproximativ 500 de declaraţii, iar în urma acestora Alexandru a primit o parte din banii necesari deplasării din luna ianuarie 2011, în Germania , pentru operaţie.
În numele lui Alexandru, eu şi Cristina, mama lui, mulţumim din suflet celor care ne-au fost aproape!
Şi acum legătura cu laptopul ASUS, cadou de Crăciun.
Poate să pară un pic forţată, dar nu e. Alexandru va face în curând 7 ani. V-am mai povestit, el e cel care a testat laptopului meu Acer Extensa rezistenţa la apă, n-a rezistat, dar funcţionează cumva.
Departe de mine gândul de a argumenta exagerat şi plictisitor, dar la prima operaţie la 3 ani, o operaţie grea, prilej cu care nepotul meu şi-a pierdut darul vorbirii, după o lună de imobilizare pe spate şi întristare profundă, primul zâmbet care i-a apărut pe chip a fost datorat unui laptop pe care i-am pus un desen animat. Atunci s-a întors cu faţa către noi soarele.
N-aş vrea să devin melodramatic, dar el e familiarizat cu laptopul, vă asigur nu e prea mult. Îşi deschide singur jocurile, deseneaza, îşi caută şi porneşte singur desenele animate.
Dacă totul va merge bine în curând vom învăţa să recunoaştem literele şi idealul ar fi să învăţăm să scriem şi să comunicăm, cu ajutorul laptopului poţi face o serie de aplicaţii cu programe simple, dar eficiente.

Pentru el mi-aş dori de Crăciun un ASUS Eee PC 1001 PX, fără costuri prea mari, să-l aivă cu el în Germania, să-l pot vedea, şi să-mi facă semne cu mâna pe camera WEB


Pentru aceasta postare juriul a acordat 95 puncte

Constelatii paralele

Numele galaxy(e) provine din greacă şi înseamnă lăptos, desigur pe filiera Căii Lactee. E un sistem cu masă, alcătuit dintr- o aglomeraţie de stele. Într-o galaxie numărul stelelor începe de la 10 milioane, ajungând la un bilion în galaxiile mari, toate orbitând în jurul unui centru de gravitaţie.
Tot 10 milioane, dar de data asta de produse din gama IT&C are la această oră şi magazinul online IT GALAXY, descoperit fără vre-un telescop spaţial Hubble, (plasat pe orbită undeva dincolo de atmosferă, pentru ca imaginile sa nu fie perturbate de turbulenţe terestre), ci mult mai simplu în blogosferă folosind instrumentele unchiului Google
Serch www.itgalaxi, si ţi se descoperă o minunăţie de magazin online ce-ţi oferă o parte însemnată a civilizaţiei si înaltei tehnologii terestre pe care o poţi atinge, te poţi bucura de ea la tine acasa după ce o cumperi, spre  deosebire  de civilizaţia astrală la care poţi privii lung prin telescoapele ultra sensibile, o poţi imagina, dar nu dispui de anii lumină necesari ca să o poti compatibiliza nevolnicelor noastre simţuri.
Să rămânem deci la it galaxy-ul deţinut de SC COBRA MEDIA SRL ce  ne poate implini maruntele noastre aspiraţii şi să lăsăm în plata Domnului astrala Fată Morgană, care ce e drept ne-a inspirit în demersul introductiv ce tocmai am isprăvit să-l săvârşim.
Şi ca sa intrăm cu deplinătate în miezul lucrurilor, să spunem încă de la început că trebuie sa fim pregatiţi să găsim aici asigurate servicii şi produse la cele mai înalte standarde şi cele mai mici preţuri din piaţă. Sa continuam cu AVANTAJ-ele, adica ai posibilitatea sa folosesti cardul Avantaj, cumpând acum şi plătind după treizeci de zile. Din 1 octombrie se poate plătii şi în rate.
Despre produse
O constelaţie întreagă de produse din generaţia tânără în plină formă şi vreau să fac precizarea, n-am zărit în jur nici o gaură negră care să pună în pericol major buzunarul clientului. Nu-i mai puţin adevărat că forţele de atracţie magnetică o dată intrat în sistmem, acţionează cu certitudine, miraculos din toate părţile,  dar rămâne libertatea deplină a alegerii individuale garantată de constituţie, şi aici intervine din când în când fluierul arbitrului, cavalerul în negru care e direct pe mână cu guvernatorul Băncii Naţionale şi te avertizează când simte că faultul asupra bugetului periclitează echilibrul. 
Vizitaţi site-ul cu incredere şi nu încercaţi să mituiţi arbitrul. Cu Isărescu nu ţine!

duminică, 28 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XLI-a. O gură de nisip

Mă simt ca un călător istovit când ştie că mai are două zile de parcurs şi poate atinge umbra. Ce binecuvântare şi răsfăţ, oaza aceea verde lângă lacul albastru, după nesfârşita întindere a deşertului!
Cât mai iau o gură de nisip, am timp să studiez în amănunt imaginile mult dorite. De la razele fierbinţi ale soarelui am în cap două televizoare. Pe partea dreaptă un televizor LCD, iar pe stânga un televizor LED de ultimă generaţie. Care e diferenţa între un televizor LED şi un televizor LCD, ambele folosind acelaşi ecran LCD cu cristale lichide la afişaj?
Diferit, doar modul în care este  utilizată lumina pentru a genera imaginea în spatele ecranului. La LCD classic, lămpile fluorescente cu catod rece răspândesc o lumină albă în partea din spate a ecranului, pe când la LED, diodele organice emiţătoare de lumină (LED-uri) emit o lumină colorată utilizând mai puţină energie şi mai puţin spaţiu decât becurile tradiţionale. Nu ne mai complicăm amănunţind că la rândul ei noua tehnologie poate avea iluminare din spate, cu LED-uri sau Edge LED-uri. Oricum dezvoltarea e la început, orizontul abia deschis, şi trendul vânzărilor deja înclină balanţa.
Ar trebui totuşi să fac un efort de concentrare să văd cum stau cu imaginile.
Pe dreapta la LCD,  pare să am un raport mai scăzut de contrast, un unghi de vizualizare mai mic (un privitor ce se afla la un unghi mare faţă de televizor nu vede imaginea cu aceeaşi claritate ca unul ce priveşte din faţa ecranului), şi lumina de fundal poate crea distorsiuni de luminozitate.
În schimb, pe partea stângă am un contrast foarte bun: 3000000:1 (cu mult peste LCD), culori vii şi naturale, ultrasubţire ca dimensiune, îl poţi pune ca pe un tablou direct pe perete.
Poluarea şi consumul de curent sunt foarte mici la amândouă.
La dezavantaje deocamdată plusează televizoarele de tip LED, mai scumpe aproximativ de cinci ori decât celelalte.
In concluzie, pe  dreapta cutiei mele craniene bătute de soare am un televizor LCD destul de bun ca raport calitate/preţ, iar pe stânga am unul mai performant dar şi mult mai piperat la preţ.
N-am să mă hotărăsc acum în prăpădul de arşiţă ce mă plezneşte în moalele capului, de parcă îmi filează o lampă ca la Diamantul bunicii.
           Am să opresc temporar transmisiunea paralelă, şi o să număr consecvent în continuare paşii, până ajung în mijlocul vegetaţiei luxuriante a oazei de la capătul drumului. Nu se poate, sub arcadele vegetaţiei luxuriante să nu găsesc o bere rece Timişoreana, si abia atunci voi recăpăta discernământul întreg, să optez.      
          Cu temele făcute, a doua zi, din aeroport mă voi prezenta fără escală direct la Azerty.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XL-a Ceaţă pe fluviu

Dialogurile cu Pasărea ceţii nu sunt o noutate pe blogul meu. De un timp însă pasărea a intrat în grevă. Nu mai ciripeşte nimic. Oftează şi mănâncă seminţe. Bine măcar că nu i-a dat prin minte să intre în greva foamei, ce m-aş fi făcut, aş fi fost nevoit să mă expun răstignit pe sticlă, întrebărilor Marii Preotese de la Realitatea TV, în Ora de foc. Atât ar fi bătut câmpii Oana, de-aş fi fost obligat să-i retez scurt macaroana.  Ţi se face lehamite cât o răsuceşte cu limbuţa ei despicată până reuşeşte să facă legătura cu preşedintele…
Am bănuit mai apoi că s-a pus pe bune cu sindicaliştii, că deh şi-acolo e multă ceaţă… cu fondurile, cu patrimoniu, şi aud că se doreşte să se facă lumină. Pasărea mea, precum şi liderii sindicatelor, la lumină nu pot avea libertate de mişcare deplină.
Dar n-am zărit-o manifestând, nici măcar la mitingul poliţiştilor, şi mai mare ceaţă ca acolo, rar…
Nu s-a înscris din câte ştiu nici în partid. L-a tot urmărit în zborul ei dezordonat pe Ponta; cine-l obligă frate la înălţimea şi greutatea lui să facă piruiete ca un balerin!...
Despre Crin,
numai de bine!...
Dar e prea senin
în nor
când susţine
că doar nevasta
din coasta lui
e în serviciu
Patriciu-lui
            în offshore…

Nici de zburat, nu mai zbura, pasărea!...
Până-ntr-o zi când de pe patul ei de suferinţă, în grai pierit mi-a zis:
_Am înţeles că vrei să faci business pe blog!…Aveam deja mustrări de conştiinţă. Îi ajunsese fierea la bojog!
Asta era!
Protestul ei din business izvora.
Va trebui cu mintea în derută, şi cu experienţa mea de viaţă
s-aleg:
ori ceaţă,
ori valută!

ÎNCERCAM S-O CONVING:
            _ Dacă e ceaţă, e umezeală şi frig.
            Ceaţa e, gaura de la covrig…
            _ E poezie…e metaforă…
            _ Da ştiu, bei apă şi mănânci anaforă.
_ Ceaţa e starea de graţie primordială.
Banul e doar momeală,
E ochiul dracului…într-un cuvânt
_ Dar dacă-l ai, şi dracu e sfânt.

Ne-am ciondănit o vreme. N-am ajuns la concluzii. În mintea ei, sau a mea erau zeci de confuzii. Arta compromisului ar trebui să ne împace. Aştept Pasărea ceţii, deocamdată tace…

Cerintă specială la temă: coerenţa

Si care-i dilema?
Coerenţă? Câtă apă-n Danubiu!
O s-o vadă şi juriul n-am nici un dubiu!
Dacă e
ceaţă pe fluviu

vineri, 26 noiembrie 2010

Proza arhiscurtă înconjoară blogosfera .Preluat cu multumiri de la Calin Hera

Vorbeam despre ceva special. Am vrut să fie ceva special pentru Ion Toma Ionescu, câştigătorul ultimului concurs de proză arhiscurtă Cinci săptămâni în palon. Ceva special pentru noi toţi, prietenii şi “practicanţii” prozei arhiscurte.
Cum mi-a plăcut foarte mult ideea lansată de Adela, că suntem, cu toţii coechipieri în această întreprindere, m-am gândit că ar fi ceva special dacă am alcătui împreună PA-ul care a câştigat ultima etapă (şi care n-a mai avut şansa să ofere tema unei noi etape). De aceea v-am rugat să participaţi la acest ceva special.
Practic, am realizat împreună un lanţ de proză arhiscurtă care s-a întins peste o parte a blogosferei. A, încă un amănunt: cum Ion Toma Ionescu spunea la un moment dat că el obişnuieşte să scrie poezie şi că a apela la proză i s-a părut intersant, şi cum eu i-am răspuns că proza arhiscurtă are mai mare legătură cu poezia decât pare, mi-am permis să redau PA-ul lui sub formă de poem. Nu se poate la toate PA-urile, dar la cele scrise de poeţi se poate, aproape mereu. Nu mă întrebaţi de ce.
ar fi vrut să facă un duş.
ca degetele-i încremenite
ce nu doreau să se încheie.
Şi-a pus capul pe pernă
şoptindu-mi că e
Am împins-o
către perete.
degaja o mireasmă
Ţipetele ciudate ale pescăruşilor
NOTĂ. Le mulţumesc tuturor celor care au avut încredere în mine şi şi-au oferit ajutorul fără a cunoaşte prea precis despre ce e vorba, pe neve. Dar, după cum vedeţi, lanţul de proză arhiscurtă nu e complet. Cu atât mai bine! Fac două provocări: cei care doresc să se alăture acestui lanţ o pot face în continuare (e destul de vizibil care sunt “titlurile” care n-au încă, îndărăt, vreo postare – unele sunt foarte ofertante; sunt permise, la acest lanţ, şi fotografii şi poezii şi romane fluviu). A doua provocare: imaginaţi lanţuri de proză arhiscurtă proprii şi daţi-le drumul să se mişte prin blogosferă!

joi, 25 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XXXIX-a . U Bamboo ECO

U Bamboo vrea să fie unicat. E greu în lumea diversă a laptopurilor, dar cand eşti ASUS se poate orice. Vrei să fi ECO cu tot dinadinsul, există soluţie, scapă de plasticele pe care le înglobează din plin corpusul şi măruntaiele drăciei ăsteia, şi pune altceva în schimb, mai natural, cu care să navighezi pe internet şi toate cele, în aceleaşi condiţii poate şi mai bune.
Întoarcerea la natură nu e doar o  modă ci un deziderat necesar impus de mediul înconjurător ameninţat din toate părţile.             
Oare nu corăbierii în zorii umaniţii apropiau distanţele navigând pe corăbiile lor din bambus? Şi atunci n-ar fi potrivit în amurgul ei, să reluăm ciclul folosind bambusul în construcţia laptopurilor ca să putem naviga la fel de natural în blogosferă?!
Vorbind despre calitţile bambusului, el creşte în înălţime miraculos cu 60 centimetrii în 24 de ore, şi este foarte uşor reciclabil, nu ca plasticul adevărată otravă. Cei de la ASUS l-au folosit în construcţia carcasei şi altor componente în combinaţie cu aluminiu astfel că aproximativ 25% din materialele plastice au fost eliminate. Pe deasupra s-a obţinut un aspect deosebit de atrăgător, şi diferit ca nuanţe de la un laptop la altul.
NOTA: AICI AM PIERDUT O PARTE DIN TEXT. BINE CA A APUCT SA-L CITEASCA JURIUL...

Lumea văzută de Ion I

Când iei un OSCAR, am văzut la televizor, închini ode părinţilor, fraţilor şi în primul rând soţiei care te-a inspirat punându-ţi de-o parte cu sacrificii ceva resturi de la cina zeilor. Exegetic, “rest”-ului îi dispare nuanţa peiorativă dacă provine de la zei (am studiat conceptul). Ţinând seamă că extracţia s-a făcut cu multă grijă, înainte da servire vă dezvălui în premieră filonul geto-dagic al PA-urilor mele. Arhiscurt deci premiul îl datorez şi îl dedic poporului roman. Mulţumesc juriului!

Nota autorului: Iniţial aş fi vrut de la Călin pentru PA-uri, premiul EMMY. OSCAR-ul mi l-am ales singur mai târziu, dar "Lumea văzută de Ion B" a răsărit cumva din tomberon şi n-aş fi vrut ca "Lumea văzută de Ion I"…tot acolo, să apună


Toate PA-urile din concurs le puteti gasii pe celalalt blog http://glontdeargint.blogspot.com

miercuri, 24 noiembrie 2010

SuperBlog _ Etapa XXXVIII-a. Una cu brandul

Toyota ne surprinde din nou cu enunţul temei pentru concurs:
“Considerând atuurile care diferenţiază maşinile Toyota de celelalte branduri, cum crezi ca se distinge şoferul unui autoturism Toyota faţă de ceilalţi soferi? Prezintă-ne profilul psiho-sociologic al şoferului de Toyota, asa cum il percepi sau ţi-l imaginezi tu.”
Dintru început trebuie să fac precizarea că profilul psiho-sociologic (pretenţios după opinia mea) al şoferul de Toyota, nu poate fi un şofer de taxi, chiar dacă mă aflu acum într-un taxi Toyota. Când l-a angajat Compania pe taximetristul de la volan, nici măcar nu se ştia că patronul va scoate în piaţă şi o divizie de Toyote, deci nu s-a pus problema alegerii de nici o parte. Şi grăbit fiind, ca mine, e greu de presupus într-un oraş aglomerat că stai să cauţi un anumit brand la taxiuri, având în studiu comportamentul şoferului, presat de timp, sau de paparazzi dacă eşti vedetă, nu-i cazul meu, aşa s-a nimerit.
Ginerele meu mă aştepta la o terasă cu văr’su, îl rugasem să-mi găsească un proprietar autentic al unei astfel de mărci cu care să pot sta de vorbă, să-l descos înainte de a mă apuca de articol, să-i studiez reacţiile. Îl ştiam pe Cosmin, nu-l văzusem de când era puşti şi iată-ne la aceeaşi masă adunaţi de meandrele vieţii. Bine că nu m-am oprit la taximetrist. Cum îi mai străluceau ochii povestind întâmplări din Campus, derulate invariabil cu maşina lui!
La un moment dat m-aş fi putut întreba când mai ajunge şi la cursuri băiatul ăsta îndrăgostit de Auris. Gabi e student la drept în an terminal, nu a avut probleme cu examenele  ştiam de la văr’su. O restanţă două pe vară, cât să-l călească normal pentru meseria de avocat.
Părinţii, ambii judecători în provincie, au considerat că venise momentul să-i înlocuiască Loganul, ca să se acomodeze cumva înainte de absolvire cu noul statut şi l-au dus in Showroom de ziua lui să-şi aleagă o marcă, oricare, ce consideră el că i se potriveşte.
N-a stat pe gânduri, ştia şi culoarea îşi făcuse proictul; în doi trei ani după absolvire o va avea în garaj. Navea de unde să ştie că babacii îi pregătesc surpriza. A fost cea mai frumoasă zi din viaţa lui fără griji, ce curgea liniştit sub oblăduirea părinţilor. Vegheau cu tact, de la distanţă, fără a-i da impresia că sunt tot timpul acolo.
Le-a împlinit speranţele, putea deveni beizadea, n-a fost cazul. Şi-a însuşit un  comportament social fără excese, amabil, cu decizii rapide, stăpân pe sine, cu dorinţa continuă de autoperfecţionare şi respect pentru cei din jur, niciodată stresat, spirit ecologic, fin, elegant şi, ciudat fără a face rabat limbajului şmecheresc al generaţiei sale, adoptase în vocabularul doar”babacii”, parcă venea din altă lume.
Nu călcase niciodată pe un stadion de fotbal, singurul sport care l-a încântat practicându-l un timp în echipa liceului, a fost baschetul. Perseverent, când îşi punea ceva în gând reuşea, şi nedorind dinadins era tot timpul în centrul atenţiei. N-a trebuit niciodată să caute compania fetelor pentru că natural, ele erau cu iniţiativa. Incă nu-şi găsise partenera, va veni desigur timpul, important era că avea naş, şi naşul era Laurenţiu.
 Acolo în restaurant discuţia se încinsese pe marginea avantajelor pe care ţi le oferă Toyota şi avansul japonezilor în motorizarea hibridă. Aveam datele tehnice să conduc discuţia, fiind documentat de la etapele anterioare ale concursului SuperBlog pentru care prestam, mă interesa însă cum intrase el ca şofer în echipă, cum se completau. Era în regulă. Una cu brandul
Cum ospătarul tocmai ne adusese la masă frigărui de morun, discuţia alunecă firesc înspre pescuit. Pasiunea de ultimă oră a lui Laurenţiu ce ţinea cu tot dinadinsul ca a doua zi să-şi lanseze în Dunăre noile lui scule achiziţionate şi înca nefolosite. Ideea i-a surâs şi lui Cosmin şi-au hotât să se-ntâlnească cu condiţia să facă deplasarea cu Aurisul său. S-au înţeles, tot voia Larenţiu să-l testeze la drum lung. Aş fi mers şi eu, dar cine să-mi scrie articolul.