marți, 6 septembrie 2011

''Les Bleus'' – pui de Crevedia.


Azi, 6 august, Generalul Piţurcă şi-a pus în gând să bată „cocoşul”.
S-a mai văzut în tradiţia locului, aici la noi, o babă să-şi bată găina ca să-i facă ouă de aur. Problema e, ce tactică să aplici? Cum îl încolţeşti pe pintenat ca să-i jumuli penele alea frumos colorate? Să-l laşi pe gazon în pielea goală, în mijlocul stadionului, ăl nou, în ovaţiile celor 50000 de spectatori, aţâţaţi de mirosul simţit în nări. Staţi liniştiţi că nu e miros de sânge, n-avem noi treabă cu Dracula. Suntem un popor imaginativ. Deja cocoşul, l-am ridicat în rang, e un curcan la tavă rumenit, ca să-i băgăm în seamă şi pe venetici, vai mama lor de americani.
Toată noaptea de dinaintea partidei, a gândit Piţurcă. A gândit şi a dat cu zarul. Ca un făcut, din orice poziţie arunca, şi cu stânga, şi cu dreapta, după ce se rostogolea blestematul ăla de zar, arăta numai 2-1.
Bine că nu ne-a luat Dumnezeu toate minţile, să rămânem la mâna lui Piţi! Bine că avem guvern şi are cine să gândească pentru noi! Abia acum se recunoaşte clarviziunea Elenei Udrea, când cu brandul de ţară.
(O umbră de incertitudine se lasă grea peste firul poveştii, cititorul neînţelegând unde bate mingea autorelui.)
Păi, nu e inaugurarea stadionului? nu organizează alde Oprescu, o sindrofie?...
?!...
Nu trebuie ca echipa adversă să facă onoare ceremoniei, să participe la eveniment?
?!...
Oprescu, burlac fiind, aduce frumuseţile patriei, blondele şi Nuţi, vine cu frunzele.
Parcă începe să se lumineze nocturna.
Fetele, n-au decât să-şi poarte cu eleganţă brandul naţional, că sigur Ribery, Benzema, Govou, băieţi sensibili, se dedulcesc la vegetale.
Doamne-ajută! Dacă diseară în teren “Les Bleus”, “cocoşii”, vor aduce mai mult a “pui de Crevedia”, îmi pun şi eu la butonieră frunza şi promit să votez tot cu Nuţi la viitoarele alegeri.

luni, 5 septembrie 2011

Descălecatul cuvintelor

sub semnul pierzaniei
adulmecând rana
vântul de sud
picură  ceaţă


lutul mă strânge
oasele se despart
ca ramurile unui pom
carnea mea
mistuie focul


în cercuri largi
păsări de pradă
pândesc hulpav.

joi, 1 septembrie 2011

Ceaţă cu aeroport

cercuri de ape în jur
desferecate
schenghenuri

sub retină
flashurile indigo
ale blitzurilor

mătasea cuvintelor
lâncezândă
pe manechine de ghips

aeronave atinse
precum popicele
de izbitura kerosenului

şi paşaportul
în geanta burduşită
cu şuruburi şi cuie

(lipsesc  doar
procedurile de fixare
a metaforei)

mustind de lună
vameşul
cercetează viza

dincolo-n  noapte
ca o  nălucă
tulburătoare

ea aşteptând
cu prepelicarul
în lesă

miercuri, 31 august 2011

Toaca la Văratec


Precum glasul lui Dumnezeu, toaca rasună direct în auzul inimii. Te copleşeşte cu sunetul şi ritmul simplu, alungând răutăţile gândului de peste zi. Incantaţia scândurii de fag sub lovitura ciocanului bine strunit, este deasupra lucrurilor pământeşti şi cheamă spre adâncimea de nepătruns a iertării şi raiului.
Legenda spune că Noe, la îndemnul lui Dumnezeu, a fost primul cel folosindu-se de toacă, înaintea Potopului, spre a îndrepta fiinţele alese supravieţuirii în pântecele ocrotitor al Corabiei.
Azi corabia bisericii, la înălţimea veacurilor de dinapoi şi în hotarul veacurilor de dinainte, aduce aminte poporului său tainele sfinte ale ortodoxiei, fându-ne să ne eliberăm de ritmul amăgitor al lumii.

Nota: Pt o imagine mult mai clara clic pe link;