Cârstoiu şi găina lui lehuză

Întrebarea mă bântuie de aseară, după ce am urmărit la B1 emisiunea junelui Nelu Barbu cu marele analist. Nu ştiu cum se rătăcise pe-acolo şi unul ce încă îşi zice, Dan Pavel...

Nu numai că maestrul nu s-a dat pe spate, ca toţi ceilalţi, comentând subiectul meciului transmis cu o seară înainte de Antena 3, dintre premier şi pastorul protestant(nu mă pricep la religii, îl ştiţi; „părintele” protestatarilor din piaţă...), dar ne-a uimit încă o dată, încercând să ne lămureasca despre evidenţa faptului că găina  a născut cu adevat pui vii. N-a precizat dacă era aceeaşi.

Nu mă situiez nicidecum printre cei care i-au cântat lui MRU prohodul, atunci când acesta a hotărât să meargă la gâde, punându-şi capul pe tocător în ringul Antenei şi nu m-a surprins total nici măcelul administrat, când s-au răsturnat planurile. De mirare cum unii, au putut gândi că acolo în ring va fi un meci de box, chit că înainte de pauză, am aflat pe surse, Dana Grecu se dezbrăcase ca la marile gale. N-a mai urcat în ring până la urmă în bikiny să anunţe ultima repriză, în baia de aplauze a spectatorilor înfierbântaţi. A rămas în culise să-i facă pastorului respiraţie gură la gură.  

Nu insist să definesc tipul de confruntare. A fost un meci între categoria Muscă şi categoria Dex. Musca bâzie, zboară, Dexul e mult mai greoi, cum să alergi după muscă, eventual s-o omori!?... Astea erau premizele.

Dracu îl puse pe gâde să vrea să citească cuvântul ăla din (sau dintre?) paginile dexului!... 

I-a căzut Dexul în cap de-a rămas ca o găină lehuză după ce născuse puii vii.

Pănă la urmă vorba lui Cârstoiu, ciudoasă, noi ce-am câştigat? 
"Măi oameni buni, e un premier abscons, periculos,  din câte ştie nu ne-a spus nimic!”

Dar să revenim la oracolul nostru. 
Ce-o fi cu el? Să fie poziţia lui schimbată, opusă valului, doar deontologică, profesională? Simte ceva de-a trecut în opoziţie? E, invidia că MRU-ul are dexul mai mare? O fi supărat că n-a venit primul ministru în emisiunea lui prima dată, (s-a dus la papistaş) să-l ungă cu mir? O fi având ceva spaime sub acoperire şi ăsta le ştie? L-a pus Băsescu să-l încerce?

Pare circumspect, aşa, de la-nceput. Îmi pun întrebări.

Caut şi eu ca maestrul în subtext o ştire.

Exerciţii de respiraţie

                                                                                        Foto: marincristian.ro

Noaptea a urcat pe munte luând cu sine roua de pe cuvinte. Întins în iarbă, tac, aşteptând să apară printre tufele de trandafiri ghimpaţi, prada. Am mai măturat o dată cu obiectivul DSRL-ului banca strălucind albă la capătul aleii. Ultima, din parcul imens, la care nu mai ajunge nimeni.

Alături, găleata cu vopsea şi pensula mă provocau să testez aparatul imortalizând cadrul nefiresc. Dar o mişcare imperceptibilă a aerului m-a neclintit ca un arc întins. Era aceeaşi rochie uşoară, albă, ce-i mângâia pulpele pendulând ca o limbă de clopot în mintea mea. El s-a aşezat pe bancă şi ea în braţele lui sărutându-l. Simţeam pe buze gustul ştiut de rodie. Uitasem pentru ce venisem. Imagini vechi se dedublau în focarul obiectivului, disimulându-se ca o pânză de apă peste memoria peliculei unui film vechi, mut. Timpul s-a comprimat îndelung.

Când s-a ridicat de pe bancă, bărbatul avea pe spate dungi albe de la scândurile proaspăt vopsite.

            Rochia ei se şifonase puţin.

O carte si doua edituri

O aparitie editorială nouă, face parte dintre rarele mari bucurii pe care timpul cu parcimonie mi le-a dăruit. Dându-şi seama probabil că balanţa a stat înclinată prea îndelung spre tristeţe, cel care aranjează cumva starea lucrurilor, a vrut să compenseze situaţia şi a găsit cu cale ca ultima carte pe care am scris-o, Bursa îngerilor să apară de-odată în două edituri.

Faptul mi se pare nefiresc să mi se întâmple tocmai mie şi „vinovat” de asta se face doar prietenul meu Emanuel Pope. Căruia trebuie să-i mulţumesc pentru că a ales cartea mea să facă parte din Colecţia Print în cadrul proiectului Cititorilor de proză şi să fie tipărită la Editura Transilvania.

Cum se cade să mulţumesc şi celuilalt vechi prieten, Călin Vlasie care a pus sigla Editurii Paralela 45 pe trei dintre cele patru cărţi pe care le-am comis până acum cu îngăduinţa dumneavoastră.

Deocamdata coperta de la Editura Paralela 45.

Interviu cu un personaj

       Revista Pietrele Doamnei prin aceeasi sensibila Mihaela Cavescu ia un interviu unuia din personajele vii ale cartii mele Dosarul "Albastrii". Pentru lectura clic pe fotografie.

Singurul mucenic

Astăzi despre Dan Grigore. Nu artistul uriaş, ci demisionarul din CNA  sub povara de presiuni şi vorbe de ocară. Hulitul care a îndrăznit să cugete curat, cântărind cu instrumentele dreptăţii şi neascultând de poruncile venite de la Partid.

Se întâmplă în preajma zilei de 9 martie, zi ce aduce aminte de povestea celor patruzeci de mucenici, soldaţi creştini, siliţi să se închine idolilior şi refuzând închişi în temniţă să-şi trădeze credinţa, iar după 8 zile, condamnaţi la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei şi bătuţi cu pietre.

Picătura ce-a umplut paharul a fost greaua vorbă şi necugetată a celui care se crede viitor preşedinte, ca o umbră aruncată maestrului, cum că ar fi „lipsit de onoare”.

În ce lume, la noi sau aiurea, falnicul Stejar poate fi umbrit de un crin!

Nu mai punem la socoteală statura umbrei _ cea morală, cea profesională, cea a bunului simţ, clamată într-o revoluţie(de ce-or fi devenit revoluţiile caricaturi?...) şi, care nu se ridică falsului preşedinte, nici până-n genunchi.

Mă uit în jur, tare mi-e teamă că repetăm povestea celor patruzeci de mucenici. Doar unul singur nu şi-a dat duhul atunci!

Ne-a rămas imaginea în spatele convoiului de căruţe urnit către râu, mama lui, purta pe umeri trupul strivit al feciorului încă viu, înălţând către cer rugi fierbinţi de a-i fi primit fiul, în rândul celor morţi.

Dea Dumnezeu, să nu-i încremenească pe umeri crucea!

Psalm de ziua femeii

                                 

                                                3722483.jpg picturiweebly.com

                   

a privit împrejur cumpănind

iscusitul meşter

cerul cu focul luminãtorilor

apele şi pãmântul cu verdeaţã

lucrul era bun

şi-a împreunat mâinile

şi-n rugãciunea lucrãrii sale

l-a zămislit pe om dupã propriul chip

dându-i duh

şi-a mai trecut o zi

dar şi o noapte

cum sã laşi  pradã singur omul

sã pãzească via

cu grijă mare a scos o coastã

din somnul lui

şi a strãpuns cu ea

bulgãrele albastru storcând deasupra

boabe de rodie

îi plãcea cum se împlineau

în cãuşul palmelor

rotunjimile coapselor

şi ascunzişurile femeii

astfel a fost searã

cerul apele si pãmântul

s-au potolit  traversând

împreunã ispitele nopţii

în dimineaţa celei de-a şaptea zi

i-a poruncit omului

cu gândul curat

toate zilele vieţii lui

să-şi zidească femeia în iubire

şi înluminându-se

s-a depărtat

Din volumul sub tipar Bursa îngerilor

Acoperişul cerului

                                                                                  Jean Moral. Alteritate

nici nu apuca soarele

să-şi spele-n rouă sudorile nopţii

când pleca la muncă

ciocanul

canciocul pentru smoală

foarfeca de tablă

găleata

scripetele asteptau de cu seară

în sacul de rafie

cu ţigara în coltul gurii mormăia la prânz;

“cu răbdarea

treci marea”

când il strigam

fără vapor în mintea mea puţine şanse

de la un timp ploaia grozavă

şi-o ameţeală

îl ţinea de pat

până-ntr-o zi când zise:

“tu Mărie să-mi aduci sacul

urc musai

că s-a spart acoperisul ăl mare

şi Dumnezeu n-are răbdare”

Din volumul Bursa ingerilor

Tenisul feminin de poveste

Cu siguranţă nu ştiţi legătura dintre Fraţii Grimm şi sportul alb. Nu, nu ei au inventat sportul alb! Ei au inventat-o doar pe Albă ca Zăpada. Şi legătura cu piticii e publică, nu căutaţi pe surse, nici în Wikipedia, nu daţi search pe Google, ea face parte din marea literatură, nu e o ştire.

Nu ştiu ce mi-a venit, că nici Somnorosul şi nici Mutulică n-au exersat lovitura de dreapta, sau lungul de linie.

Şi-apoi, cum ajung la cele şapte prinţese, de unul singur, alb ca zăpada. Fratii Grimm au fost măcar doi.

Monica Niculescu, Irina Begu, Sorana Cîrstea, Simona Halep, Alexandra Dulgheru, Alexandra Cadanţu şi Edina Gallovits-Hall.

Ele fac mare performanţă şi sânt, toate şapte, în Top 100 WTA, aducănd Romania pe un podium de poveste, lângă Rusia (11 jucătoare) şi SUA (8 jucătoare).

           Cu siguranţă nu ştiţi legătura dintre Fraţii Grimm şi sportul alb. Nici eu n-o ştiu...

Două democraţii

Rezistenţa prin umor, e datul ce ne cantonează ca popor fruntaş în lumea bancurilor, nu în lumea civilizată. Pe vremea ailaltă, izvorul principal al râsului sănătos, îşi trăgea seva din armată, cea mai democratică instituţie a timpului, acolo unde până la urmă, sub uniformă, la raport, în faţa ta- majurului – eram egali; indiferent de etnia şi gradul culturii sau inculturii ce dădea din noi.

Toţi ne îndobitoceam cu generozitate servindu-ne cu credinţă patria.

Azi, fără îndoială cea mai democratică instituţie e – Parlamentul. Nu contează ce afaceri ai în spate, câte palate, câte maşini, căt de fin sau peltic ţi-e discursul, până la urmă la numărătoare, tot un vot ai. Egal.(mai depinde doar cine-l numără...)

Nu s-ar spune că senatorii şi deputaţii nu servesc, sau n-au servit ţara cu credinţă –  la micul dejun în Comisii şi după amiază, în Plen!

Domnilor, veniţi mai aproape să n-audă presa, o să dau din casă câteva citate celebre.

La instructia de front, dom' plutonier ordona:

–Pluton, alinierea în front câte unul!  Pentru verificarea bocancilor,  ridicaţi piciorul drept! 

Unul dintre soldaţi ridica, din greşeală, piciorul stâng, la care dom' plutonier, vazând şi un bocanc stâng ridicat, striga imediat:

– Bă, care ai ridicat amândouă picioarele!? 

Nu-i aşa că situaţia pare ruptă din parlament?

– Măi rahat, nu mai mişca în formaţie că te mănânc!

Am deja în faţă, îl văd clar pe Şeful grupului parlamentar, nu contează de la care partid.

– Fruntaş Ionescu, vei fi pedepsit 5 zile de arest pe motiv că ai fost găsit cu o persoană de sex feminin la gardul unităţii în loc să fi în pat!

Păi, domna Roberta Anastase, ieri, n-a tăiat indemnizaţia, pentru o poziţie, în afara cadrului legislativ?...

–Băgaţi la tărtăcuţă,  regulamentul nu poate fi încălcat absolut niciodată, cu excepţia situaţiilor prevazute de regulament! 

Nu mă îndoiesc, l-aţi recunoscut pe Blaga, preşedintele senatului, persoană onorabilă de altfel. Să vă mai dau un citat. Sergentul catre soldati:

– Trebuie sa ţineţi duşmanul tot timpul în ochi... Ce te holbezi aşa la mine soldat!?... că eu nu sunt  Preşedintele!

Ponta  săracul de el!... Şi Crin?

Crin are probleme-n partid şi, diplomat, îi face morală unuia din pluton scoţându-l în faţă.

– El a fost un măgar şi un porc, nu MAE cu noi în formaţie SIE exclus!

Cum am spus, umorul e un nutreţ pentru români la mare preţ.

1 Martie

Cu firava lor răsuflare

au încălzit albul zăpezii.

Mângâindu-l, cu blândele suliţi,

lăncierii i-au străpuns armura.

Firul de sănge a împletit

în zăpadă

dorul.

Cât timp ieşim din iarnă

învingători,

ne putem întoarce acasă.

Femeile ne aşteaptă deschise

la porţi.

Le prindem mărţisorul în piept

şi răbdători,

aşteptăm binecuvântarea

sărutului,  

ca o ofrandă a zeilor,

ca să fie pacea cât mai lungă.