duminică, 10 iunie 2012

AlegeM Caragiale. Episodul II.





AlegeM Caragiale. Episodul I.




vineri, 8 iunie 2012

Sub cerul Transilvaniei

Alege mireasa


Testul alegerilor are multe necunoscute. Ţin minte, mama, Dumnezeu s-o odihnească, îmi zicea să casc ochii bine când aleg:
Mamă, să te uiţi la părinţi! Sunt ei cumsecade? Oameni gospodari, nu neapărat cu dare de mână dar orişicât nu te-arunci cu capu-nainte în apă tulbure umflată de ploi că te izbeşti de vreo piatră ascuţită sau de vreun fier ascuns. Cauţi locul mai întâi cu talpa piciorului, sau mai bine cauţi un râu limpede cu albia bătătorită.
Când vezi o fată călare(călare pe cal că nu eşti mazăre...), stai înfipt pe mal că nu e nici soare, nici mare să te laşi dus de val! Cască ochii dincolo de faţadă, nu te lăsa orbit de frumuseţe că e înşelătoare şi trece repede! Vezi de neamuri, vorbeşte cu vecinii, bate la poarta casei ei, stăruie până se deschide şi te uită şi-n fundul curţii!
Şi mare grijă mamă, să fie singură la părinţi! Dacă are un frate doar, mai treacă meargă n-ai ce face dacă-ţi place. Că ăla pleacă şi se ţine singur. Dar dacă are surori mai multe şi esti prost, pân-aici ţi-a fost dacă mă-nţelegi, că te-ai însurat cu toate! Tu alegi!
Vestea bună mamă – că ai neveste. Vestea rea – că n-o ai nici pe-a ta şi nu mai şti nici cum te cheamă.

Acu, eu, mâine, revenind la ziua de azi ce mireasă s-aleg, că toate-s amvelopate la Crucea de piatră!? Am consultat  listele. Uselistele nu mai ştiu de mult de părinţi. Felix le-a luat toate minţile de când le-a spus că el singur e tata-l lor şi le-a făcut din flori, întrun vis de-al lui, surori pe toate trei paraşutistele.
De partea cealaltă, mireasa portocalie de nerozie s-a dat la fund descoperind că portocaliul e verde şi mărul rotund.
Diaconesele lui Dan au sărit din plan ca explozia, când mi s-a arătat în tavan Elodia.
Iar verzele(ecologistele), înconjurate de câinii comunitari mi-au adus aminte că mâine alegem nu mirese ci primari.
Am scăpat şi de data asta! Nu mă însor! Sunt tot alegător!
Am un vot şi vreau să vă consult
Ştiţi cumva, cine dă mai mult?

miercuri, 6 iunie 2012

Misterul creaţiei


Însăşi biblia ne amăgeşte ceţoasă că nici focul, nici pământul, nici apa şi nici măcar femeia n-a ispitit misterul creaţiei. La început a fost cuvântul. Cuvântul lui Dumnezeu.
Nu trebuie să ne facem probleme către cine l-a rostit, în ce limbă... Sigur însă acel cuvânt nu a fost onomatopeic, scurt, sentenţios sau silabisit greoi, ci a fost un cuvânt lung cu inflexiuni învăluitoare ca un vers fără îndoială muzical, dacă atât de mult i-a plăcut Atotputernicului să-l asculte şi să-l moduleze ulterior, aşezându-l la temelia lumii acesteia.
Tot atât de încredinţat pot fi, că bucuria creaţiei s-a sfarşit la capătul nopţii când Ziditorul a întrezărit femeia într-o margine, întinzându-şi la soare pielea catifelată peste reliefurile rotunjite de degetele lungi ca nişte raze ale gândului său.
        Astfel marele poet a încercat să potriveasca sunetul cuvintelor ca o mantie peste trupul gol al femeii. Într-o clipă de rătăcire şi uitare de sine, nemulumit de ce a ieşit a rupt vestmântul, să poată admira în tăcere splendoarea desăvârşită a formelor.