joi, 6 februarie 2014

Nu trageţi tovarǎși!



          Astǎsearǎ Radu F Alexandru, mult mai bun om de culturǎ decât politician, mi-a amintit cuvintele lui Maiakowski înainte de a se sinucide:
          “Nu trageţi tovarǎși!”
          În timp ce Crin Antonescu anunţa demisia vicepreședintelui Chiţoiu din guvern, pe motiv cǎ de prea bun ce e nu se mai poate lipsi de el în conducerea partidului, pe scrol, o știre anunţa ca la Bacǎu un hoţ a fost gǎsit dormind în casa unde operase.
          Chiar nu mai înţeleg în ce logica politicǎ joacǎ hazardul.

Scriitorii de azi și de ieri…



          Mǎ minunez cât de mari au fost în toate timpurile scriitorii neamului. Vǎ propun sǎ îl recunoașteţi dintr-o singura paginǎ ca geniu naţional, pe unul dintre ei. Fila 18 Dosar CNSAS 1370480

Declaraţie


          Subsemnatul Vǎcaru L Ion Referent Principal la Comitetul Provizoriu al Plǎșii Merișani(Argeş) declar urmǎtoarele:
          Cunosc pe Eugenia Popescu (personajul Gica, comunista, al romanului meu Gușterele care trebuie să apară curând), din anul 1945, din Pitești, de la Organizaţia Tineretului Progresist unde s-a strecurat și dumneaei, și s-a înscris în anul 1946. A trecut apoi la PCR unde și-a depus munca de partid. Neducând munca în spiritul de clasǎ, a fost exclusǎ deoarece susnumita era legionarǎ la origine.
          În anul 1949, 24 mai, am fost numit Președinte al Plǎșii Merișani. Când am venit sǎ-mi iau postul în primire, am gǎsit-o pe susnumita ca Primar al Comunei. Întrebând poporul sǎrac și pe membrii de partid ce fel de element este, toţi mi-au spus cǎ a fost legionarǎ împreunǎ cu fraţii sǎi și îi mirǎ cazul cǎ e încǎ în conducerea plăşii, pentru cǎ se poartǎ cu dictaturǎ faţǎ de popor. Poporul și cu membri de partid mi-au propus sǎ o dǎm afarǎ, însǎ fiind susţinutǎ de Comitetul Provizoriu Judeţean, nu am putut sǎ o dǎm afarǎ și din postul de Vice-Președinte pe care îl deţine la Comitetul Provizoriu al comunei.
          Cu toate declaraţiile luate de la anumiţi oameni care îi cunoșteu activitatea legionarǎ și cu referinţele de la membri de partid din care i s-a format dosar și a fost trimis la Secţia Cadre a Judeţului, tot nu am putut-o scoate din conducerea comunei. (Ce neputincioasǎ pare sǎ fi fost atunci democraţia! Azi în epoca Ponta, asemenea bâjbâieli nu ar mai fi posibile.)
          Afarǎ de cele arǎtate pânǎ în prezent, susnumita(adica numita primar), duce o muncǎ contra Partidului Muncitoresc Român, spunând cǎ mult nu mai este și va fii rǎzboiu, vor veni americanii și vor lua iar conducerea ţǎrii, fostele partide fasciste sau istorice în care și tatǎl ei (Tobârlan) a fost primar în Partidul Liberal. (Nu știam cǎ tata-mare Tobârlan a fost primar, liberal deci!)
          Un frate al ei (Nicolaie) a fǎcut nuntǎ legionarǎ unde a fost și ea îmbrǎcatǎ în cǎmașǎ verde cu centurǎ, I s-a gǎsit fotografia, pe care susnumita spune cǎ nu o recunoaște.(În cel mai rǎu caz, dacǎ organele constatǎ cǎ e ea, din ce își mai aduce aminte, ar fi putut juca într-o piesǎ de teatru în costumul ǎla.)       
          (Într-o altǎ notǎ informativǎ nesemnatǎ aflatǎ în dosar, datatǎ 15 martie 1950, nu știu dacǎ scriitorul era același, dar stilul  asemǎnǎtor dovedește cǎ "prozatorul" fǎcuse prozeliţi, ni se precizeazǎ cǎ fotografia fusese gǎsitǎ întâmplǎtor într-o casǎ a unei rude a lor din comuna Valea Mǎrului. Din informaţiuni, aceastǎ fotografie s-ar afla la tovarǎșul Tuţǎ de la Judeţeana PMR Argeș, Serviciul Cadre.)
          Mai informez cǎ susnumita înșealǎ poporul din comunǎ. De exemplu are sǎ dea bani pe mieluţele de rasǎ, aduse din Uniunea Sovitică, pe care bani i-a încasat de la popor și pe urmǎ spune cǎ nu i-a luat și-i mai încaseazǎ o datǎ. A sustras bani și din vânzarea prunelor și a merelor de la școalǎ.(Aceeași livadǎ unde m-am încǎierat eu în clasa patra cu un coleg pentru mǎrul Mariei, rǎmas în pom necules, dovadǎ cǎ lucrarea se fǎcea totdeuna de mântuialǎ la CAP…)
          Deci în concluzie este un element dușmǎnos clasei muncitoare de la ţarǎ și nu meritǎ sǎ stea în rândurile lor.(Am mai umblat dar am mai şi păstrat acordurile, nu știu ce reguli gramaticale funcţionau atunci!)
          Aceasta îmi e declaraţia pe care o dau și o semnez. SS indescifrabil

I Vǎcaru

Urme in presa Argesului


marți, 4 februarie 2014

Mlaștinǎ albǎ





Suntem o ţarǎ tristǎ.
O ţarǎ, nu un popor.
Popoare s-au mai vǎzut
purtându-și destinul
cǎlǎtor
prin deșerturile roșii.


Strǎmoșii
urcaţi în munţi,
pǎstrau neclintitǎ credinţa.
De la sud la nord
Bǎrbaţi asprii, bǎrboși,
nu aflaserǎ umilinţa.
dǎdeau roatǎ cu privirea
și sabia curbatǎ la șold


Pe lunǎ plinǎ
coborau cǎtre sate,
sfânt imbold,
scuturându-se de pietre,
se primeneau
și-și ostoiau înserǎrile
ca tǎciunii în vetre


Reveneau pe munte
odatǎ cu zorii
luînd cu ei de izbavǎ,
mirosul de femeie al pâinii
și pentru zei,
ulciorul cu otravǎ


Deszǎpezite de suflete
soţiile dace
scrutau zarea
la rǎspântia drumurilor
Trupurile lor
în faţa cotropitorilor
se întindeau mlaștinǎ albǎ.


luni, 3 februarie 2014

Lut. Din arginturile mele


e un aer bun acesta
dar eu
cu vesta
de sânge
pǎtatǎ
și-o vâslǎ
scǎpatǎ
din mâini
lângǎ barcǎ
cu respiraţia
mereu în urmǎ
de parcǎ
cerul de pâslǎ
coboarǎ nebun
în cǎruţe de piatrǎ
trase de câini…
e un aer bun
care latrǎ
acesta
din mâini