Bursa îngerilor. Octombrie ca o vaduvă tânără

foto - hufingtonpost.com

Bursa îngerilor

- octombrie ca o vaduvă tânără -

octombrie
văduvă tânără
descheindu-şi cerga de ploi
a scăpat din zăgazuri
izbindu-mă

cu braţele slabe
descărnate de frunze
mă încleştez
de coama de murg
a vântului

cerul se clatină

şi-n ochiul 
vânătorului
se pierde
şoimul

mă las în genunchi,
parcă picioarele-mi
se scurg
în două
firave ape

înfrigurat
o descopăr ascunsă
goală cum o lăsase
Dumneze
când îi murise omul

i se-mpliniseră pulpele 
şi şoldurile 
îmbiau doldora 
de parfumul 
merelor

cum să cuprind 
umilinţa de-acum  
a tinerei femei
să dau cep vinului 
să curgă

şi cum
întinși pe pǎmânt 
să îmi desprind fiinţa 
de sabia 
celui înfrânt

inima-mi se zbate 
în capcana 
strâmtă

Ceară şi miere

Lumea vǎzutǎ de ITI. Acoperişul cerului

 

Lumea vǎzutǎ de ITI

Acoperişul cerului

            Nici nu apuca soarele să-şi spele-n rouă sudorile nopţii, când pleca la muncă. Ciocanul, canciocul pentru smoală, foarfeca de tablă, găleata, scripetele, asteptau de cu seară în sacul de rafie. Cu ţigara în coltul gurii mormăia la prânz, “Cu răbdarea treci marea!”, când il strigam. Fără vapor, în mintea mea, puţine şanse!...  De la un timp, ploaia grozavă şi-o ameţeală îl ţinea de pat. Până-ntr-o zi când zise: “Tu Mărie, să-mi aduci sacul. Urc. Musai că s-a spart acoperisul ăl mare şi Dumnezeu, n-are răbdare!”

Ceară şi miere

Lumea vǎzutǎ de ITI. Şobolanul alb

Lumea vǎzutǎ de ITI

Şobolanul alb

            Ieşisem din somn. Trecuse primejdia. Pierise şi nelegiuirea crimei, sau trãdarii ce-o fi fiind. Imaginile de groazã dispãruserã, doar golul acelor clipe apãsa mut. Oare ce sãvârşisem? Memoria surescitatã nu mã ajutã. Voiam sã uit… nu eram prea sigur. Pastilele medicului de la L.S.M., dupã saptãmâni de nesomn, parcã mã trãgeau într-un loc mâlos din care mã zbãteam sã ies, simţind cã frica mã acoperã. Când şi când şobolonanul acela mare, alb mã fixa din oglindă mustrãtor, dincolo de pragul realitãţii.

Ceara si miere

Bursa îngerilor. Flori de cireş

Bursa îngerilor

- flori de cireş -

noaptea se adaugă zilei,
precum coaja unui copac
…mâini aspre înfăşurând
trupul tău tânăr

coline line
sub cearşafuri de smalţ
descoperind ochi
flămânzi în degete

în camera de lux
a hotelului
glorioasele efemeride
ard mocnit

între tic şi tac timpul
aniversează 100 de ani …
între Yin si Yang
ning flori de cireş

Lumea vǎzutǎ de ITI. Împǎrǎţia PA. Pensionarul

George Lowendal

Pensionarul

            Pensionarul, ce fiinţã ciudatã, foşgãie ca furnica prin iarbã la rãdãcina timpului cãrându-și în sacoşa lui goalã, tot mai greu, umbra. Toate-i sunt potrivnice!... Azi-noapte, banditul de pãianjen și-a ţesut pânza în urechile lui clãpãuge. Spre dimineaţã, ceasului din perete i-a fost jefuit tic-tacul şi ajuns târziu la farmacia din colţ, vãzu cã jandarmii puseserã lacãtul eliberând zona pentru o ameninţare iminentã cu bombe. Taman azi, când trebuia sã soseascã un transport de ceaiuri din fructe de pădure…

Ceară și miere

Lumea vǎzutǎ de ITI. Împǎrǎţia PA. Marilyn

Marilyn

  

          Într-o altă zi ar fi vrut să facă un duş. Mi-a cerut în vorbe puţine o pijama sau un tricou. Nu era apă. S-a dezbrăcat fără jenă descoperindu-şi sânii rotunzi. Clipele deveniseră lungi, ca degetele-i încremenite pe nasturii cămăşii ce nu doreau să se încheie. Și-a pus capul pe pernă şoptitindu-mi că e bătrână şi obosită. S-a cufundat în somn ca într-o apă adâncă. Am împins-o pe plajă către perete, căldura trupului degaja o mireasmă de sare. Ţipetele ciudate ale pescăruşilor pătrundeau prin geam

Din antologia in pregatire Ceara si miere

Lumea vǎzutǎ de ITI. Împǎrǎţia PA. Pastile de timp

Pastile de timp

            Pastilele cu timpul lucrează. N-au nici o treabă cu organismul! Ţi se dă la naştere un timp al tău şi un număr aferent de pastille. Un fel de unităţi concentrate, n-are importanţă culoarea sau forma: albastre, roşii, mai mici, mai mari… Nici ziua niciodată nu-i egală cu altă zi. Unii le consumă după reţetă riguros, dimineaţa, seara. Alţii se dau sportivi şi-apoi le iau cu pumnul. Degeaba intri-n panică, sau te pui bine cu farmacistul. Tot alea sunt! Stai calm, oricum la ultima se opreşte timpul.

Din antologia in pregătire Ceară şi miere

Lumea vǎzutǎ de ITI. Împǎrǎţia PA. Perfuzia

                                                        dragoste-3_eea622df5ded28

Perfuzia

  

            Mă duc la vale, de parcă lunii apele mării când vânturile dedesubt îşi aştern somnul şi păsările se retrag într-un cântec mut. Alunec plonjând prin stelăria cerului cu îngeru-n spate surfând suplu, sub creasta valurilor. E o linişte mare cât clipa din urmă rătăcită prin mărăcini! Dintr-o cornişă de deal, acoperiş peste lume, răsǎrea soarele orb picurând sânge. Încordarea Valeriei îi lăsase pe frunte boabe de rouă. Reuşise până la urmă infirmiera să-mi dăruiască sângele nou

Din antologia în pregătire Ceară şi miere

Lumea vǎzutǎ de ITI. Împǎrǎţia PA

Pentru ca e duminica, bonus încǎ o postare:

O gazdă perfectă

          Îi scurtase de cap bǎrbatul – un centurion roman. Lui i-a scos apǎ ne-ncepută din fântână, turnându-i apoi să se cureţe de sânge şi sudori pe mâini şi pe chip, la rădăcina unui pom. La primit în odaia bună cu ferestre spre răsărit şi flori de muşcate. A întins ştergarul pe masă şi la omenit ca pe-un învingător cu pâine şi vin. Tot timpul a rămas în picioare mândră. Pe cărarea nopţii în rătăcire l-a însoţit reavănă ca un ogor. I-a făcut un fiu, l-a iertat şi l-a iubit. O gazdă perfectă.

          Dar, în limba dacă l-a învǎţat doar sǎ tacǎ.

Din antologia în pregătire Ceară şi miere

Lumea vǎzutǎ de ITI, Împǎrǎţia PA

            Experimentul de prozǎ arhiscurtǎ propus de prietenul meu cu care nu m-am vǎzut niciodatǎ, Cǎlin Hera, s-a transformat la mine într-un fel de poezie. Lumea vǎzutǎ de ITI, Împǎrǎţia PA, își va gǎsi și ea locul în antologia Cearǎ și miere.

Un whisky bun

          Bunicul trebuia să plece la cer. Aşteptând luntrea, verifică din listă cu îngerul obiectele necesare călătoriei: carnetul de însemnări, bănuţul de argint, tabacherea, paharul cu whisky şi fotografia aia îngălbenită a bunicii cu calul în faţa prispei, mâncându-i din palmă covrigi de Buzău. Și dintr-o dată se lumină ieşind din buimăceală; lipsea ceva. Uitase gheaţa. Cum să-l cinstească în poartă pe Sfântul fără gheaţă-n pahar?... Venise şi Caron… Să mai aştepte! Ne-ntoarcem după gheaţă.

          …După gheaţă, fruntea nu mai ardea, dispăruse şi negura…

                                                                      Patenier Cristopher