luni, 5 octombrie 2015

Coada Gușterelui




Nu sunt multi cei care au avut posibilitatea sã vadã Gușterele dupã cea de-a doua lui naștere. Sã-l cȃntãreascã, sã-i mãsoare coada, sã-l priveascã ȋn ochi, sã-i pãtrundã gȃndurile ascunse, sã-i ȋnțeleagã ȋntr-o formã sau alta necesitatea de a se reinventa ȋn lumi diferite, de a se amesteca ȋn viețile celor cãrora le stã ȋn preajmã, dirijȃndu-le plãcerile și destinele. Sunt nerãbdãtor sã aflu pãrerile sau tãcerile exprimate, ale celor pe care i-am trecut ȋntr-o listã, dar recunosc, ar da urȃt sã le bag Gușterele pe gȃt…

Nu știu ce a fãcut fiecare cu animalu. Puteau sã-l coboare ȋntr-o arena de circotecã sau sã-l striveascã ȋntr-un raft de bibliotecã la rȃnd cu alte animale domestice periculoase. Dar poate cã sunt unii care-și doresc sã-l creascã, i-au citit palmaresul și poate vor sã vorbeascã direct la eveniment sau evident ȋn altã parte, prin alt mijloc de comunicare, cei aflați mai departe. Nu e supãrare!…

Lista primilor posesori de Gușteri: Domnița Neaga, Aurel Sibiceanu, Dumitru Augustin Doman, Marian Barbu, Florina Isache, Dumitru Ungureanu, Magda Grigore, Denisa Popescu, Alin Voica, Alexandru Cistelecan, Mioara Bahna, Nicolae Oprea, Mihaela Cãvescu, Simona Fusaru, Virgil Diaconu.(Cu siguranțã lista va continua)

Poate aflãm ȋmpreunã ce notã a primit Gușterele la a doua sa naștere.  Ar trebui sã conteze, dacã poate sã se reinventeze!

Mã ȋncred ȋn coada Gușterelui.

duminică, 4 octombrie 2015

Argument de schimbare a fusului orar. Precizãri noi



Probleme de fus orar stau la baza schimbãrii la fațã a orei de ȋncepere a evenimentului meu editorial, Lansare de Guștere. Dupã Adunarea ONU unde președintele nostru s-a ȋntȃlnit peste mãri și țãri cu ȋnaltele personalitãți Obama și Putin, ȋn particular, s-au petrecut multe schimbãri.
S-au repoziționat astrele și o convenție internaționalã a stabilit cã la Librãrie Mon Cher,  Gușterele se va lansa cu o orã mai devreme decȃt se stabilise inițial. S-a avut ȋn vedere, nu nerãbdarea Gușterelui de a ieși ȋn lume printre cei vii, ci, mai de grabã grija autoritãților locale ca problemele de trafic pe Crinului, dacã ar fi sã aparã, sã se producã la lumina zilei, sã nu fie dubii, sã se vadã clar cine dã drumul la gușteri și cine-i ȋncurajeazã sã treacã strada, atentȃnd la liniștea publicã și impietȃnd adormirea culturalã la televizor, a orașului.
Mai sunã Jean Dumitrașcu la Filarmonicã ȋn trompetã cȃteodatã, se mai chinuie Argeșul și Cafeneaua cu cele lumești, e drept o chinuire localã discretã și inhibatã. Paralela 45 pare, steaua ezotericã rece, de ȋnsemnãtate numericã ce trece, pe lȃngã Pitești!… iar la teatru, cum știi și mata, parcã s-ar juca permanent “lapte acru”, ca sã zic așa.
Cum spuneam vã invit la orele 18 ȋn loc de 19. Prin urmare rog ambasadele sã puna virgulã și sã facã o cuvenitã modificare.
Țin sã menționez cã locul a fost slujit cu bunã credințã de Ȋnalțimea Sa Calinicã de curȃnd, cȃnd s-a resfințit biserica Sfȃnta Vineri restauratã, ȋn consecințã e exclus sã coboare de sus toatã masa “criticã”și sã n-avem loc de parcare.
Zic vorbã mare:
Ferește-l Doamne  pe Gușterele tãu cand trece strada de omul rãu!

sâmbătă, 3 octombrie 2015

Tinereţea ne-a căzut de pe umeri



ochii pândesc
la geam
în încercănata
memorie…
se clatină noaptea
ca o leoaică rănită
gura-i de foc
scuipă vipere

în spatele draperiilor
răvăşiţi
ca două  corăbii
cu catargele asuprite în ţărm 
de furnici şi de greieri
presărăm nisipuri
cât să umplem ruina
din obositele chipuri

curge ora din turn
în oglindă se lasă ziua
însinguraţi
ne privim

tinereţea ne-a căzut
de pe umeri
ca o hlamidă
a umbrei

joi, 1 octombrie 2015

octombrie ca o vaduvă tânără




octombrie
văduvă tânără
descheindu-şi cerga de ploi
a scăpat din zăgazuri
izbindu-mă

cu braţele slabe
descărnate de frunze
mă încleştez
de coama de murg
a vântului

cerul se clatină
şi-n ochiul înceţoşat
al vânătorului
se pierde
şoimul

mă las în genunchi,
parcă picioarele-mi
se scurg
în două
firave ape

înfrigurat
o descopăr ascunsă
goală cum o lăsase
Dumnezeu
când îi murise omul

i se-mpliniseră pulpele
şi şoldurile
îmbiau doldora
de parfumul
merelor

cum să cuprind
umilinţa de-acum
a tinerei femei
să dau cep vinului
să curgă

şi cum
întinși pe pǎmânt
să îmi desprind fiinţa
de sabia
celui înfrânt

inima-mi se zbate
în capcana
strâmtă

Vagabond sub cerul de beton


 Autor Nicolae Radu
Notǎ: Scuze autorului, prietenul meu, pentru cǎ i-am "mișcat" câteva cuvinte

Sub cupola de beton a cerului
merg pe sârmǎ, acrobat vagabond,
sârmǎ împletitǎ din multǎ îndoialǎ
și un firav fir de încredere.

La unul din capete sunt eu
ȋmpreunǎ cu Ziua de Azi,
prietena mea.
La celǎlalt, ȋntre brazi,
Omul Negru, la fel de ȋnalt.

Riscant joc, fǎrǎ putinţǎ de renunţare
Şi fǎrǎ speranţa unei plase ţesute dedesupt
ȋntr-o fǎrâmǎ de linişte

 “ Nu uita, te aşteaptã
 sora mea geamǎnã, Mâine !
Gust din sãrut ca din pȃine
și mã rup ȋmbrãțișãrii.
Nu vreau sã vãd lacrimi
ȋn ochii cenușii ai mãrii.

Pornesc.
talpa goalǎ a piciorului simte.
Coarda de sârmǎ
este caldǎ şi mǎtǎsoasǎ,
precum sânii iubitei...

Privesc ȋnainte,
Omul Negru a dispãrut.
Mâine îmi face semn sǎ mǎ grǎbesc.
Pentru prima oarǎ sunt fericit
și uit sǎ mǎ prǎbuşesc.