vineri, 9 octombrie 2015

Gusterele in Obervatorul

Gusterele de Ion Toma Ionescu

Note de lecturã
„ Nu stiu dacã cititorul acestei cãrti va gândi ca mine. Încerc sã mã dumiresc si dacã personajele mele schitate se pot aseza comod într-un roman. Am amestecat planurile, n-am pus personajele sã relationeze destul, alteori au relationat nefiresc, nu le-am conturat suficient ca tipologie, ca epicã, psihologie etc. Recunosc, uneori am amestecat stilurile, timpii istorici si cei ai povestirii, spatiile, am inclus si un metaroman, nu-i prea mult? Fãrã o succintã organizare!... De parcã am avut numai dubii, nu si idei...”

Fragmentul citat, care deschide capitolul XXIII al cãrtii, este o mãrturie sincerã a frãmântãrilor si nelinistilor scriitorului, preocupat de calitatea actului de creatie. Exigentele sale morale fatã de sine sunt atât de înalte, încât deplina luciditate îl face sã se întrebe dacã demersul sãu creator este cel autentic... Nu întâlnim prea des, în ziua de astãzi, scriitori care sã-si punã astfel de probleme de constiintã legate de scris.

Romanul „ Gusterele”, editia a doua, apãrut la Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015, aduce în fata cititorului român o poveste de viatã autenticã trãitã de personajul, narator si autor deopotrivã, Ion Toma Ionescu. Scriitorul înoatã în trecutul de ceatã pe care îl aduce în memorie si îl retrãieste cu aceeasi intensitate ca odinioarã, dacã nu chiar mai intens.

Aparitia acestei a doua editii aduce îmbunãtãtiri substantiale continutului cãrtii apãrute în 2013 la Ed. Paralela 45 din Pitesti. Sunt fixate, de data aceasta, mult mai clar coordonatele temporale si spatiale ale romanului. Fiecare personaj beneficiazã de o atentie sporitã din partea autorului, amãnuntele aduse în plus consolidându-i personalitatea. Se vede o preocupare mai mare de a întãri caracterul autentic al întâmplãrilor: despre unele personaje avem mãrturii noi din partea unor „martori”; despre faptele povestite avem „documente” descoperite recent în arhivele pe care scriitorul le-a cercetat. Remarcãm tendinta vãditã a prozatorului de a face din personajele pe care le-a iubit adevãrate icoane, punând pe chipul acestora o luminã transfinitã. În fine, prin aceastã a doua editie, I.T.Ionescu desfiinteazã frontiera dintre realitatea durã (trãitã de personaje în niste ani la fel de duri) si cea magicã, oniricã, oferind cititorului posibilitatea de a-l însoti pe autor într-un univers pluridimensional, actiunea desfãsurându-se pe trei planuri intersarjabile: real, fantastic, oniric.

„ Gusterele”, titlul romanului, este o metaforã. Dacã am încerca sã o decodãm, nu am face decât sã maculãm imaginea artisticã. Ar fi ca si cum am mângâia cu mâinile înnoroite aripile albe ale unui înger.
Cartea este structuratã pe mai multe capitole, fiecare capitol purtând numele unui personaj, sau un titlu metaforic ce defineste o vârstã, o etapã, o stare de spirit. Unele capitole au acelasi titlu, de pildã numele unui personaj, surprins însã în ipostaze diferite ale existentei sale.
Am remarcat si cu altã ocazie calitatea deosebitã a autorului de a portretiza. Uneori, prin câteva detalii, realizeazã un portret viguros, memorabil. Personajele sale sunt aidoma unor constructii solide, împodobite pe dinãuntru cu fresce de o rarã frumusete. Ele sunt actorii care dau viatã textului literar, interpretând de cele mai multe ori un rol dramatic, mai rar, unul comic. Personajul, „ tata-mare”, este schitat în câteva cuvinte: „ aspru, viguros, rãzvrãtit, falnic, cu cãmasa lungã de in, brãcinar, pantaloni albi de dimie...”, cuvinte care au o mare putere de sugestie si care spun totul despre Miticã Tobârlan. Existã undeva în carte un personaj episodic, Oanta, ( numele adevãrat sau imaginat are o rezonantã venind din lumea cãrtilor cu vrãjitoare), o vecinã de-a naratorului, magistral reprezentatã: „ Nu m-as fi mirat dacã pe amurgite, strecurându-mi privirile printre uluci, de la mine din curte, as fi vãzut-o cum încalecã o coadã de mãturã si decoleazã într-o directie numai de ea stiutã...”

Nu lipsesc tablourile onirice de cea mai bunã calitate expresionistã si escatologicã. Capitolele XIX si XXI, respectiv „ Coverga din cer” si „ La covergi”, oferã o imagine a Raiului, unde bãtrânul Tobârlan negociazã, în termenii lui, cu Dumnezeu. Dialogul dintre cei doi, calm, pasnic, pare a fi o discutie fireascã între doi prieteni. Tobârlan este un alt om: a renuntat la multe din apucãturile lumesti, acceptã constrângerile impuse, dar ultimul cuvânt pare sã îl aibã tot el. Covergile care populeazã lumea Raiului sunt asemenea unor iglu-uri, în care s-au retras Tobârlanii, spre a se bucura de fericirea de care nu prea au avut parte aici pe pãmânt... Umorul fin si ironia ascunsã, stilul liber de podoabe artistice... sunt mãrturii ale unui robust talent scriitoricesc.

În cartea lui Ion Toma Ionescu totul începe si se terminã cu „ timpul”. Un timp de o exactitate matematicã, timpul demiurg, un timp lipsit uneori de importantã, care curge haotic, un timp care vine parcã din afara oamenilor, îi împinge, îi constrânge, îi subjugã si le acoperã timpurile lor particulare. Este timpul imperios al lumii ( lumea vãzutã ca un sanatoriul universal) în care vietile noastre, ale oamenilor, se înscriu ca un punct pe o dreaptã fragilã...

Parafrazându-l pe Ludwig Wittgenstein, as spunã cã întelesul acestei cãrti poate fi exprimat în câteva cuvinte:” Ceea ce se poate în genere spune se poate spune clar; despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie sã se tacã”...
Tãcând, însã, nu vom afla niciodatã dramele înaintasilor nostri, viata lor plinã de privatiuni, ceea ce au gândit si au fãptuit, cine au fost ei, dar mai ales, cine suntem noi, cei de astãzi, care descindem din ei si ducem mai departe mostenirea lor geneticã.

Domnita Neaga    10/8/2015

joi, 8 octombrie 2015

Afișul de azi. PROFESIONISTII




PROFESIONISTII... LIVE ! JOI 8 OCT. 2015 ORA 20.00;

ZODIA BALANTEI SAU...
VARSTA DE AUR A POEZIEI & MUZICII TINERE!
..................TEATRU EXPERIMENT DE POEZIE !

Joi 8 Octombrie 2015, ora 20.00, în Salonul Artelor CLUB ART „ BOEMA 33”
din Bucureşti, B-dul Dacia nr 18, sect 1, va avea loc o nouă ediţie a SERBĂRILOR „VAMA LITERARĂ”, moderată de poetul DANIEL VORONA

la aniversara:
PAUL GOMA (80)
DANIEL VORONA (33 + 26)

Segmentul literar:

* ION TOMA IONESCU
* LAURIAN STANCHESCU
* ADELINA FLEVA
* RALUCA NEAGU
* DANIELA POSTELNICU
* DANIEL STANCU
* IONELA ANCIU
* ROMEO AURELIANI
* RAZVAN ALBEI
* IACOB VOICHITONIU

Segmentul muzical va fi susţinut de:
* TIC PETROSEL (chitara - voce
* HORIA STOICANU (chitara - voce
* NIKI OAGAN (chitară - voce

Teatru experiment de poezie:
* NUCU STANGACIU

Arte plastice:
* BOGDAN IMURLUC - sculptură

miercuri, 7 octombrie 2015

UnEscuPress.ro. Șoc ȋn lumea artiștilor



Charles Holahan, profesor de psihologie la Universitatea Texas din Austin.

E de reținut acest nume și nu m-aș mira sã-i fie ridicatã o statuie ȋn Piața Cãțelu, lȃngã Fabrica de oxigen și sã i se ȋnchine poeme nesfȃrșite de cãtre poeții blestemați. Studiul sãu științific realizat pe indivizi cu vȃrsta cuprinsã ȋntre 55 și 65 de ani a revoluționat toate teoriile care ȋnvederau cã alcolul se ȋnsoțește la om cu decesul prematur. 

Umpleți paharele și sã bem pentru cinstirea și Gloria lui Charles Holahan! S-a mai dãrȃmat un mit. Studiu realizat pe o duratã de 20 de ani a stabilit, fãrã putințã de tãgadã, cã rata mortalitãții a fost semnificativ mai mare la cei care n-au consumat deloc alcol. Degeaba inșii ponderați au bãut doar apã cu lãmȃi, cãci au mierlit-o și ȋntȃi, și mai mulți.

Descoperirea e manã cereascã pentru oameni culți.

Cifrele seci ale “studiului”. Bilanțul de la sfȃrșit al celor 1824 de “studenți”cobai.

Au rãmas, vai, reci: 41% dintre bãutori și 69% dintre abstinenți.

Hai bãieți mȃine la Boema 33!

Știrea e preluatã de la BusinessInsider de Mediafax

Stejarii



Ȋn romanul meu Gușterele pentru a șterge cumva diferențele dintre douã lumi ȋncercãnd sã apropii cãile de comunicare sã gãsesc compabilitãțile, m-am gȃndit cã dezideratul s-ar putea ȋmplini doar ȋn focul unei ȋntreceri sportive.
“Am ales rugbyul nu pentru cã ar fi fost sportul cel mai frumos, cu toate cã ar putea sã fie, ci pentru respectul pe care și-l aratã ȋntre ei adversarii, cei care susțin jocul. Dacã vrei sã ȋnaintezi te uiți ȋn urmã, dai pasa doar ȋnapoi. Nimic nu-i ȋntȃmplãtor, trebuie sã gȃndești cu iuțealã, sã alergi, sã alegi, sã te ȋncrezi ȋn coiechipierul cel mai bine plasat, sã fii inspirat dacã vrei sã ȋnscri ȋn terenul de țintã un eseu curajos. Desfãșurarea aceea teribilã de forțe, cea mai sportivã și aprigã dintre toate, nu se lasã niciodatã cu accidente.”
Iar la sfȃrșit ȋti respecți partenerul, ȋi ȋnțelegi lacrimile de bucurie sau de tristețe indiferent cine s-a potrivit ȋn clipa aceea sã-și adjudece laurii.
Un asemenea sentiment mi-a fost dat sã trãiesc asearã la sfȃrșitul meciului cu Canadã cȃnd bravii noștrii rugbiști au dat tot ce-au avut mai bun ȋn ei cu convingerea cã doar așa poți onora cum se cade Victoria.
Frumoasã lecție de viațã! S-a vãzut, nu e ușor, nu e simplu sã te ȋnalți la nivelul ei!

marți, 6 octombrie 2015

In nuce





un strat gros
de brumă
se cerne
peste oasele
mele de humă…

degete  dezghiocate
de unghii
au scăpat pe jos
rărunchii
complicatului puzzle

sigur aş putea
risipi pe planşetă
pajisti verzi şi pot grăbi
licitaţia cu
fluturi târzii

numai că totul
ar aduce cu un viol
s-ar clătina
somnul domol
al pietrelor

sus în înalt
peste faguri de stele
îngerii toarnă
asfalt
proaspăt

luni, 5 octombrie 2015

Coada Gușterelui




Nu sunt multi cei care au avut posibilitatea sã vadã Gușterele dupã cea de-a doua lui naștere. Sã-l cȃntãreascã, sã-i mãsoare coada, sã-l priveascã ȋn ochi, sã-i pãtrundã gȃndurile ascunse, sã-i ȋnțeleagã ȋntr-o formã sau alta necesitatea de a se reinventa ȋn lumi diferite, de a se amesteca ȋn viețile celor cãrora le stã ȋn preajmã, dirijȃndu-le plãcerile și destinele. Sunt nerãbdãtor sã aflu pãrerile sau tãcerile exprimate, ale celor pe care i-am trecut ȋntr-o listã, dar recunosc, ar da urȃt sã le bag Gușterele pe gȃt…

Nu știu ce a fãcut fiecare cu animalu. Puteau sã-l coboare ȋntr-o arena de circotecã sau sã-l striveascã ȋntr-un raft de bibliotecã la rȃnd cu alte animale domestice periculoase. Dar poate cã sunt unii care-și doresc sã-l creascã, i-au citit palmaresul și poate vor sã vorbeascã direct la eveniment sau evident ȋn altã parte, prin alt mijloc de comunicare, cei aflați mai departe. Nu e supãrare!…

Lista primilor posesori de Gușteri: Domnița Neaga, Aurel Sibiceanu, Dumitru Augustin Doman, Marian Barbu, Florina Isache, Dumitru Ungureanu, Magda Grigore, Denisa Popescu, Alin Voica, Alexandru Cistelecan, Mioara Bahna, Nicolae Oprea, Mihaela Cãvescu, Simona Fusaru, Virgil Diaconu.(Cu siguranțã lista va continua)

Poate aflãm ȋmpreunã ce notã a primit Gușterele la a doua sa naștere.  Ar trebui sã conteze, dacã poate sã se reinventeze!

Mã ȋncred ȋn coada Gușterelui.

duminică, 4 octombrie 2015

Argument de schimbare a fusului orar. Precizãri noi



Probleme de fus orar stau la baza schimbãrii la fațã a orei de ȋncepere a evenimentului meu editorial, Lansare de Guștere. Dupã Adunarea ONU unde președintele nostru s-a ȋntȃlnit peste mãri și țãri cu ȋnaltele personalitãți Obama și Putin, ȋn particular, s-au petrecut multe schimbãri.
S-au repoziționat astrele și o convenție internaționalã a stabilit cã la Librãrie Mon Cher,  Gușterele se va lansa cu o orã mai devreme decȃt se stabilise inițial. S-a avut ȋn vedere, nu nerãbdarea Gușterelui de a ieși ȋn lume printre cei vii, ci, mai de grabã grija autoritãților locale ca problemele de trafic pe Crinului, dacã ar fi sã aparã, sã se producã la lumina zilei, sã nu fie dubii, sã se vadã clar cine dã drumul la gușteri și cine-i ȋncurajeazã sã treacã strada, atentȃnd la liniștea publicã și impietȃnd adormirea culturalã la televizor, a orașului.
Mai sunã Jean Dumitrașcu la Filarmonicã ȋn trompetã cȃteodatã, se mai chinuie Argeșul și Cafeneaua cu cele lumești, e drept o chinuire localã discretã și inhibatã. Paralela 45 pare, steaua ezotericã rece, de ȋnsemnãtate numericã ce trece, pe lȃngã Pitești!… iar la teatru, cum știi și mata, parcã s-ar juca permanent “lapte acru”, ca sã zic așa.
Cum spuneam vã invit la orele 18 ȋn loc de 19. Prin urmare rog ambasadele sã puna virgulã și sã facã o cuvenitã modificare.
Țin sã menționez cã locul a fost slujit cu bunã credințã de Ȋnalțimea Sa Calinicã de curȃnd, cȃnd s-a resfințit biserica Sfȃnta Vineri restauratã, ȋn consecințã e exclus sã coboare de sus toatã masa “criticã”și sã n-avem loc de parcare.
Zic vorbã mare:
Ferește-l Doamne  pe Gușterele tãu cand trece strada de omul rãu!

sâmbătă, 3 octombrie 2015

Tinereţea ne-a căzut de pe umeri



ochii pândesc
la geam
în încercănata
memorie…
se clatină noaptea
ca o leoaică rănită
gura-i de foc
scuipă vipere

în spatele draperiilor
răvăşiţi
ca două  corăbii
cu catargele asuprite în ţărm 
de furnici şi de greieri
presărăm nisipuri
cât să umplem ruina
din obositele chipuri

curge ora din turn
în oglindă se lasă ziua
însinguraţi
ne privim

tinereţea ne-a căzut
de pe umeri
ca o hlamidă
a umbrei

joi, 1 octombrie 2015

octombrie ca o vaduvă tânără




octombrie
văduvă tânără
descheindu-şi cerga de ploi
a scăpat din zăgazuri
izbindu-mă

cu braţele slabe
descărnate de frunze
mă încleştez
de coama de murg
a vântului

cerul se clatină
şi-n ochiul înceţoşat
al vânătorului
se pierde
şoimul

mă las în genunchi,
parcă picioarele-mi
se scurg
în două
firave ape

înfrigurat
o descopăr ascunsă
goală cum o lăsase
Dumnezeu
când îi murise omul

i se-mpliniseră pulpele
şi şoldurile
îmbiau doldora
de parfumul
merelor

cum să cuprind
umilinţa de-acum
a tinerei femei
să dau cep vinului
să curgă

şi cum
întinși pe pǎmânt
să îmi desprind fiinţa
de sabia
celui înfrânt

inima-mi se zbate
în capcana
strâmtă

Vagabond sub cerul de beton


 Autor Nicolae Radu
Notǎ: Scuze autorului, prietenul meu, pentru cǎ i-am "mișcat" câteva cuvinte

Sub cupola de beton a cerului
merg pe sârmǎ, acrobat vagabond,
sârmǎ împletitǎ din multǎ îndoialǎ
și un firav fir de încredere.

La unul din capete sunt eu
ȋmpreunǎ cu Ziua de Azi,
prietena mea.
La celǎlalt, ȋntre brazi,
Omul Negru, la fel de ȋnalt.

Riscant joc, fǎrǎ putinţǎ de renunţare
Şi fǎrǎ speranţa unei plase ţesute dedesupt
ȋntr-o fǎrâmǎ de linişte

 “ Nu uita, te aşteaptã
 sora mea geamǎnã, Mâine !
Gust din sãrut ca din pȃine
și mã rup ȋmbrãțișãrii.
Nu vreau sã vãd lacrimi
ȋn ochii cenușii ai mãrii.

Pornesc.
talpa goalǎ a piciorului simte.
Coarda de sârmǎ
este caldǎ şi mǎtǎsoasǎ,
precum sânii iubitei...

Privesc ȋnainte,
Omul Negru a dispãrut.
Mâine îmi face semn sǎ mǎ grǎbesc.
Pentru prima oarǎ sunt fericit
și uit sǎ mǎ prǎbuşesc.