sâmbătă, 21 mai 2016

Elenelor de pe facebook



        Elena e o avocată de succes. Nu știu sǎ fi pierdut vreodată un proces. Când se ridică de pe scaun și începe sǎ vorbească pare că peste sala de judecată pică mană cerească. Iar mie ca procuror al acuzării, biet faun, îmi cresc coarne de taur. Scade tensiunea. Părul atins de toate brizele mării devine sârmos – lână de aur. Mă trec fiori de sus până jos. Par mai mult berbec decât taur! De-mi vine înţelepciunea să-mi spun dinadins de trei ori rugăciunea!...
Adevărul e că picioarele-i superbe prelungite în tocuri înalte, cu fustiţa mulată-mprejur au un luciu aparte și când pendulează săltând pe ciment, jur pe Sfânta Scriptură se scurtcircuitează ceva pe moment în natură. Evident, și martorii, şi procurorii, și juraţii, în aceiași măsură bat ritmul și visează cu ochii crăpaţi. Iar Elena dansează pe muzica vorbelor argumentat, de parcă ar apăra un înger nevinovat nu un condamnat.
          Astea sunt momentele dinainte ca judecătorul sǎ ne fi chemat la el în cabinet și s-o întrebe discret doar:
          – Elena cu ce te epilezi?... Şi ea să răspundă rar, apăsat.
          – Ceară de epilat de unică folosinţă cu azulena și uleiuri la sfârşit cu  aloe vera.
Nu e cu putinţă! M-aș fi gândit la praf stelar…
          Mi-am scos din buzunar carnetul și sub masă, bucuros că i-am aflat secretul l-am notat pentru Elena mea de-acasă.
          – Ia de vezi amice! Numai ce zice diva și, apucându-mă de mână m-a condus cu mâna ei pe coapsă până sus. Aș fi stat acolo dus o săptămână, lunecând pe pulpele ei fine pe patine. Simţeam că se întunecă ceva în mine…

*
          E de presupus că v-aţi dat seama chiar de nu v-am spus, că procesul l-am pierdut și omul acela deţinut, a fost eliberat. Pe seară m-am întors acasă ca o floare la Elena mea. Era sărbătoare mare, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi i-am dus cadou,  o sticlă de vin Sânge de taur şi cinci cutii de ceară cu azulena.
Când a văzut cadoul m-a certat şi m-a luat la mişto.
          – Cu astea „tată” sǎ te speli tu pe cap! că eu folosesc aparatul de epilat definitiv cu lumină intens pulsată. Silk'n Flash & Go.
Soţia nu-i o divă, e o femeie modernă, activă, n-are tocuri înalte. Ce povești sǎ-i spun? Că lunecai altfel pe pielea celeilalte?... Era adevărată și-mi dǎdea fiori la atingere?... Ce eram nebun!?...
La o adică după stingere, te mulţumești cu ce ai!

Notă: Întâmplarea povestită nu e o aventură a autorului.(Ar fi vrut el!...) E doar dorinţa  mărturisită de ziua lor, de a trezi un zâmbet tuturor Elenelor care au trecut în gând pe lângă viaţa lui…şi care întâmplător citesc aceste rânduri.
Pentru Împăraţii Constantin am să închin un pahar cu… palincă rămasă de la ziua nevesti-mii de Sf Ion! Nu mai am vin
La mulţi ani!

vineri, 20 mai 2016

Încă o cronică la Guşterele



În numărul din mai al revistei Argeş a mai apărut o cronică a romanului Guşterele. Mulţumesc Domnule Dumitru Augustin Doman!


viaţa o pisică sălbatică



       Se dedică poetei Elena Katamira
         

nu e decât un ghem
de lână
care se desfăşoară
rostogolindu-se în ghearele
unei pisici jucăuşe
şi odată îţi sare în ochi
ce degete lungi
de păpuşe
cu manichiură îngrijită
are zâna

şi ajungi să te luminezi
de copil de mamă şi de ploaie
şi te îndoaie în gând frica
văzând
că lâna din ghem
e de aur
şi dacă firul se rupe
mă tem
că nu rămâne nimica…
degeaba o iei
din doi în doi
pe fir înapoi

joi, 19 mai 2016

Colind sub cearşafuri de smalţ


Din volumul in pregatire
ARGINTARIUM
Editura Art Creativ




cum se târăşte
lumina
      în colbul
            arşiţei


palmele
      mele
            vraişte
foşnind


tu vii umbrǎ

a pasării ceţii
       către miezul
            de zi


una
cu sâmburele
       din mireasma
            de mirare


a

mărului  

Desen Frederik Weerkamp