joi, 23 iunie 2016

Tabletã în alb ṣi negru. Dincolo de geamandurã

Marea revarsã dinspre orizontul albastru muzica amplã, majestoasã, a valurilor. De dincolo de pãlãriile de trestie ce deseneazã pe nisipul fierbinte ciuperci inconsistente de umbrã, vin spre noi acorduri ritmate, contrapunctate de bubuitura unei pedale prãvãlite peste pielea de bivol întinsã a unei tobe.
Clapele pianului rostogolesc o linie melodicã înaltã, în consonanţã cu sunetul nefiresc, cioplit în aer printre arabescurile din zborul planat al pescãruṣilor.
Stau pe un ṣezlong alb, desluṣind noriṣorii din vatã de zahãr ce filtreazã lumina soarelui.
Ṣi odatã se face gol în mulţimea de pe plajã ṣi o siluetã bronzatã, blondã, cu mers elastic se îndreaptã fix cãtre mine. Toţi ochii plini de invidie privesc ţinta miṣcãtoare, de parcã acolo s-ar afla capãtul nordului. Îmi face semn s-o urmez în mare, lunecând ca o sirenã sub valuri. Un cântec vrajit vine din adânc
Braţele mele vâslesc, parcã mã simt mai puternic ṣi apa mã trage legat cu fire nevãzute. Am trecut de geamandurã. Suntem departe în larg doar noi doi. E o fericire simplã. Visez?... Înapoi!!!

lupta cu umbra



lupta cu umbra
             se dedică poetei magda grigore



eu şi umbra mea
am decis sa rămânem pereche
cât timp parcurgem
pe firul apei
drumul în peşteră

(e o alegere prestabilită
singura
numai că optând
în libertatea deplină a deciziei
l-am stârnit pe dumnezeu
liberul arbitru
ce stă între noi
cu privirea oarbă şi imparţială
cumpănind apele)

ne sprijinim unul pe celălalt
în întuneric acum

ea stă cuibărită ca un ghem al fricii
în mine
încărcându-mă cu ioni negativi q
şi pompând neîntrerupt
prin cele 12 meridiane

…o uzină electrică
în vârf de sarcină
irizând scheletele
albe fosforescente

…stalactitele timpului
stâlpi fragili
de susţinere

la capătul drumului
pe dedesubt
în lumină
sprinţară ca o veveriţă
umbra sare înaintea mea
şi în jurul meu

ţopăie aruncându-mi
priviri protectoare
călcând uşor furnicile
şi nisipul

şi se hlizeşte mirată
de puţinul ascunziş
care mă încape
în nămiaza arşiţei

Din Argintarium

luni, 20 iunie 2016

WEEK-END DE RUSALII




La zece am ajuns deja în 2 Mai. Un fel de record pentru familia noastră. În general ne urnim greu şi personal primisem o samă de înjurături că o zi din week-end s-a pierdut cu lansarea Argintariumului(de ce atâta grabă? că doar nu intraseră zilele-n sac şi nici nu începuse la NASA numărătoarea inversă.

La 2 Mai, marea primise în zonă dezlegarea curenţilor reci de la ruşi după escapada nereuşită cu flota NATO a preşedintelui Iohannis. Am stat câteva ore pe nisipul plajei cu ochii în soare, doar Toma îngăduindu-şi să testeze în apă concentraţia sării.
După amiază conform ideilor strălucite ale fiicei mele celei mari, (între timp şi-a schimbat look-ul platinându-şi părul în consonanţă cu ideile, deh împlineşte azi o vârstă!), am trecut graniţa să tragem o fugă la prietenii noştri bulgari. Nu ştiu de unde aflaseră bulgarii de ziua ei şi au primit-o cu câmpurile înflorite de levănţică.
Măi oameni buni într-un golfuleţ (Kaliakria Beach) dintre Balcik şi Kaliakra, bulgăroii parcă fierseseră apa în cazan
Priviţi vă rog mărturiile Nikonului, obligat la întoarcere să declare la DNA dacă am avut cu noi inestimabilele piese preţioase de patrimoniu ale Argintariumului, cu intenţia să le traficăm dincolo …
 












Hai Romania!



Despre o anume fericire în fotbal nu poate fi vorba atâta timp cât oamenii care mişună pe-acolo sunt ahtiaţi de interese meschine şi de mişmaşuri mărunte. Reforma trebuie să înceapă cu gândul la viitor şi conducerea destinului acestui cel mai important segment al mişcării sportive trebuie acordată celor care au viziune şi au însemnat ceva în fenomen. Ar trebui să declanşăm o campanie pro Hagi, Miodrag Belodedici, Lăcătuş, Gică Popescu, Ilie Dumitrescu, Galca, nu îmi vin în minte acum şi alte nume, dar cu siguranţă sunt care ar putea avea vocaţia construcţiei după un dezastru condus cu atâta măiestrie de un general încăpăţânat.

Daţi like-uri  pentru un tzunami pe internet!