Marea revarsã dinspre orizontul albastru muzica amplã, majestoasã, a
valurilor. De dincolo de pãlãriile de trestie ce deseneazã pe nisipul
fierbinte ciuperci inconsistente de umbrã, vin spre noi acorduri
ritmate, contrapunctate de bubuitura unei pedale prãvãlite peste pielea
de bivol întinsã a unei tobe.
Clapele pianului
rostogolesc o linie melodicã înaltã, în consonanţã cu sunetul nefiresc,
cioplit în aer printre arabescurile din zborul planat al pescãruṣilor.
Stau pe un ṣezlong alb, desluṣind noriṣorii din vatã de zahãr ce filtreazã lumina soarelui.
Ṣi odatã se face gol în mulţimea de pe plajã ṣi o siluetã bronzatã,
blondã, cu mers elastic se îndreaptã fix cãtre mine. Toţi ochii plini de
invidie privesc ţinta miṣcãtoare, de parcã acolo s-ar afla capãtul
nordului. Îmi face semn s-o urmez în mare, lunecând ca o sirenã sub
valuri. Un cântec vrajit vine din adânc
Braţele mele
vâslesc, parcã mã simt mai puternic ṣi apa mã trage legat cu fire
nevãzute. Am trecut de geamandurã. Suntem departe în larg doar noi doi. E
o fericire simplã. Visez?... Înapoi!!!
