joi, 8 decembrie 2016

Cine se amestecă în lături îl mănâncă porcii



Cum se dovedeşte că înţelepciunea populară poate fi amendată pe tărâmul ei dacă e abordată tehnocrat.
                                                                        *
Se ştie dintotdeauna că marţea sunt trei ceasuri rele. Ce era să facă bietul Cioloş? Să nu se ducă la Gâdea să mănânce cu el dintr-o troacă, tărâţa porcilor? cum îl sfătuiseră gedesiştii dimineaţă?… Să intre într-o biserică, să se roage şi să tacă pentru anteniştii ăia triştii?…

Abia de le-ar fi dat prilejul apostaţilor să susţină cu temei că se simt discriminaţi.

Iniţial, ca să mai tempereze din scandal, a vrut să-şi ia doi cozonaci şi bragă din rezerva guvernului într-o desagă. S-a tot gândit, dar a găsit nimerit până la urmă să procedeze tehnocrat şi să amendeze înţelepciunea populară.

În mocirlă intri cu cizme şi-ţi pui pe umăr un halat, nu-ţi iei cravată ca la serată, dacă eşti civilizat!

Dincolo, Gâdelu îşi pusese belciugelu  de aur la râtul porcului.

Încă de la intrare, Dana Grecu l-a căutat pe premier prin buzunare, discretă şi neîmblânzită, să n-aibă arme. Vreo corvetă, sau vreun bombardier şi i-a transmis că dimineaţă s-a simţit în orgoliul său, ofuscată şi mocirlită rău!

Interviul a fost de ţinut minte. Mi-a adus aminte de Răzvan Ungureanu, când i-a predat apostatului gramatică de la lăsat mască. Am constatat că individul a rămas gură cască şi la matematică…  Cioloş i-a pus pe tavă şirul infinit de minciuni flambate umplute cu otravă, difuzate pe post. Şi cu aeroportul şi cu portul şi cu fiul vitreg al lui Soros…

– Alea au fost, doar gogoşi trecute prin magiun, care sunt admise, dacă poporul e bun de prost…conchise Gâdilatu. Să vă cereţi scuze că mi-aţi jignit poporul de antenişti şi l-aţi făcut mincinos! A învârtit din glas ca o moară stricată.

– Minţit nu mincinos! A rămas să vă cereţi voi scuze, că l-aţi prostit ani la rând!

Plai bãlai - pamflete politice 

miercuri, 7 decembrie 2016

9 secunde




 
        “Pentru toţi poeţii mari care au trăit în limba română sǎ păstrăm 9 secunde de liniște!”
            Inspirat poetul Adrian Suciu la capătul unei după-amiezi ca o oază – apărută în deșertul de frig al zilelor – reală, consistentă, într-o Direcţie 9 care pare sǎ fi găsit locuinţă înaltă poeziei vii. Și parcă am văzut atunci fulgi de zăpadă coborând din tavan peste rănile prin care sângeraseră cuiele. Atâta tăcere, după ce dinainte cuvinte libere exersaseră împletituri de lână.
            O întâmplare de ţinută în care clinchetul de pahare, la îndemnul voalat al gazdei, n-a acoperit șoapta poeţilor. Nu se putea altfel cǎci în prejma zilei sale de naștere Mihai Eminescu coborâse și el stând la o masă cu Magda Isanos, Traian T Coşovei, Nichita Stănescu, Dimitrie Stelaru, Lucian Vasilescu, Adrian Suciu, Ciprian Chirvasiu Valeriu Mircea Popa și alţi truditori ce însemnaseră locul.
            Tineri frumoși, statui vii, unii risipitori, au plantat puieţi în ogorul de fum de la Club 99, împădurind dimineţi cu roua limbii române.

Din volumul în pregătire Tablete în alb şi negru.

marți, 6 decembrie 2016

Cu mintea de pe urma

            De Mos Nicolae, de obicei eram in Sibiu lustruind ghete... Poate de aceea, din Bucuresti am uitat sa scriu:
LA MULTI ANI NICOLAE SI NICOLETE!!!

            Sper sa nu fie prea tarziu...

La Majestic

E prea mult spus Festival National de Poezie. Doar un grup de poeti ai cetatii se intalnesc sa se bucure de poezie si prietenie la Majestic

luni, 5 decembrie 2016

Semantica punctului sau corală de infractori



Tabletă în alb şi negru


Punctul e rotund, s-ar putea rostogoli, dar e regula!
Singura pe care o avem să nu ne ducem la fund, să ne putem opri şi să o luăm de la capăt. Ne punem în operă la urne punctul de vedere prin vot, la patru sau cinci ani, cu speranţă sau fără speranţă, important să nu ne doară-n cot şi să lăsăm punctele în suspensie, că pierdem cu judecata de turmă până la urmă şi la punctul de pensie…
Şi mai are punctul regula lui, când îl pui pe i.
Trebuie să fim atenţi să judecăm literă cu literă, cu mult discernământ. Într-un cuvânt nu contează partidul, contează cum cântă individul, din ţiteră.
Din capul locului dacă e infractor penal, ar fi bine să fie scos din cor şi făcut dirijor!… 
Prima normă! Celelalte vin de la sine dacă tot e reformă!
 
  Mă minunezi Ionescule, tu cu cine votezi? Te-ai uitat pe liste? 
La mine în Argeş sunt triste. Mori şi înviezi, înviezi şi iar mori!... În afara lui Cristian Diaconescu avem o corală de dirijori.

sâmbătă, 3 decembrie 2016

Cu dreaptă judecată



Cu fiecare zi care trece mai adaug o filă de carte. Ea poate fi scrisă sau nu(!), dar mi se cere ca fiinţă vie să dau pagina şi să trec mai departe. Altfel aş accepta în tăcere că la ultimă fotografie mi-am sfârşit îndoielile.

De o vreme, cam o săptămână, scriu încet, stăpân pe o singură mână. Am biroul aşezat la fereastră şi curentul rece de-afară mi-a atins mâna dreaptă. Am dureri mari. Cu stânga abia supravieţuiesc.

La fel şi ţara, sunt aproape alegerile. Pare că dreapta suferă atinsă de curenţi şi alegerile sunt într-un sigur tur... Să nu rămânem repetenţi! După Brexit, Europa însăşi abia de-şi ţine dreaptă zona de confort. Să fim atenţi să nu ne pierdem cu firea, cu dragnea, cu ponta, – timona şi să facem stânga-mprejur

Plai bălai - pamflet
Nu putem rămâne indiferenţi

vineri, 2 decembrie 2016

La mulţi ani domnule Cistelecan



L-am văzut de curând pe Al Cistelecan la Gaudeamus. Se preumbla prin spaţiul de joacă al Paralelei 45 înconjurat de tinere poetese care desenaseră în jurul lui cu creta colorată şotronul şi săreau precum cocostârcii. Dânsul se apăra risipind zâmbete defensive, neutre ca o Elveţie.

Pentru el venisem la târg şi eu! Voiam  să-i strâng mâna şi să-i mulţumesc. Îmi scrisese câteva rânduri, având amabilitatea să lectureze în  manuscris  Argintarium-ul meu. Am prins momentul când poetesele năvăliseră peste Ieudul fără ieşire al lui Ioan Es Pop şi profesorul rămăsese câteva clipe singur.

„Domnule profesor eu sunt cel care  a scris Guşterele, ştiu că l-aţi citit! Vreau să vă mulţumesc pentru că l–aţi citit, pentru comentariul de pe coperta patru a Argintarium-ului şi să vă strâng mâna!"

S-a uitat nedumerit la figura mea răvăşită de ilustru necunoscut. Probabil păream venit de pe o altă planetă. Îmi pierdusem cuvintele. I-am mai strâns mâna încă o dată şi am plecat.

La mulţi ani azi, domnule profesor! Cred că ne-am cunoscut…