Poziţia copilulu

În placentă spre naştere

e importantă poziţia copilului
Natura sau Dumnezeu
au lucrat mult pe partea asta
şi în general
au potrivit lucrurile
astfel ca atunci când vine sorocul
să iasă copilul
cu capul înainte
nu cu picioarele

Uneori gândul nesăbuit al mamei
temerile ei excesive
sau nerăbdarea pruncului
(după mine doar contribuţia hazardului)
scot înainte picioarele
Asta nu e bine
Chinurile sunt mai îndelungi
şi ţipătul copilului
la întâlnirea cu lumina
e ostoit de vlagă.

Chiar şi mai târziu
voinţa mamei
are orgoliul să creadă
că poate decide
în numele copilului
Poate să fie liberul lui arbitru.
Cum să fii arbitrul propriului tău fiu
într-un meci
Extrapolând, poţi fi
S-au văzut femei arbitri.

Îţi pui costumul negru
Fiul tău e în meci
Fluieri 11 metri
Îi faci semn discret să ia mingea
El se supune
şi o duce la punctul cu var
Vrei să dea gol
El mai mult decât orice pe lume
în momentul acela
vrea să dea în bară.

Îşi ia elan şi porneşte
numărând paşii
Ţinteşte bara
Îţi îngheaţă pentru o clipă
fluierul în gură
Ţi-a stat inima
Mingea loveşte bara

Mai fluieri o dată
repetarea loviturii
Lumea se frământă
pe scaune în tribună.
Telefoanele ziariştilor
au început să zbârnăie
către redacţii
Fiul tău se apropie
are figura dârză
potriveşte mingea în iarbă
face zece paşi înapoi

Lansează din ristul bocancului
trasorul cu aceleaşi coordonate
Mingea izbeşte în acelaşi loc
bara
Copilul tău se bucură
făcând semnul victoriei
spre tribună
Asistenţa încremenită
parcă se trezeşte dintr-un coşmar
şi aplaudă
Nu se mai potolesc ovaţiile

Iar tu
nu şti ce să faci cu fluierul...

Din volumul în pregătire Tablete în alb şi negru

Am fost totuşi la Bookfest

Anul acesta nu am fost la Bookfest, n-a încăput şi Târgul de carte, şi Festivalul de poezie de la Vişeul de Sus. L-am ales pe cel din urmă, ca fiind mai departe şi mai înalt. Mie îmi place să călătoresc, dar am trecut în vis – ca printr-o pădure căreia i s-au tăiat copacii – şi prin celălalt. Oamenii întâlniţi mi s-au părut ca nişte umbre înfăţişate, iar cărţile pe tulpinile retezate păreau păsări viu colorate din care se scursese cântecul.

Găştile de cartier, pâlcuri de scriitori, înghesuiţi dezordonat în jurul câte unui stand împodobit precum un car alegoric, căutau criticul – un soare palid, mumificat, bătut în cuie undeva deasupra, care să domine noaptea minţilor. Un zumzet continuu, rupt din când în când de valul cu aplauze, dădea de ştire că funcţionează corect licitaţia pentru nemurire.

Ţesătura universului la scară mică, părea o copie fidelă a celui mare, fără însufleţire însă, pe urzeala subţire a Bookfestului. Mi-e milă că unele corpuri cereşti sunt doar din argilă.

Aveam senzaţia că umbrele se uitau la mine ca la un extraterestru. Ce e cu tine om rătăcit? Aici nu e Bursa îngerilor, de ce-ai venit?

Trec pe lângă Humanitas şi mă opresc la Paralela 45. Mă uit cu atenţie. Nici o carte scrisă de mine la vedere, nici Glonţul, nici Bursa, nici Dosarul, nici Nordurile, și nici măcar Gușterele mai de pe urmă. Cred că ar trebui sǎ schimb editura(Ce-ar fi să aleg Grinta!).

Depășesc Poliromul. Mi se pare că Daniel Cristea Enache m-a salutat înclinând ușor capul. Nu mă cunoaște. N-are cum. I-am trimis Gușterele, dar dacă l-ar fi muşcat, ar fi ţipat ca din gură de şarpe…

         Mă alătur lui Sibiceanu, rar prieten ca el. La mulţi ani Aurel! Azi când scriu, ai mai crescut cu un an. Tot rebel!... Se cunoaște cu toţi și împarte saluturi stânga-dreapta, ca pe fluturi. Mergem împreună către RAO să-l felicităm pe profesorul Petre Anghel pentru Istorie.(Istoria Politică a Literaturii Române Postbelice

–Guștere, la RAO sǎ nu mă faci de cacao, atunci când dăm mâna cu Petre! Lasă umbrele și pune-ţi o mină mai optimistă. Acolo sunt oameni vii. Sǎ dai mâna cu toţi. În prejma lui Petre, umbrele nu rezistă.

Prietenii mei scriitorii. Aurel Sibiceanu

La mulţi ani Aurele! Să-ţi dea Dumnezeu sănătate, cel mai preţios dar pentru om! Pe celelalte le culegi singur din pom. Un sfat de la un guştere bătrân şi tu mi-ai dat destule în viaţa ta de poet. Bea vinul încet şi nu cu bule! Şi nu uita, an de an constat adevărul, la drum lung e mai bun mărul ionatan!

Prietenului meu i-am dedicat o singură poezie prea sobră pentru o aniversare, dar asta e firea lui!

tropar

          se dedicǎ poetului aurel sibiceanu

nu poţi intra cu fiinţe slobode

cuvintele tale

stol de vrăbii

rătăcite într-o biserică

lași ceara mirărilor

să se topească potolit

sub privirea blândă

a sfinţilor din icoane

stai în genunchi

îngreunat de carne

precum corabia

care și-a pierdut nordul

inundată de apele oceanului

și descoperi smerit senin

adânc în tine crucea

fiordul cuvântului din urmă

în numele tatălui

al fiului și al sfântului

duh amin.

Din volumul Norduri