Urme pe nisip

Ceară şi miere, recenta mea carte de poezie a ajuns acasă. Mulţumesc Editura Grinta! Mulţumesc Direcţia 9! Plecăciune Domnilor Gabriel Cojocaru şi Adrian Suciu pentru că mi-aţi dăruit un obiect atât de frumos! 
Şi n-aş vrea să uit redactorul cărţii, Cristina Berinde şi pe cel care mi-a desenat ilustraţiile interioare, pictorul olandez Frederik Weerkamp, prietenii mei.
 

Wimbledon

Începe Wimbledonul. Începe dacă nu plouă. La Bucureşti ne-a rupt în două, cu bulbuci! N-are cum să nu plouă şi pe insulă, dar de azi pentru glorie se va scrie cu litere de iarbă istorie. Tenisul este probabil cel mai frumos sport individual, în care sportivul e în competiţie nu doar cu adversarul, ci mai ales cu sinele. Să domini adversarul în câmpul de joc, dar mai ales să nu treacă prin sufletul tău nici o umbră de nor! Şi să ai şi puţin noroc…

A fost şi primul meci al Simonei Halep! Atâta energie negativă înmagazinată în jocul ei, de parcă într-o cursă cu obstacule dintr-odată încetineşte şi se împiedică pe turnantă la groapa cu apă. O fi prea rece? de se pare că nu poate trece peste Roland Garros?... Ar fi momentul să dea din coate, să-şi ia zborul că poate! Şi să nu mai meargă pe jos cu piciorul bandajat.

6-4/ 6-1 cu Marina Erakovici.

În arşiţă

Nimeni nu spune pietrei

încotro curg apele
și nici piatra nu-şi întreabă
aproapele mută.
Se așează în sinea ei
răbdătoare
despletind undele 
și suficient de rotundă
în secundele următoare
se rostogolește la vale
crezând că e plută.

Nimeni nu spune
bobului de grâu
când lucrarea luminii
în volută e încheiată
şi spicul înalt până la brâu
suficient de copt
pentru dreaptă judecată.
Împins între perne de piatră
nu se întreabă
de ce făina e albă ca zăpada
dinadins când se cerne...

Atât de scurtă
și neînsemnată
viața omului
în cavalcada de taine
ce transcende vieţii eterne
încât nici uriașii
nu-și mai ţes
în legende
haine de piatră
şi nici căţelul pământului
nu mai latră atât de des…