Semn de carte

Tata-Mare Tobârlan din fotografie, începuse să se împuţineze la trup, şi de aceea am simţit nevoia să-i redau statura de uriaş ce rămăsese imprimată în ochii mei de copil, şi am scris Guşterele… Mândru de el, mândru de mine că am reuşit să-l păstrez viu!

O singură nemulţumire care ţine de edituri, de tiraj, dar am convingerea că la vremea lui romanul personajului va fi descoperit
http://en.calameo.com/read/000574325f369741e24af

 

Albinele nu muşcă noaptea

Greu de presupus că în avanpremiera US Open, Simona Halep va reuşi să-şi împuşte cele 900 de puncte puse în joc în Turneul Rogers de la Toronto. Titlul câştigat aici anul trecut atârnă ca un bolovan de mentalul făcut ferfeniţă cu ghioaga pe care Ostapenko a folosit-o la Roland Garros, să spargă zidul şi să intre prin efracţie în buduarul româncei unde se păstra în siguranţă coroana reginei, adusă de organizatori să fie ajustată la dimensiunile capilare ale Simonei.

La ceremonia de încoronare n-a mai fost timp pentru o nouă calibrare şi de aceea montura şedea cam şleampătă pe fruntea lituaniencei.

Apoi, în tentativa de la Wimbledon de a câştiga un grande slam, astfel ca Muntele de lumină (Koh-i-Noor) să strălucească în sfârşit pe fruntea ei, a avut ghinionul să se întâlnească în grădină(grădina palatului) cu Konta, mulgând de zor oile pe gazonul regal.

Conta! Că era o cunoştinţă mai veche pe care o tulburase Ilie Năstase şoptindu-i ceva la ureche(!)… Dar cel mai mult a contat, vai, că aflată-ntr-o vale, pe Simona a izbit-o un val vrând să intre-n tramvai pe la exit călare pe cal.

Şi atunci s-a înecat ca ţiganul la mal.

Azi noapte Simona Halep şi-a făcut planul. A bătut-o pe Magdalena Rybarikova (Magdaleno spune drept…6-3/ 6-4/), iar Konta şi Ostapenko au înghiţit fiecare câte o găluşcă. Ar fi o sfârâiala!... că albinele nu muşcă!

colind sub cearşafuri de smalţ

                                                          Ion Pantilie
cum se târăşte
lumina
      în colbul
            arşiţei

palmele
      mele
            vraişte
foşnind

tu vii umbrǎ

a pasării ceţii
       către miezul
            de zi

una
cu sâmburele
       din mireasma
            de mirare

a

mărului  

Din Argintarium

In paginile revistei Actualitatea literara

 

http://actualitatea.eu/actualitatea-literara-nr-73-74-iulie-august-2017/

Multumiri domnului Nicolae Silade

Selfie. Din volumul Ceara si miere

Desen Frederik Weerkamp

Sibiu Artgothica 2017 ziua 2

 https://youtu.be/eWeXOYT5RDk
Nopţile s-au derulat albe, să nu distoneze cu ţinuta de sărbătoare a celor patru bravi organizatori la vedere(au mai fost şi alţii!), Adrian Suciu, Niu Herişanu, Dan Herciu şi Cristina Berinde. Poezia şi vinul de plăcere, paradoxal, ne-au ţinut treji până în zori când soarele se iţea pe vreji dintre nori…

Părerea mea e că Festivalul Internaţional de Poezie ”Mircea Ivănescu” din acest an a avut numai câştigători. S-au făcut ateliere literare, prezentări de cărţi şi reviste, (Cenaclul de la Păltiniş al lui Valentin Leahu şi Silviu Guga, cărţile Drecţiei 9 apărute la Editura Grinta, Antologia lui Romeo Ioan Roşianu şi alte cărţi de la Editura ”e-creativ”.) S-au schiţat proiecte şi colaborări viitoare, s-au legat prietenii, s-au schimbat cărţi, au fost şterse câteva pete negre de pe hărţi…

Artgothica Sibiu 2017 - ziua 1

Am în faţă o pagină albă în care ar trebui să schiţez ceea ce s-a întâmplat în cele trei zile artghotice de poezie vie, 21-23 iulie, la Sibiu în curtea ”Casei cu cariatide”, Festivalul Internanațional de Poezie ”ARTGOTHICA”. Vreau să precizez dintru început că toată întâmplarea mi s-a părut a fi desfăşurată sub semnul fast al porumbelului, stăpânul acelei curţi, care plimbându-se demn şi liber printre picioarele noastre, sigur pe el  ca o suveică printre vătale într-un război de ţesut, a săvârşit  un covor pe care a putut umbla fără sandale, desculţ, Adrian Suciu (o puteam face şi noi, unii chiar au făcut-o), invitând la microfon poezia în stare nudă, aşa cum a visat-o fiecare dintre poeţi. 

Apoi în aplauzele tuturor, s-o înşire pe sârmă în cleşti de argint. (Mint, cleştii erau din lemn şi exponatele nuduri de pe sârmă aparţineau unei artiste fotograf curajoase Alexandra Ivănuţ ce a stârnit imaginaţia celor prezenţi!)
Să-i mulţumim lui Tic Petroşel şi celorlalţi care au realizat acest film.
 https://www.youtube.com/watch?v=qeMXntH0gds&list=PLGOwOdhn_mWEQ27W7kG-VSwWwvzSwPLPg&index=32

Concurs debut poezie. Traian T Cosovei