luni, 21 august 2017

Fricile




„De ce ţi-e frică de-aia nu scapi!” Parcă i se încurcase umbra în picioare, iar braţele abia de se mişcau pironite într-o apă grea. Un coşmar ca un blestem pe care l-a mai avut şi altă dată se împlinea. E greu să vorbeşti despre astfel de momente şi e şi mai greu să te scuturi de mâlul acelui val care te-a depus la ţărm, singură, sleită de puteri!
E greu să te speli pe faţă şi să te ridici să-ţi reechilibrezi paşii izbită în moalele capului de soarele năucitor reînvăţând să-ţi numeri urmele în nisipul fierbinte până ajungi la povârnişul muntelui şi sprijinindu-te de pietre să-l urci din nou până în vârf şi să-ţi dai drumul să planezi ca vulturul …
A fost bine că de la primele cuvinte de după dezastru Simona şi-a cerut iertare. Era limpede pentru toţi că în meciul cu Muguruza n-a fost ea! A trădat-o pe Simona cea şlefuită de Darren Cahill şi s-a întors la cealaltă Simonă ce se lupta haiduceşte cu demonii fricii, izbind cu racheta de pământ. Să sperăm că nici Darren nu şi-a pierdut răbdarea şi o va ierta.
Mi-a fost frică de acest meci. N-am scris nici un cuvânt înainte de finală fiindu-mi frică de fricile ei, iar când l-am auzit pe Cristian Tudor Popescu, mărunt cum e, introdus cu forcepsul în studiourile DiGi Sport, pregătit să-şi spună discursul, să intre şi el în istorie pe speţele Simonei, degeaba am închis sonorul televizorului, Marele Cobe cobise deja…

sâmbătă, 19 august 2017

Hora Staccato la Cincinnati






Astăzi cuvintele şi-au pus ie şi dansează pe Câmpia Libertăţii Literelor Hora Staccato a lui Grigoraş Dinicu. Iar a câştigat azi-noapte Simona Halep şi e într-o nouă semifinală la turneul Premier de la Cincinnati!

Viorile şi suflătorii au făcut rost de rachete(din geanta mare, roşie a Simonei) şi  le-au transformat slăbind racordajul, în prinzătoare de fluturi.

Toată orchestra se zbenguie pe pajişte în timp ce bagheta magică a dirijorului Darren Cahill a rămas întinsă ca o floretă către inima posterului Joanei Conta, purtat în triumf de Ilie Năstase…

vineri, 18 august 2017

O carte nouă



Un lin e un peşte cu solzi mărunţi care nu trăieşte în munţi, îi place mai la vale şi tace spunându-şi povestea prin bălţi de apă dulce şi limpede.
Un lin e şi un vas de doage din lemn ca un jgheab în care se desface să se culce vinul din boabe oloage de struguri, sau fermentează ca nebunele, prunele, toamna târziu când e gata să joace alcoolul pe ruguri, în viu … 

Lin e zborul domol, potolit, fără salturi şi treceri bruşte. Un fel de momeală de muşte din care să muşte în undiţă linul (Tinca tinca) şi să-şi înalţe cu cricul linkul sau linka spre o carte nouă.
Alege cetitorule pălinca sau vinul, fă-ţi plinul şi dă-l mai departe! 
... Dacă alegeam obletele, l-aş fi aiurit cu tabletele...
Dă-n fiert alambicul la Grinta!
Au sosit coperţile… 

Post scriptum. 
Izvorul de carte rătăceşte şi prin Direcţia 9.

marți, 15 august 2017

Ramayanele. Variantă





în rama sufletului meu
au înserat
ramayanele
 
fotografii mişcate  
de vântul călduţ  
al sentimentelor  
care adie  
din când în când
să-ţi încerce
rezistenţa memoriei


şi memoria surdă
precum carnea
trupului sterp
trage de tine
cum un clopot
în dungă
să-ţi scuture rugina
de pe frunze
să fie toamna
lungă…

luni, 14 august 2017

Ramayanele




în rama sufletului meu
s-au înserat în timp
ramayanele
fotografii mişcate
de sentimente
ca de un vânt călduţ
care adie
din când în când
să-ţi încerce
rezistenţa memoriei


şi memoria surdă
precum carnea
trupului sterp
încărcată încă de frunze
trage de tine
să rămână toamna
cât mai lungă…
(scrisa acum cinci minute privind la fotografie. 14 august 2017)