Pluteam
pe o mare liniștită...
Alex îşi scuturase elementele
de autism ca petalele
un cireș înflorit
Părea grăbit
să coloreze cu zâmbete
chitele de cireșe
Sporovăia
în razele dimineții
certând păsările
Se mânjise pe față
cu zeama cireșelor
până la urechi
iar pe buze mijise
bucuria cuvintelor
Nu se mai sătura de cireșe
și râdea întruna
povestind iar și iar
minunea…
Dar casa vorbelor
s-a dărâmat
cărămizi sparte
silabele
s-au risipit în decor
nu se mai zideau
cuvintele
doar ochii vorbeau
Azi o săptămâna în parc
cu zulufi aurii
pe frunte
o fetiță s-a desprins
dintre copii
ca o săgeată din arc
și m-a tras de mână
furioasă...
Bunicu lui Alex de ce
Alexandru nu-mi spune
niciodată
că sunt frumoasă...
La multi ani Alexandru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu