Pe 4 aprilie
primeam pe e-mail de la Al. Cistelecan o sintagma scurtǎ: “Mulțumiri - și
felicitări! - pentru Norduri!” O sǎgetare care mi-a bucurat sufletul.
In aceeasi zi
pe facebook o alta sagetare, ca o replicǎ dureroasǎ mǎ izbea în inimǎ citind o
postare a lui Aurel Sibiceanu: “De douǎ ceasuri s-a stins Petre!...” Cum sǎ se
stingǎ Petre?... Petre Anghel - si devin subiectiv - a scris postfaţa pentru
recenta mea carte de poezie, Norduri, pe care a intitulat-o Briza de Sud,
argumentând exact, parcimonios, cǎ dincolo de ceţurile nordurilor, rǎmân un
“poet solar”, existând în poezia mea “un filon religios, ascuns, ca orice fibrǎ
de valoare”.
Cine mai
risipește azi cuvinte dezinteresate într-o literaturǎ care și ea a ajuns de
consum?
Pentru facebook,
s-a stins soarele ce în fiecare dimineaţǎ lumina la cafea.
Pentru oamenii
de litere, istorici si sociologi, s-a stins cel care lucra la volumul al doilea
al tomului Istoria Politica a Literaturii Romane Postbelice. Nu vor recunoaște
niciodatǎ, unii dintre ei, cǎ au respirat liniștiţi.
Pentru mulţi
poeţi si prozatori și pentru cititorii dumnealui, mai vechi sau mai noi,
mirarea vieţii fǎrǎ de moarte nu se va stinge niciodatǎ!
Doar pentru
familie vin ploi.
Dumnezeu sǎ-l
odihneascǎ la loc potrivit! Îl va întâmpina desigur în nordul acela, negreșit
prietenul lui Marin Preda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu