sâmbătă, 10 iunie 2017

Martori la istorie



Ieri la Casa Albă preşedintele Iohannis a fost la înălţime. Jovial şi relaxat, stăpân pe sine, cu un zâmbet deschis afişat pe faţă şi o spontaneitate în vorbire, cu nimic mai prejos decât a unui mare actor de la Hollywood care joacă într-o superproducţie. Nimic n-a lăsat să se întrevadă că ucenicia în rolul de preşedinte în studiourile dâmboviţene părea să-l recomande mai degrabă pentru un film mut.
Ce salt uriaş câtă capacitate de asimilare ca să poţi câştiga de partea ta şi a ţării tale imprevizibilul la el acasă şi să-l prinzi în joc pe Trump, considerat cel mai puternic om de pe planetă, într-o horă mare chiar pe iarba din faţa Casei Albe. Sunt sigur că dacă protocolul ar fi fost negociat ca şi primele doamne să participe la eveniment, s-ar fi ajuns la periniţă.
Nu continui în această manieră pentru că aseară chiar m-am simţit mândru de preşedintele nostru! Să sperăm că vizita va fi la fel de consistentă în plan economic cum va fi cu siguranţă în plan politic şi de securitate.
Un alt moment la fel de istoric pentru noi în plan uman, ca cel desfăşurat ieri, va fi cel de azi de la Roland Garros. Nu m-am mirat să aflu de la ziariştii ce s-au deplasat cu preşedintele în Statele Unite, că toate plasmele din restaurante şi din recepţiile hotelurilor au rulat pe ecran în timpul meciului, semifinala Simonei noastre cu Pliskova.
Să sperăm că în finala de azi steaua Simonei va rămâne sub acelaşi aliniament cu conjuncţia de aseară a astrelor şi marea noastră sportivă va fi ea însăşi, în partida cu Ostapenko! Doamne ajută!
Închei fără să spun nimic despre fotbal. Greu de crezut că în mocirla de-acolo pot înflori nuferi…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase